Latakia - Ugarit  - Jableh
Latakia
Latakia sau Latakiyah, Al-Ladhiqiyah, este cel mai important port al Siriei si are unul din cele trei aeroporturi internationale, reprezentand si capitala guvernoratului Latakia. Este plasat la 348 km nord-vest de Damasc, 186 km sud-vest de Alep, 186 km nord-vest de Homs si 90 km nord de Tartus. Plasat in nordul litoralului, beneficiaza de plaje primitoare, atat amenajate, de marile hoteluri, cat si neamenajate, precum cele aflate in nord, la Rasibn Hani, si cea cu nisip negru, de la Ras al Bassit. La 6 km nord de oras te asteapta Cote d’Azur a Latakiei, cu tot confortul pe care ti-l poti dori si cu bucuria sporturilor nautice, schi pe apa, surf, ski-jet etc.
Regiunea este cunoscuta pentru peisajele in care muntii verzi se intalnesc cu plajele de nisip, dar si pentru multiplele situri arheologice. Orasul, cu o populatie estimata la un million de locuitori, te intampina cu cea mai relaxata si liberala atmosfera pe care o poti intalni in Siria. Parcurile si bulevardele largi si pline de verdeata compenseaza din plin lipsa marilor monunumente.
Istoria orasului incepe cu o mie de ani i.H., pe cand era un mic sat de pescari fenicieni, pentru ca orasul propriu-zis sa fie fondat in secolul al IV-lea i.H. Dupa moartea lui Alexandru cel Mare, unul din generalii sai, care a preluat conducerea regiunii, infiintand o noua dinastie, Seleucus I, a botezat orasul dupa numele mamei sale, Laodicea. Apoi, in perioada Imperiului Roman, Marc Antoniu a garantat orasului autonomia, iar in secolul al II-lea d.H. a fost pentru o perioada capitala de provincie. Septimius Sever a sistematizat orasul. Patru strazi cu colonade imparteau orasul in dreptunghiuri. Orasul era organizat in jurul unei axe nord-sud in lungime de aproape 2 km care unea centrul orasului de soseaua de Antiochia si care reprezenta principala artera comerciala. Pe directia est-vest erau plasate trei artere principale, dintre care una lega portul de citadela. A construit, de asemenea, bai, teatre, un hipodrom, numeroase sanctuare si alte cladiri publice. Roma privea Laodicea ca pe un port strategic de o deosebita importanta. In secolele V-VI, a fost afectat de cutremure si devastat apoi de razboaie in 705 si 719.
In timpul cruciadelor, a reprezentat un adevarat teatru de razboi, fiind cucerit cand de unii cand de ceilalti. Orasul era supravegheat din doua castele ce dominau orasul de pe doua dealuri vecine.
In 1300, geograful arab al-Dimashqi nota ca in Latakia nu era apa, copacii riscau sa devina o raritate, dar portul era plin de corabii.
Dupa ce a fost cucerit de otomani, in 1516, orasul a decazut rapid, ajungand deja la jumatatea secolului la nivelul unui sat. Traia in special din productia de bumbac, masline, nuci, struguri si datorita duzilor.
O noua moschee, Masjid al-Jadid, a fost construita in 1733-1743, de guvernatorul ottoman al Damascului. Apoi, orasul a fost afectat de cutremurele din 1810 si 1823.
In secolul XX, orasul a inceput sa se dezvolte din nou, in 1932, a fost lansat planul pentru un nou port si, in 1939, dupa ce Alexandretta si Antioch au trecut la turci, Latakia a ramas cel mai mare port al Siriei. In 1950, au inceput lucrarile la noul port, beneficiind si de un imprumut de 6 milioane de dolari din partea Arabiei Saudite. In 1951, era deja terminata prima faza de dezvoltare.
In 1968, o importanta autostrada a unit Latakia de Alep si de Valea Eufratului si o noua cale ferata facea legatura cu orasul Hims. In anii ’70, portul a fost extins din nou. A fost construit un modern complex olimpic si aeroportul international, realizandu-se nenumarate investitii care au transformat Latakia intr-un oras modern si primitor.
Aceasta evolutie este reliefata si de evolutia demografica. La inceputul secolului XX, populatia numara doar 7.000 de locuitori, pentru ca in 1905, numarul lor sa creasca la 25.000, in 1992 - la 284.000, in 1994 - la 303.000 si in 2002 - la 402.000.
Orasul propriu-zis are o populatie majoritar sunita, in timp ce zona rurala este majoritar alawita, intr-o proportie de 70%, crestinii reprezentand 14%.
Mai sunt in picioare patru columne si un arc din timpul lui Septimius Sever, un arc de triumf in sudul orasului si un muzeu regional deschis in Hhan al Dukhan.
Orasul reprezinta, in acelasi timp, si o ideala baza de plecare pentru nenumarate excursii in imprejurimi, precum la Al Samra Beah, langa Kasab, la padurile Fronloq, la castelul Saladin sau la ruinele de la Ugarit.
Latakia este unul dintere cele mai putin conservatoare orase din Siria si cu un nivel de trai mai bun, toate datorate in mare parte faptului ca multe familii au rude plecate in strainatate si care le timit bani. De asemenea, au fost investite sume mari provenind din Golf. Au aparut astfel hoteluri de cinci stele ultraluxoase, centre comerciale etc.
Latakia organizeaza si un foarte apreciat festival intre 2 si 12 august, Al-Mahaba Festival, care include evenimente culturale, competitii sportive si concerte muzicale. In aceeasi perioada, este organizat si Festivalul Florilor. Un alt festival organizat timp de trei zile, incepand din 16 septembrie, readuce in atentie istoria orasului si a regiunii, cuprinzand carnavaluri, expozitii panoramice, expozitii si concursuri cu barci feniciene, concursuri de surf.
Ugarit
Ruinele se gasesc la 10 km nord de Latakia si la mai putin de 1 km de tarm, intr-o movila numita Ras Shamra (Ra’s Shamrah). Descoperirea sitului s-a petrecut din intamplare, datorandu-se unui taran care ara. Excavarile au fost incepute in 1929 de un grup de francezi condusi de Claude F.A. Schaeffer si au evidentiat cinci straturi distincte, cel mai vechi datand din perioada de inceput a neoliticului, existand un mic oras fortificat, deja in mileniul al VII-lea i.H. Urmeaza o perioada marcata de ceramica uscata la soare, apoi ceramica pictata si, in fine, perioada bronzului in mileniul al III-lea i.H. Perioada cea mai clar ilustrata de sapaturile efectuate pana acum este situata intre 1450 si 1200 i.H.
Sunt mari palate regale, temple, biblioteci impresionante, locuinte construite din piatra, in care s-au gasit obiecte evidentiind o puternica influenta miceniana. In perioada sa de aur, dincolo de influente egiptene, se evidentiaza un stil propriu, original din Ugarit.
Biblioteca templului a scos la lumina o scriere cuneiforma inca necunoscuta, precum si o complet noua mitologie si literatura religioasa. Alte biblioteci private sau ale palatului detaliaza multiple aspecte ale vietii politice, sociale, economice sau culturale ale orasului. La scurt timp dupa 1.200 i.H., orasul decade in urma unor cutremure si a unor invazii urmate de foamete. Pana in secolele VI-IV i.H. au mai existat mici asezari.
Scrierile descoperite se gasesc pe tablite de lut si folosesc diferite alfabete cu 30, 25 si respectiv 22 de semne si patru limbi diferite, ceea ce demonstreaza caracterul cosmopolit al orasului. Textele reprezinta nu doar o literatura de inalta tinuta si deosebita originalitate, dar aduc la lumina si o mitologie inca necunoscuta si creeaza noi premise pentru viitoarele studii legate de vechiul testament.
Jableh
Jableh (Jebleh, Jabala, Jablah sau Gabala) este un oras de coasta care in 2008 avea 80.000 de locuitori. Pana in 1189, cand a fost cucerit de Saladin, a facut parte din Principatul Antiochiei, unul din statele cruciatilor. In oras, se gaseste mormantul si moscheea sultanului Ibrahim Bin Adham, un vestit mistic islamist, care a renuntat la tron si si-a inchinat restul vietii rugaciunilor. In Antichitate, Jableh a fost un important oras roman, pastrandu-se din acea perioada teatrul care putea gazdui 7.000 de spectatori. Langa tarm s-au descoperit si urme din epoca fierului si din perioada feniciana.