Palmyra (Tadmor) - Deir-az-Zur - Dura-Europos - Mari
Palmyra
Apropiindu-te de Palmyra pe drumul ce serpuieste prin desert, imaginea acestui straniu oras mort si parasit, cu coloanele lui imense ce rasar brusc si fantomatic dintre dune, in mijlocul unei oaze verzi, este intr-adevar de neuitat, este o imagine cu care cu siguranta nu te mai intalnesti nicaieri in alta parte a lumii. Este o stea indiscutabila a turismului in aceasta parte a lumii. Fara indoiala, Palmyra, magnificele ruine din mijlocul desertului, reprezinta cea mai impresionanta si importanta atractie arheologica a Siriei si probabil a intregului Orient Mijlociu. Nu este un oras oarecare. Este consemnat si in Biblie ca fiind construit de regele Solomon al Iudeeii, fiul lui David.
Vechiul oras Palmyra sau Tadmor se gaseste la 215 km nord-est de Damasc si la 180 km sud-vest de Eufrat, in plin desert. Apare consemnat pe placute de piatra deja din secolul al XIX-lea i.H., pentru ca in secolul al III-lea i.H. sa devina un punct important al principalei rute ce lega estul de vest, incepand sa prospere. In perioada romana, vechiul nume Tadmor este schimbat in Palmyra. Imparatul Hadrian il declara oras liber. A jucat un rol important si pe cunoscutul Drum al Matasii. A devenit unul dintre cele mai bogate orase ale Orientului Mijlociu.
Orasul a facut istorie si datorita legendarei regine Zenobia, care pretindea sa fie descendenta Cleopatrei, depasind-o pe aceasta in frumusete si care in 272 d.H. a ocupat Bosra, a cucerit intreaga Sirie si parte din Egipt, realizand pentru un scurt timp un adevarat imperiu al Palmyrei, pentru ca apoi sa fie infranta de legiunile romane si capturata de romani pe Eufrat, pentru a se casatori, dupa ce a fost eliberata, cu un senator roman. Infrangerea ei a marcat insa si sfarsitul gloriei Palmyrei. Orasul a fost nimicit de romani un an mai tarziu si chiar daca Diocletian si apoi Iustinian au refacut zidurile de aparare ale orasului, Palmyra nu a mai atins niciodata gloria trecuta. In perioada bizantina, au fost construite apoi mai multe biserici.
Dupa cucerirea lui de catre conducatorul musulman Khalid ibn al-Walid, in 634 d.H., orasul a inceput sa decada. Dupa anul 800, oamenii au inceput sa paraseasca orasul. In 1132, templul Baal a fost transformat intr-o fortareata, in 1401, a fost distrus de Tamerlan, dar si-a revenit, astfel ca, in secolul al XV-lea, este descris ca o vasta gradina inflorind printre monumente ciudate. In secolul al XVI-lea, a fost construit, pe varful unui munte ce domina oaza, castelul Qala'at ibn Maan de catre Fakhr ad-Din al-Maan II, un print libanez care incerca sa controleze desertul sirian. Este posibil ca pe acel loc sa se fi gasit si fortificatii anterioare. In perioada otomana, nu a mai ramas decat un sat in mijlocul oazei si o mica garnizoana. 
Apoi, ruinele au fost descoperite, in 1678, de catre un negustor englez din Aleppo. In secolele XVIII si XIX, au fost putini cei care au avut curajul unei expeditii de cinci zile prin desert. Cercetarile stiintifice au inceput doar in secolul al XX-lea. Intai germanii, in 1920, si apoi, din 1929, francezii. La modul sustinut au fost reluate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si continua si in prezent.
Cea mai socanta cladire din Palmyra este imensul templu Baal, considerat a fi cea mai importanta cladire din sec I d.H. in Orientul Mijlociu. Templul masoara 205 x 210 m, reprezentand initial constructie elenistica din care nu s-au mai pastrat decat cateva fragmente, apoi partea centrala, ridicata in secolul I d.H., careia i s-au adaugat in continuare alte doua constructii pana la sfarsitul secolul al II-lea. De la templu, o strada cu coloane duce catre restul orasului. In apropiere se mai gasea templul Nabu si baile lui Diocletian. Inspre nord se gaseste teatrul, datand din secolul I d.H., cu 9 randuri de scaune care probabil ca impreuna cu structura de lemn ajungeau la 12. In spatele teatrului era Senatul si alaturi, agora cu statuia lui Septimius Sever si sala de banchete. In continuare, gasim o platforma cu patru coloane si o strada transversala care duce la campul lui Diocletian, construit de guvernatorul Siriei, Sosianus Hierocles. In apropiere se afla templul zeului sirian Allat, din secolul al II-lea. In afara vechilor ziduri se gasesc monumentele funerare care formeaza asa-numita vale a mormintelor in lungime de 1 km, cu structuri ample si decoratii bogate. In interiorul zidurilor au fost descoperite si patru biserici, dintre care una chiar de dimensiuni extrem de mari, de acum 1200 de ani si care s-ar putea sa fie cea mai mare descoperita in Siria.
Ruinele le poti vedea plimbandu-te cu camila sau poti vizita orasul mergand pe jos. Vara, soarele este insa nimicitor. Daca reusesti sa mergi seara sau dimineata, rasaritul si apusul soarelui reprezinta un spectacol fantastic.
Nu poti rata sa vezi ruinele maiestoase, orasul care te intampina ca o formidabila fantoma ce te fascineaza cu o incredibila forta. Dar daca reusesti sa vii in prima saptamana din mai, poti participa si la un interesant festival de artizanat, costume, muzica si dans traditionale, in cadrul caruia se organizeaza si curse de camile.
Deir-az-Zur
La 200 km est de Palmyra se afla Deir-az-Zur sau Deir ez-Zor, pe malul Eufratului. Aici te gasesti in acelasi timp la 300 km sud-est de Alep si 450 km de Damasc. Este un oras relativ tanar dezvoltat in perioada otomana, care nu detine ruine spectaculoase, dar in zona se gasesc situri arheologice de maxim interes. Orasul se gaseste intre desertul ce te duce la Palmyra si malul Eufratului peste care trece un celebru pod suspendat, construit in 1930. In amonte se gaseste marele lac de acumulare.
Orasul nu este mare, asfel ca il poti parcurge cu usurinta intr-o plimbare. Impreuna cu zona metropolitana are 240.000 de locuitori. Merita sa intri sa vizitezi si muzeul regional, cu mii de antichitati provenind din zona, dar si siturile arheologice din imprejurimi, Halabiya si Zalabiya, Qal'at Rahbeh si Qal'at Rabah. Mergand pe autostrada spre Irak, poti vizita interesantele ruine mesopotamiene Dura-Europos si Mari ce se gasesc la doar 1 km de autostrada si la aproximativ 100 km de oras.
In perioada romana, a reprezentat un centru de legatura intre Imperiul Roman si India. Cucerit de Zenobia, a devenit parte a regatului Palmyra, fiind apoi distrus de mongoli.
In jur se gasesc ferme agricole, in apropiere se gasesc mine de sare si, de la descoperirea zacamintelor de petrol din desert, este implicat si in industria extractiva. Este insa si un centru turistic, existand aici un aeroport, pentru curse interne, cu hoteluri de cinci stele si de restaurante. Populatia este formata preponderent din arabi, multi beduini urbanizati din desertul sirian, kurzi si armeni. Este dominat de suniti. Crestinismul isi gaseste aici originile in epoca apostolica. In prezent, sunt active cateva biserici.