Homs - Kerak des Chevaliers - Manastirea Sfantul George - Hama - Apamea
Homs
Cu o populatie de 1,5 milioane de locuitori si o suprafata de 4.800 ha, Homs, sau Hims, este al treilea oras ca marime, dupa Damasc si Alep, aflandu-se la o altitudine de 500 m si la 162 km nord de Damasc, respectiv 193 km sud de Aleppo. Datorita pozitiei vestice si a plasarii intre doua lanturi muntoase, beneficiaza de mai multe precipitatii decat alte regiuni. Se bucura de o puternica influenta mediteraneana, cu o clima mai blanda, dar si cu vant mai puternic. Diferentele sunt semnificative chiar si fata de vecinii apropiati, precum Hama, care se afla in nord la doar 34 km. Homs se gaseste pe valea raului Orontes, care imparte orasul in doua sectiuni. Spre rasarit, pe o suprafata plana, se gaseste centrul orasului si suburbiile, iar in vest, partea mai noua a orasului, al-Waer. Lacul Hims, din sud-vest, a fost creat datorita unui imens baraj roman.
Avand originile plasate in jur de 2.300 i.H., a reprezentat un important centru de cult al zeului soare El-Gabal, dar orasul s-a dezvoltat abia in perioada romana, pe cand era numit Emesa, Emissa sau Emizza. In perioada biblica, a existat in zona orasul Kadesh sau Qadesh, pe care unii il identifica cu Homs, el reprezentand insa un oras diferit, plasat la 24 km sud de Homs. A fost identificat inclusiv cu orasul Zobah mentionat in Biblie. Cultul pentru zeul soare a fost foarte puternic, motiv din care primii crestini au avut probleme in a se aseza in oras.
In perioada bizantina, Homs a reprezentat un important centru crestin, avand si astazi o importanta populatie crestina. Dupa ce a fost cucerit, in 636, de generalul Khaled ibn al-Walid, a devenit un important centru islamic, incepand sa decada in perioada otomana, pentru a reinflori in secolul al XIX-lea cand a explodat industria bumbacului.
Musulmanii au transformat Biserica Sfantului Ioan in Marea Moschee al-Nuri. In Homs se gasesc mormintele lui Ibn al-Walid, al fiului sau Abd ar-Rahman si a lui Ubaid, fiul lui Umar. In secolul al VIII-lea, istoria orasului a fost extrem de zbuciumata, iar, in 855, o revolta a crestinilor impotriva unor noi taxe a dus la arderea bisericilor si la multiple executii. In 1154, al-Idrisi consemneaza ca strazile orasului erau pavate, exista aici una dintre cele mai mari moschee ale Siriei, iar orasul atragea, cu produsele lui deosebite, strainii din toate partile, populatia fiind amabila si binevoitoare. Cutremurele din 1157 si 1170 au distrus in mare parte orasul, care a fost apoi refacut. Homs era cunoscut in primul rand pentru matase si lana, in secolul al XVI-lea, in afara tesatoriilor fiind consemnate presele de ulei de masline si morile de apa pentru grau si susan, orezul si strugurii gasindu-se din abundenta in pietele orasului. Dar in 1785, un calator francez descrie conditia mizerabila a orasului, mare, dar in plina ruina.
In 1932, francezii au mutat la Homs Academia Militara din Damasc, care a functionat aici pana in 1967. In 1959, a fost construita o rafinarie, bombardata de Israel in 1973.
Istoria zbuciumata a orasului a facut ca populatia sa varieze si ea extrem de mult. Astfel in secolul al XII-lea, Homs era unul dintre cele mai mari orase ale Siriei cu o populatie de 7.000 de suflete, in 1785, avea doar 2.000, pentru a creste, in 1860, la 15-20.000 si apoi, in 1907 - la 65.000, cu doua treimi musulmani si restul crestini, in 1981 - la 345.000, in 1994 - la 540.000, in 2005 - la 750.000 si in 2008 sa depaseasca 800.000.
Dupa stagnarea din perioada otomana, secolul XX a adus o rapida dezvoltare economica, Homs devenind astfel un important centru agricol si industrial. Dezvoltarea unui sistem modern de irigatii a condus la o agricultura puternica si eficienta, cu importante culturi de grau, orz, linte, sfecla de zahar, bumbac si struguri. Importante combinate au fost deschise in ultimele decenii. In 1959 - rafinaria de petrol, in 1971 - o fabrica de ingrasaminte chimice, o fabrica noua de zahar a fost construita de o companie braziliana si o uzina de automobile - de catre Iran Khodro. Hims reprezinta, in acelasi timp, un important nod feroviar. Nu poate fi ignorat avantul extrem de important al sectorului privat materializat prin nenumarate intreprinderi mici si mijlocii, ocupand zona industriala din sud si nord-vest. Un important proiect priveste infiintarea orasului industrial Hissaya la 47 km sud de Homs, pe o suprafata de 2.500 ha, care ar trebui sa asigure 66.000 de locuri de munca. A fost infiintata si o zona libera.
Sunt multe locuri de vizitat, precum Khaled ibnul Waleed Masjed, Alnoori Grand Masjed sau biserica Ommel Zinnar. Exista in Homs si un castel din care, din pacate, n-au mai ramas decat cateva ruine, castelul Ossama. Astazi, orasul vechi, ocupand 120 ha, reprezinta zona cea mai aglomerata a orasului incluzand Bab Tadmur, Bab al-Dreib, Bab Hud si zona din jurul citadelei. Din pacate, majoritatea vestigiilor de odinioara au fost distruse. Totusi, aici se gasesc cele mai vechi biserici si moschee ale orasului. Zidurile si portile orasului au fost demolate in epoca otomana, dar doua porti, o mica parte a fortificatiilor, impreuna cu un turn de aparare, inca mai exista. Cartierul crestin, cunoscut ca al-Hamidiyah, reprezinta una dintre putinele zone care si-au pastrat aspectul, cu cladiri vechi din piatra alba si neagra, zona beneficiind si de renovari recente. In perioada abasizilor, orasul era cunoscut si pentru cele sapte porti ale sale. Poarta Bab al-Souq (Poarta Pietii), Bab Tadmor (Poarta  Palmyrei), Bab al-Dreib (sau Bab al-Deir), Bab al-Sebaa (Poarta Leilor), Bab al-Turkman, Bab al-Masdoud (Poarta Inchisa) si Bab Hud. Astazi mai exista doar doua porti, Bab Tadmor si Bab al-Dreib.
In jurul orasului vechi se gasesc cartierele Khaldiyah, spre nord, si mai modernele al-Sabeel, al-Zahra si Jub al-Jandali, spre est. Spre sud se intind Bab al-Sebaa, al-Mreijeh, al-Nezha, Akrama si, mai departe, Karm al-Zaytoun si Karm al-Loz. Centrele comerciale moderne se gasesc spre vest in Jouret al-Shayyah si mai departe in Qusoor, al-Mahatta si al-Ghouta. In continuare, spre vest, se intinde o centura de verdeata si de ferme, zona Basateen, unde este interzis sa se construiasca si dincolo de raul Orontes se gaseste noul cartier al-Waer. Universitatea Baath se gaseste in sud-vest, in apropiere de Akrama.
Orasul are superbe parcuri pline de verdeata, iar populatia este probabil cea mai prietenoasa din intreaga tara. Dispune de nenumarate restaurante, atat in orasul vechi, cat si in zonele moderne, de hoteluri dintre care se remarca hotelul Safir de cinci stele si de muzee deosebit de interesante. Azze Hrawe Pace, un vechi palat care gazduieste astazi Muzeul National de Folclor, interesant atat datorita constructiei propriu-zise, cat si a exponatelor. Primul muzeu construit in oras, aflat pe strada Shoukri al-Quwatly, contine piese de interes care acopera intreaga istorie.
Orasul gazduieste si mai multe festivaluri. In prima saptamana din mai, are loc festivalul Al-Badia organizat impreuna cu Palmyra, care se defasoara simultan la Palmyra si la Hims. Traditii, costume, artizanat, curse de cai, camile, masini, multa muzica si reprezentatii de teatru si expozitii atrag peste 60.000 de turisti. Anual se organizeaza si festivalul al-Nasarah, festivalul Kerak des Chevaliers si un festival la biserica Sfantului Elian care atrage un numar mare de pelerini.
Obiective interesante  ce pot fi vizitate plecand din Homs sunt Kerak des Chevaliers, Manastirea Sfantul George, Qatna, Talkalakh si Marmarita.
Kerak des Chevaliers
Kerak des Chevaliers (Crac des Chevaliers) reprezinta un punct de atractie care nu trebuie ratat. Se poate ajunge usor, atat din Tartus, cat si din Homs, fata de care este plasat la aproximativ 40 km vest, castelul gasindu-se in pasul Hims, pe varful unui deal de 650 m, in apropiere de granita cu Libanul, fiind administrat de Guvernoratul Homs.
Suntem obisnuiti sa visam la minunatele castele ale Frantei, ale Germaniei sau ale Angliei, dar o adevarata bijuterie se gaseste aici, in Siria, cu o arhitectura si cu o istorie ce-ti taie rasuflarea. Nu este de mirare ca Paul Theroux il compara cu un sumum al viselor si fanteziilor copilariei, in timp ce T.E. Lawrence il numeste, pur si simplu, cel mai minunat castel din lume. Cu numele sau arab Qala'at al-Hosn sau Hisn al Akrad, castelul reprezinta unul dintre cele mai interesante si mai impresionante obiective turistice ale Siriei si unul dintre cele mai importante si mai bine pastrate castele militare medievale din intreaga lume, fiind declarat, in 2006, World Heritage Site.
Datorita pozitiei strategice de exceptie, aici a fost construit un castel, un adevarat palat cu minunate gradini, in pofida terenului arid, dezvoltat mereu, incepand deja din secolul al VII-lea. Dar transformarea acestuia intr-o adevarata fortareata s-a realizat abia in 1031, de catre emirul din Alep. A fost cucerit apoi in 1099, in timpul primei cruciade, de catre Raymond al IV-lea din Toulouse, abandonat si cucerit din nou de Tancred, Print al GalileeI, in 1110. Reprezentand un centru important pentru cruciati, a fost dezvoltat in perioada 1150-1250, ajungand sa poata gazdui o garnizoana cu 2.000 de soldati si 1.000 de cai si devenind astfel cea mai mare fortareata a cruciatilor. I-a fost adaugat un zid extern de trei metri grosime, cu sapte turnuri de aparare. Prima faza a lucrarilor a fost terminata deja in 1170, dar la sfarsitul secolului al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea a fost afectat de mai multe cutremure, fiind imediat refacut si consolidat.
In 1188, a fost atacat de Saladin care nu l-a putut ocupa. Se spune insa ca ar fi capturat castelanul pe care a vrut sa-l oblige sa ordone deschiderea portilor. Acesta l-ar fi pacalit ordonand in araba deschidere portilor si apoi dand ordin in franceza sa reziste pana la ultimul om.
In timpul celei de a cincea cruciade, in 1217, s-a consolidat zidul extern si s-a intarit garnizoana. Dar garnizoana a fost redusa mai tarziu la doar apoximativ 200 de soldati. Astfel, pe 8 aprilie 1271, sultanul Baibars (Beybar), a cucerit castelul folosind un truc. Le-a prezentat o scrisoare falsificata din partea comandantului cruciatilor din Tripoli prin care le ordona sa predea castelul, garantandu-li-se dreptul de a se retrage liberi. Astfel, castelul s-a predat, dar nu a fost niciodat cucerit. In 1272, in timpul celei de a noua cruciade, regele Edward I al Angliei a vazut castelul si l-a folosit ca model pentru castelul sau din Wales.
Kerak des Chevaliers face parte dintr-un intreg sistem de fortificatii construite de cruciati in secolele XII-XIII, dar este de departe cel mai important. El le permitea sa controleze principala trecatoare spre Mediterana, sa supravegheze zona lacului Hims si intreaga activitate de pescuit din zona si, in acelasi timp, sa urmareasca miscarile de trupe din Siria.
Intre zidul extern si cel intern exista un sant cu apa, care, in acele timpuri, era folosit pentru a alimenta baile cu apa si pentru adaparea cailor. Constructiile interioare au fost realizate in stil gotic, cu multiple colonade si inscriptii latine, cuprinzand o capela transformata in moschee, o sala de intalniri, depozite si grajduri pentru o mie de cai. Se considera ca acest castel avea provizii suficiente si era suficient de intarit pentru a putea rezista cel putin unui asediu de cinci ani.
Partea superioara a unui turnului gazduieste acum o cafenea cu o priveliste superba.
Manastirea Sfantul George
Plasata in Valea Crestinilor, Wadi al-Nasara, in satul Meshtaye, la doar cativa kilometri nord fata de castelul Kerak des Chevaliers, reprezinta o veche manastire antiochiana ortodoxa. Valea reprezinta, deja din secolul al VI-lea, un important centru crestin. Din cele 32 de sate existente pe vale, 27 sunt crestine, 4 sunt predominant alawite si doar unul, Al Qal'a, chiar sub castel, este sunit.
Se spune ca manstirea ar fi fost construita in secolul al V-lea de catre imparatul bizantin Iustinian I chiar peste statuia unui zeu pagan. Actuala biserica a fost reconstruita in 1857, iar urmele celei vechi mai pot fi vazute si astazi in manastire, precum o tripla arcada, doua coloane centrale, o lespede sculptata etc. Iconostasul de lemn al bisericii este decorat cu sculpturi si icoane pictate in aur reprezentand scene din viata lui Hristos. Mai exista si o capela din secolul al XIII-lea cu un iconostas mai mic, vechi de peste 300 de ani, cu scene din viata Sfantului Gheorghe. Manastirea mai pastreaza si multe alte obiecte.
Hama
Hama este unul dintre cele mai atragatoare orase din nordul Siriei, vestit mai ales pentru morile lui de apa, numite norias. Cu cei 400.000 de locuitori ai sai este plasat pe valea raului Ontares la 34 km nord de Homs, reprezentand un important centru agricol si industrial. Cercetarile arheologice au evidentiat dovezi ale unei asezari ce dateaza din neolitic, pentru ca apoi, in timpurile biblice ale lui David si Solomon, 1.000-922 i.H, aici sa fi existat un regat Hamah sau Hamath, care trata cu Israelul. Mai tarziu a fost un important centru roman si bizantin pana in 637. A prosperat apoi sub dinastia fondata de Saladin. Ultimul episod dramatic cu care s-a confruntat orasul a vut loc in 1982, cand o revolta a fost inecata in sange, distrugand si buna parte din ce mai ramasese din orasul vechi.
Hama este considerat unul dintre cele mai pitoresti orase ale Siriei. Raul Orontes strabate chiar centrul orasului, pe malurile lui intinzandu-se minunate parcuri care te imbie la o plimbare.
Este recomandabil sa incepi vizita urcand pe dealul citadelei, nu atat pentru a vizita citadela din care, din pacate, nu a mai ramas prea mult, ci pentru a te bucura de o superba priveliste asupra orasului, a raului si a imprejurimilor. Este totusi interesant de stiut ca acolo s-a aflat un palat regal in secolul al XI-lea i.H. si mai tarziu o fortareata musulmana.
Atractia principala a orasului o reprezinta morile de apa, cunoscute sub numele de norias. Cu o traditie de 2.000 de ani si cu inaltimea lor de 30 m, ofera un spectacol ce nu trebuie ratat. Fiecare poarta un nume si o istorie. In trecut, erau folosite pentru a ridica apa in apeducte. Cele mai vechi dateaza din secolul al XIII-lea, iar cea mai apropiata se gaseste la mai putin de 1 km de oras. Astazi, ele prezinta doar un interes istoric.
Ar mai trebui vizitata casa din secolul al XVIII-lea a lui Al Azim, Moscheea Hayat, palatul Azem, Muzeul Hama, doua caravanseraiuri vechi, cunoscute sub numele de funduq, nenumarate moschee si biserici, apeducte, iar in afara orasului merita de facut un drum pana la Qalaat al Mundiq, pentru avizita un vechi fort, la Asriyeh, un templu roman si vechiul si atat de placutul oras Seijar cu castelul sau.
Apamea
Apamea reprezinta un vechi oras roman distrus de un cutremur in secolul al XII-lea. In perioada lui de glorie avea jumatate de million de locuitori. Se gaseste la nord de Hama, pe un deal, ruinele intinzandu-se pe mai multi kilometri, iar actuala asezare se afla la cateva sute de metri de ruine. Datorita inaltimii, locul este de multe ori scufundat in ceata si destul de umed, in imprejurimi predominand muschiul si lichenii. Cu toate ca locul nu se numara printre cele mai frecventate de turisti, localnicii pretind ca ar fi mai impresionant decat Palmyra. Sunt coloane care se intind pe mai mult de un kilometru, ruinele se preteaza pentru poze spectaculoase, exista si o citadela si o serie de ruine mai mici se intind pe drumul de acces. In apropiere se gasesc orasele moarte Serjilla si Al Bara.