Alep - Biserica Sfantul Simeon - Qalb Lozeh - Ain Dara - Ebla - Orasele moarte - Al Bara - Serjilla
Alep
Alep sau Halab, aflat in nord-vestul Siriei, la 220 km nord de Damasc, reprezentand al doilea oras ca marime al tarii, cu 1,7 milioane de locuitori si avand unul dintre cele trei aeroporturi internationale ale Siriei, rivalizeaza cu Damasc, pentru a reprezenta cel mai vechi oras, locuit neincetat de peste 8.000 de ani, numele orasului fiind mentionat pentru prima data in mileniul al III-lea i.H. si avand apoi o istorie extrem de bogata in timpul hititilor, asirienilor, in perioada elenistica, romana si otomana. Daca Damasc a fost orasul sfant si resedinta a conducatorilor, Alep a fost in permanenta in primul rand un centru comercial, care si astazi si-a pastrat aerul de oras bazar cu inconfundabile arome de mirodenii exotice. Prin stradutele inguste cel mai rapid mijloc de transport a ramas tot magarul. Relativa absenta a marilor investitii l-a ajutat sa-si conserve cel mai bine aerul traditional. Mai mult, s-au gasit chiar fonduri pentru restaurarea unor adevarate bijuterii ale vechiului oras, existand un plan mult mai amplu in desfasurare. Turistul poate astfel nu numai sa admire diferite cladiri clasice, dar mai mult, poate simti pulsul traditional intr-un centru vechi, cu peste 100.000 de locuitori. Este insa un oras destul de conservator, astfel incat este recomandata o tinuta decenta. Este un oras in care merita sa te plimbi cat mai mult pe jos. Cu fiecare strada si fiecare cartier vei fi surprins, clipa de clipa, iar si iar, sa descoperi o alta lume fascinanta venind parca dintr-un alt timp.
Este interesant de vizitat bazarul acoperit. Este, de asemenea, posibil sa urmaresti mestesugarii la lucru. Evident, nu poti rata Marea Moschee sau Moscheia Omayyad construita in 715 d.H. si care reprezinta cel mai semnificativ exemplu de arta islamica din Siria, impresionanta Citadela, Cartierul Crestin, Biserica Armeneasca a celor 40 de martiri sau Piata Veche, dar nici caravanseraiul sau Muzeul Arheologic, casele de secol XVII, centrul vechi si cartierul Jdeide. Trebuie vazuta si Manastirea Sf. Simeon, dar aceasta se afla la 60 km in afara orasului. Centrul vechi este un labirint de strazi, insa, din fericire, imprejur strazile sunt deja ceva mai bine organizate.
O axa principala a orasului o reprezinta strada Baron. La intersectia cu strada Kouwatly, se gasesc hoteluri, agentii de turism, restaurante si companii de transport. In apropiere, pe strada Kouwatly, sunt gradinile publice cu minunate aranjamente florale, prin care curgea raul Quweiq, care acum este secat, cursul apei fiind oprit de catre turci cu ani in urma. In partea opusa a strazii Kouwatly, intersectezi una dintre cele mai aglomerate strazi din Alep, strada Gassaniyn, numita si Tilal, cu un turn cu ceas, care serveste de multe ori ca punct de reper. In apropiere, se gasesc orasul vechi si muzeul, carteirul Jdeide, cu casele lui vechi si curti frumos decorate. Catedrala Sfantului Gheorghe se afla in spatele unui labirint de stradute inguste cu magazine de antichitati. In centru, principalul punct de reper il reprezinta citadela, pozitionata pe un mic deal si vizibila aproape de oriunde. Spre sud, bulevardele te conduc spre interesante moschei si scoli islamice, madrassas.
Locuita de acum 8.000 de ani, atestata de acum 4.000 de ani, localitatea Alep a jucat un rol deosebit in zona pana la venirea hititilor, pierzandu-si apoi, dupa secolul al XVI-lea i.H., treptat din relevanta, pentru ca sa devina ulterior unul dintre cele mai importante centre comerciale. Orasul a fost apoi distrus de persi, in 611, si ocupat de musulmani, in 637. In secolul al X-lea, a fost lovit de trei cutremure devastatoare, dupa care orasul a fost reconstruit de Nureddin, Nur ad-Din, pentru ca sa fie asediat de cruciati si atacat de mongoli, in 1260 si 1401. In 1516, a intrat sub dominatia otomana. A continuat sa prospere, dar, in 1822, un cutremur a omorat peste 60% din locuitori. Comertul inflorind, multi comercianti francezi, englezi sau din orasele italiene s-au stabilit aici pe parcursul ultimelor secole. Apoi revolutia industriala si caile comerciale alternative au afectat productia locala. Astazi, industria este orientata in special spre tesaturile de matase si imprimeurile de bumbac, iar zona limitrofa produce lana, piei, fructe si fistic pentru care Alep este renumit.
Biserica Sfantul Simeon
Aceasta frumoasa biserica, aflata la 60 km de Alep si in apropierea localitatii Deir Saman sau Telanissos, a fost construita in amintirea Sfantului Simeon, Stalpnicul, reprezentand la vremea ei una dintre cele mai mari si mai importante biserici. Devenita celebra, biserica, pastrata intr-o stare buna pana astazi, este vizitata de nenumarati pelerini.
In Deir Saman, la inceputul secolului al V-lea, a fost construita o manastire la care, in 412, a venit si Sfantul Simeon, nascut in 386, intr-un sat de munte. Dupa un timp, s-a mutat sa traiasca singur pe deaulul alaturat, unde, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, si-a ales o coloana de 12-18 m inaltime, cu un diametru de 2 m, pe care a stat tinand doua predici pe zi, la care veneau sa asiste nenumarate persoane. A murit in 459, dar moartea sa nu a oprit pelerinajul, cu toate ca soldati bizantini i-au luat corpul la Antiochia si apoi, mai tarziu, in Constantinopol. Biserica, in forma de cruce, a fost construita in 473, ca urmare a intensului pelerinaj. A urmat constructia manastirii inchinate Stalpnicului. Datorita a patru bazilici plasate si ele in forma unui crucifix, mai este numita si biserica celor patru bazilici. Cea dinspre rasarit este putin mai mare si in continuarea zidului din sudul ei se afla capela si manastirea. Via sacra o leaga de Deir Saman, unde mai pot fi vizitate doua manastiri, un bazar si o capela.
Qalb Lozeh
La 65 km vest de Alep, se afla satul Qalb Lozeh, in care se gaseste una dintre cele mai frumoase bazilici din Siria, construita in secolul al V-lea si reprezentand o capodopera a arhitecturii siriene. Are intrarea flancata de doua turnuri, iar interiorul este impartit in trei nave separate prin cate un rand de trei arcade. Atat planul de constructie, cat si decoratiunile sunt remarcabile. Arhitectura deosebit de reusita de la Qalb Lozeh demonstreaza abilitatea in folosirea decoratiilor grecesti. Este probabil sa fi fost folosita drept halta in drumul spre biserica Sfantului Simeon, la fel precum biserica din Mshabak, aflata in apropiere.
Ain Dara
Ain Dara a aparut ca un principat in mileniul I i.H., fiind ocupat de greci in timpul Imperiului Seleucid si mai tarziu de Umaayyads. Templul nu prezinta insa semne ale ocupatiei romane sau bizantine.
Situat la 40 km nord-vest de Aleppo, templul dateaza din secolele al X-lea si al IX-lea i.H. si nu seamana cu nici un alt templu descoperit pana in prezent. Se crede ca era inchinat zeitei semite a fertilitatii, Ishtar. Au fost descoperiti doi lei fantastici, sculptati in bazalt si patru urme de pasi de un metru, pe care le urmezi la intrarea in templu, care sunt interpretate a vrea sa sugereze ca zeita ar fi onorat templul cu vizita ei. Sunt mai multe inscriptii, statui, printre care si una a lui Astarte. Orasul a fost inconjurat cu ziduri de aparare, probabil in perioada umayyazilor si a fost apoi ocupat pana in secolul al XVI-lea. Atat templul, cat si orasul sunt supuse unor ample restauratii realizate de o companie sirio-japoneza.
Ebla
Ebla, oras al carui nume modern este Tell Mardikh, reprezinta un vechi oras plasat la 55 km sud-vest de Alep, care a jucat un rol important in mileniul III i.H. si apoi intre 1800 si 1659 i.H. Situl este faimos in special datorita celor 15.000 de tablete cu scriere cuneiforma care au fost gasite aici. Datand aproximativ din 2250 i.H. ele au condus la descoperirea unei limbi semite anterior necunoscute. Sapaturile incepute de italieni, in 1964, la Tell Mardikh au condus, in 1968, la descoperirea unei statui a zeitei Ishtar, care a permis identificarea orasului cu anticul Ebla, binecunoscut din insemnarile egiptene si akkadiene. In deceniul urmator, a fost descoperit un palat datand aproximativ din 2.500 i.H. si apoi cele 15.000 de placute faimoase. Legatura dintre Ebla si Mesopotamia de sud, unde a fost dezvoltata aceasta scriere, lamureste mai bine si legaturile dintre cultura sumeriana si cea semitica.
Ebla inseamna "stanca alba" si refera la piatra din care a fost construit orasul. Situl demonstreaza o continuitate din mileniul al III-lea i.H., primul apogeu fiind atins in jur de 2400-2240. Cele patru porti ale cetatii erau denumite dupa zeii Dagan, Baal (Hadda), Rasap si Utu, fiind consemnati 40 de zei carora li se aduceau sacrificii.
In jur de 2240 i.H., Ebla a fost distrusa de akkadieni. In urmatoarele trei secole, a recastigat o anumita pozitie economica, dar fara sa mai atinga dezvoltarea anterioara. Un al doilea apogeu l-a atins apoi in perioada 1850-1600 i.H., pentru a fi apoi distrusa din nou, in jur de 1650-1600 i.H., de catre hititi, pentru ca ulterior sa nu-si mai poata reveni. A continuat sa existe ca un mic sat pana in secolul al VII-lea d.H., pentru ca apoi sa fie parasita si uitata pana la recentele descoperiri arheologice.
Orasele moarte
Orasele moarte reprezinta o serie de orase romane si timpuriu crestine, abandonate demult, care au apartinut de Antioch si care se gasesc dispersate in nord-vestul Siriei, la cateva zeci de kilometri sud-vest de Alep si cateva zeci de kilometri nord de Hama. Datorita proximitatii, biserica Santului. Simeon este inclusa si ea in excursiile cu destinatia Orasele moarte. Este o zona muntoasa de aproximativ 50 x 30 km, intinzandu-se de la Qatma in nord pana la valea raului Afrin in est. Cele mai importante orase moarte sunt Al Bara si Sejilla.
Al Bara se mandreste cu mormintele ei piramidale si cu maretele arcade raspandite peste terenurile inconjuratoare. In apropiere se afla Serjilla, care prezinta cel mai mare numar de cladiri semi-complete etaland un peisaj cat se poate de straniu. Este abandonat de 1500 de ani, dar cladirile de piatra au in continuare contururi precise, aratand de parca locuitorii de abia le-ar fi parasit. In centru se gaseste si o baie publica extrem de interesanta si unica in lume, caci dateaza din 473 d.H., din plina perioada crestina. In 1899, arheologii de la Princeton University descoperisera si un mare mozaic plasat in holul principal, dar acesta a disparut apoi in anii urmatori. In apropiere se afla o mica biserica, dar care este cazuta in ruina. Interesanta este si o cladire cu doua nivele si o presa de ulei. Precum majoritatea oraselor moarte, Serjilla a fost abandonata in secolul al VII-lea.
Joi, 28 Mar
Ultimele Titluri :