Istorie si legenda, izvoare si cetati, manastiri si fantani, altare dacice si monumente inchinate eroilor, in vechea inima a Tarii Romanesti, care, pentru noi, de oriunde am fi, inseamna… acasa.
Judetul Arges se poate lauda cu o istorie remarcabila, dar si cu adevarate bijuterii naturale si culturale. In nord, Fagarasii strajuiesc tinutul cu cele mai inalte varfuri din Romania, Moldoveanu (2.544 de metri) si Negoiu (2.535 de metri). Insa nici masivul Iezar – Papusa sau Piatra Craiului nu sunt cu nimic mai putin pitoresti. Zona alpina a Argesului te fascineaza cu pantele ei repezi, cu circurile si caldarile ei glaciare. Dealurile subcarpatice ce se pierd treptat in campie, in zona sudica a judetului, vin sa adauge un farmec aparte acestor locuri incarcate de istorie. Descoperirile arheologice de pe valea Dambovnicului si de pe Valea Argesului vin sa demonstreze aici existenta unor asezari stravechi, chiar din paleoliticul inferior.

Din secolul II i.H. este atestata asezarea geto-dacica de la Cetateni. Apoi, intre 106 si 271 d.H., teritoriul judetului a facut parte din provincia romana Dacia Felix. Din aceasta perioada dateaza si sistemul de aparare Limes Transalutanus, construit de imparatul Septimius Severus si care strabate judetul in diagonala. In 1247 este atestat Voievodatul lui Seneslau, ce cuprindea si Argesul. In secolul al XIV-lea, capitala Tarii Romanesti se muta de la Curtea de Arges la Campulung Muscel, este atestat orasul Pitesti, Mircea cel Batran ctitoreste manastirea Cotmeana, iar in mai 1359 Patriarhia din Constantinopol recunoaste Mitropolia Tarii Romanesti cu sediul in Curtea de Arges.

Monumentul eroilor Mateias
In judetul Arges, istoria secolelor urmatoare a fost la fel de tumultoasa. In Primul Razboi Mondial, pe culoarul Bran – Rucar - Campulung Muscel s-au desfasurat lupte extrem de grele. Numai in zona orasului Campulung au cazut la datorie peste 2.300 de ostasi. In cinstea eroilor cazuti atunci a fost ridicat, in perioada 1928 - 1935, dupa planurile arhitectului Berechet, un impozant mausoleu, la 11 kilometri nord de Campulung Muscel, pe DN 73, pe dealul Mateias. Mausoleul este intr-adevar impresionant. A fost reparat de mai multe ori in urma infiltratiilor de apa prin zidurile de calcar si reconsolidat in 1978, in urma cutremurului din 4 martie 1977. Mausoleul a fost apoi extins, in perioada 1980 – 1984, prin construirea unei terase si a unor scari de acces impozante. La 24 octombrie 1984, la inaugurarea complexului, in prezenta a 3.000 de participanti, a fost aprinsa, in memoria eroilor cazuti la Mateias, flacara vesnica, intr-o cupa din piatra de Albesti. Numele unui numar impresionant dintre eroi a fost daltuit in marmura alba. Nu mai putin importante sunt camerele muzeale, un bazorelief de 16 metri lungime si diorama finalizata dupa 1990. Parterul mausoleului este decorat cu un mozaic de Murano, iar coniferele plantate atunci, inconjoara acum majestuos perimetrul complexului Memorial Mateias care merita intr-adevar sa fie vizitat, la fel cum eroii cazuti acolo merita omagiul nostru.

Cetatea lui Vlad Tepes de la Poienari
Pe cheile Argesului, la 4 kilometri de barajul Vidraru, pe pintenul muntelui Caprisoara, la altitudinea de 860 de metri, strajuiesc inca semete ruinele cetatii lui Vlad Tepes, cunoscuta si drept cetatea lui Negru Voda, aparata de pantele abrupte ale muntelui. Cercetarile arheologice din anii 1968-1970 au aratat ca o parte din zidurile cetatii, mai exact turnul dreptunghiular din piatra, dateaza din jurul anului 1300, in timp ce zidurile cu turnuri semicirculare au fost construite intr-o a doua etapa. Cetatea se pare ca a fost distrusa de un cutremur si reconstruita de Vlad Tepes dupa venirea lui la tron in 1456. Pentru a ajunge la cetate, trebuie insa sa te incumeti sa urci cele 1480 de trepte ce te conduc in varful muntelui, de unde privelistea fantastica te lasa literalmente fara grai. Si asta dupa ce urcusul te-a lasat oricum fara suflu. Intre anii 1969-1972, aici a fost construita si o casuta in stil argesan, care gazduieste expozitia permanenta Cetatea Poienari. Faima vampirului din Carpati, dar si incercarea de redescoperire a adevaratei vieti a lui Vlad Tepes au adus in atentie acest loc fascinant, suscitand interesul unor televiziuni precum National Geograhic, Discovery sau History Channel. A aparut si un proiect al consiliului judetean de a instala un teleferic si de a construi o terasa unde sa se poata viziona filme cu Vlad Tepes.
 
Manastirea Cetatuia Negru Voda
In jurul vechii cetati de scaun, Campulung Muscel, gasim trei biserici rupestre ce ascund o istorie de exceptie, Manastirea Cetatuia Negru Voda, Manastirea Namaiesti si Manastirea Corbii de Piatra. Vechi altare dacice si apoi locuri de rugaciune pentru primii crestini, loc de refugiu in vremuri de restriste, iar astazi sfinte manastiri. Manastirea Cetatuia Negru Voda, a carei biserica pictata este asezata intr-o pestera naturala cu lungimea de 12 metri, latimea de 4 metri si inaltimea de 3,2 metri, o gasim la 25 de kilometri de Campulung, pe drumul spre Targoviste, pe o culme de piatra ce se inalta pe malul stang al Dambovitei, la o altitudine de 880 de metri, intre Valea lui Coman si Valea Chiliilor. Legenda spune ca pe culmea abrupta ar fi existat si o cetate din perioada romana, care ar fi servit apoi drept refugiu lui Negru Voda. Numit si Meteora Romaniei, vechiul Schit Cetatuia Negru Voda a devenit manastire incepand din 1992, fiind construite o noua clopotnita, un nou pridvor, un aghiasmatar, mai multe chilii si o biblioteca cu 5.000 de volume, iar din 1997 manastirea beneficiaza si de curent electric si de un funicular pentru transportul alimentelor si al apei, caci lacasul de cult nu dispune decat de un mic izvor, in altar, in care apa nu picura, in mod miraculos, decat in perioada dintre Izvorul Tamaduirii si Adormirea Maicii Domnului.
Valea stancoasa a paraului Cetatuia este bogata in pesteri, candva adaposturi ale sihastrilor. Intr-o astfel de pestera suspendata pe panta muntelui au fost gasite osemintele cuviosului Ioanichie Schimonah, 1638, dupa cum sta daltuit in piatra. Sunt singurele moaste ale unui cuvios roman din secolul al XVII-lea care s-au pastrat pana astazi. Demne de a fi vazute sunt si misterioasa silueta daltuita in piatra a Cavalerului Trac, Pestera Mosului, asa-zisa Chilie a lui Negru Voda, crucea enorma asezata pe un varf de stanca, despre care se spune ca ar fi fost asezata acolo de insusi Negru Voda, piatra masiva botezata Masa lui Mihai Viteazul, iar pe malul opus stancile golase denumite Coltii Doamnei. Dar cea mai  frumoasa taina o reprezinta urma pasilor lui Negru Voda, pe care legenda ii explica prin topirea stancii datorita evlaviei voievodului.

Manastirea Namaiesti
Manastirea Namaiesti, cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica si Izvorul Tamaduirii, se gaseste la doar 5 kilometri nord-est de Campulung, la o altitudine de 765 de metri. Considerata monument istoric din secolul al XIV-lea, este atestata in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul, 1503-1547, dar legendele pomenesc chiar numele lui Negru Voda si se crede ca manastirea ar proveni chiar de la inceputurile crestinismului. Biserica este in intregime sapata in stanca, iar pe pereti mai pot fi vazute vechi picturi murale. Fantastica este insa legenda manastirii. Se spune ca trei ciobani, ajungand cu oile pe locul actualei manastiri, au avut toti trei acelasi vis, in care un inger le-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului. Apoi, in noaptea urmatoare, insasi Maica Domnului le-a aratat locul in care sa caute. Ciobanii au sapat si au gasit pestera care adapostea mica biserica cu icoane si odoare bisericesti. Importanta este icoana facatoare de minuni care se afla aici si pe care ciobanii ar fi gasit-o chiar in acel loc. Despre aceasta icoana se crede ca ar fi una dintre cele douasprezece icoane pictate chiar de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la dorinta Maicii Domnului, si pe care Sfantul Apostol Andrei ar fi adus-o pe meleagurile noastre. Ajuns langa un templu inchinat lui Zamolxes, crezand ca va gasi inauntru un slujitor al acestuia, pe care sa-l crestineze, Sfantul Apostol Andrei a intrat in templu si, negasind pe nimeni, a spus Nemo est!, adica Nu e nimeni!, de unde ar fi ramas numele de Namaiesti, dupa care ar fi lasat icoana pe locul in care se gaseste si astazi. Icoana a fost inramata in argint in 1798. Apoi, in vremea Primului Razboi Mondial, in timpul unui bombardament, biserica, staretia si o parte dintre chilii au luat foc. Putine lucruri au putut fi salvate de sergentul Ion Mustata, care s-a luptat cu focul o noapte intreaga. Dupa cum avea sa marturiseasca mai tarziu, focul s-a stins insa dintr-o data, tocmai atunci cand a ajuns langa icoana.

Manastirea Corbii de Piatra
Mergand dinspre Campulung spre Curtea de Arges, cam la jumatatea distantei, adica dupa aproximativ 23 de kilometri, la Domnesti, se face la dreapta pe drumul spre Corbii de Piatra. Drumul pana la manastire este insa neasfaltat si este nevoie de indrumarea localnicilor pentru a ajunge la ea, dupa aproximativ 10 kilometri. Biserica a fost sapata in stanca. Aceasta, fiind formata din gresie, permite infiltrarea apei si prezinta o  anumita fragilitate, care a facut, de altfel, ca, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in timpul slujbei de Inviere, sa se surpe un perete, zidit apoi de mesteri italieni. Este singura manastire ortodoxa din Romania care prezinta doua altare racordate la o singura nava. De asemenea, este de  remarcat pictura, puternic deteriorata de infiltratiile de apa, dar care s-ar putea sa fie cea mai veche din tara, fiind de presupus ca dateaza de la inceputul secolului  al XIV-lea, conform estimarilor unor specialisti. Potrivit unor datini sau legende, biserica ar putea sa dateze chiar din secolul al II-lea d.H., iar pestera sa fi servit anterior drept sanctuar dacic.
Prima atestare documentara dateaza din 23 iunie 1512, cand monahia Magdalina, matusa voievodului Neagoe Basarab, ctitoreste aici o manastire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. La inceputul secolului al XIX-lea, biserica este modificata, spargandu-se peretele dintre cele doua altare. In plus, biserica este marita, prin saparea in stanca a unui pronaos cu laturile de 5,5 si respectiv 4,5 metri si prin construirea unei noi catapetesme, pictata de {tefan Zugravul. Biserica dispune si de o trapeza, daltuita tot in piatra, si care, pe vremea lui Neagoe Basarab, se spune ca slujea si drept divan, domnitorul luand de multe ori parte la hramul manastirii si judecand aici unele pricini. Viata monahala, intrerupta acum aproximativ 200 de ani, a fost reluata in martie 2003. 
Incastrata in stanca, deasupra bisericii, se afla o cruce de piatra, plasata acolo in secolul al XVIII-lea, iar in fata bisericii gasim paraclisul din lemn, cu clopotnita, de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pe drumul spre biserica se vede si ceea ce se presupune a fi vechiul altar dacic pentru sacrificii. Tot in apropierea bisericii se afla si stanca haiducului Zdrelea. Iar in gradinile localnicilor poti vedea si asa-zisii giganti, pietre imense, cu forme ciudate, care inspira povesti…

Curtea de Arges. Ruinele Bisericii San Nicoara
Fara indoiala, unul dintre principalele puncte de atractie ale judetului Arges il reprezinta vechea capitala a Tarii Romanesti, Curtea de Arges, situata la 38 de kilometri nord de Pitesti si la 36 de kilometri de Ramnicu Valcea, respectiv 45 de kilometri de Campulung. Sapaturile arheologice au demonstrat aici existenta unei asezari inca din epoca fierului, in secolele IV si III i.H., dacii fiind condusi aici de Dromichaites. Apoi, in jur de 1200, a existat o resedinta voievodala si o mica bisericuta, la 1247 aici aflandu-se resedinta de scaun a voievodului Seneslau. Dupa atacul maghiar din 1330, Basarab I muta temporar capitala la Campulung. Apoi, in 1359, Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a infiintat aici prima mitropolie, pentru ca Vlaicu, 1364-1377, sa infiinteze prima monetarie a tarii. {i tot in aceasta perioada este infiintata si prima scoala locala. Numele initial al orasului era Arges, apoi, dupa ce, in secolul al XV-lea, capitala Tarii Romanesti a fost mutata, cand la Targoviste, cand la Arges, aici ramanand deseori doar o resedinta ocazionala a domniei, apare denumirea actuala de Curtea de Arges, prima mentiune a noului nume datand din 1510, din timpul domniei lui Vlad cel Tanar.
In perioada de glorie a orasului, intre secolele XIII-XIV, pe un platou inalt, de pe care se deschide o frumoasa priveliste asupra zonei, a fost inaltata biserica San Nicoara, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Sfantul Nicolae cel Mic, pentru a o diferentia de biserica domneasca purtand acelasi hram. Se spune ca ar fi fost ctitorita chiar de Doamna Clara, mama vitrega a domnitorului Vlaicu Voda. Turnul inalt domina asezarea si se pare ca permitea comunicarea prin semnale cu cetatea Poienari, fiind folosit, in acelasi timp, ca foisor de foc si post de observare. Astazi nu au mai ramas decat ruinele, inchise gospodareste dincolo de un gard bine ferecat, in asteptarea lucrarilor de consolidare, care nu se stie cand vor demara.

Biserica si Palatul Domnesc
Biserica si Palatul Domnesc din Curtea de Arges reprezinta unul dintre principalele vestigii, tipuri reprezentative de arhitectura traditionala din Tara Romaneasca. Biserica, Palatul Domnesc, turnul si zidul de incinta dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea, din timpul domniei lui Basarab I, 1310-1352. Biserica va fi insa terminata sub domnia lui Nicolae Alexandru, 1352-1364, iar pictura dateaza din timpul lui Vlaicu Voda, 1364-1377. In secolul al XVI-lea, Neagoe Basarab va construi casa domneasca, plasata in partea de nord a complexului. In afara de biserica nu se pastreaza decat ruinele, biserica insasi fiind desfigurata in secolul al XIX-lea prin inaltarea a doua turnuri din lemn si tabla si prin acoperirea picturii originale cu o noua pictura, pentru ca, la inceputul secolului al XX-lea, sa se propuna chiar daramarea bisericii, ajunsa intr-un grad avansat de deteriorare. In 1911, cand se daduse deja ordinul ca biserica, in pragul naruirii, sa fie daramata, aceasta a fost salvata de catre locuitorii orasului, care au strans banii necesari pentru inceperea lucrarilor de restaurare, demarate, in acelasi an, de catre inginerul Grigore Cerchez, si care au durat un deceniu si jumatate. Ele au reusit insa sa redea bisericii, atat la interior, cat si la exterior, infatisarea originala, pictorul Dumitru Norocea reusind sa descopere si sa ne redea pictura originala din secolul al XIV-lea. Tot el descopera si inscriptia care aminteste anul mortii lui Basarab, 1352. Apoi, sapaturile arheologice intreprinse de Virgiliu Draghiceanu conduc la descoperirea a 14 morminte si, mai ales, a mormantului lui Negru Voda. Nu mai putin important de semnalat sunt mormantul lui Vladislav Vlaicu I, mormintele Bratienilor, catapeteasma cu un stil aparte, apoi, deasupra intrarii in naos, portretul lui Basarab I, ctitorul bisericii, stand la picioarele lui Iisus Hristos. Nu trebuie insa trecuta cu vederea o pictura ce se gaseste pe peretele din dreapta, o pictura unica in lume, care ne-o reprezinta pe Maica Domnului insarcinata. Biserica domneasca, inscrisa pe lista monumentelor UNESCO, reprezinta un preaplin de istorie si o capodopera de arta ce nu poate fi ignorata.

Manastirea Argesului
Ctitorie a lui Neagoe Basarab, construita de acesta intre 1514 si 1517, Manastirea Argesului reprezinta o adevarata capodopera a timpului. La slujba de sfintire din 14-15 august 1517, conform descrierii facute de Gavril Protul de la Muntele Athos, au fost prezenti Patriarhul Constantinopolului, toti arhimandritii si egumenul manastirilor din Sfantul Munte Athos si tot "clerosul" din Tara Romaneasca, in frunte cu Mitropolitul Macarie. Dupa cum scria acesta, biserica nu este asa de mare ca Templul lui Solomon, nici ca Sfanta Sofia, dar ca frumusete este mai "pre deasupra acelora". In 1654, Paul de Alep o considera drept una dintre minunile lumii. Cu aceeasi pretuire se refera la aceasta capodopera si Robert Ainslie, in 1794, iar mai tarziu pictorii Bouquet si Lancelot, ale caror stampe si insemnari de calatorie vor duce faima manastirii in intreaga Europa. Manastirea a fost construita pe ruinele vechii mitropolii din 1359, dar pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, nu a fost terminata decat dupa moartea lui Neagoe Basarab, in timpul domniei lui Radu de la Afumati, in anul 1526. Din 1793, cand devine resedinta Episcopiei Argesului, este cunoscuta si ca Biserica Episcopala. Stricaciunile majore au inceput odata cu jefuirea ei de catre Gabriel Bathory, in iarna lui 1610-1611, cand a fost luat si acoperisul de plumb, biserica ramanand expusa intemperiilor. A fost refacuta de Matei Basarab, 1632-1654, si de Serban Cantacuzino, 1678-1688, dar au urmat razboaiele dintre rusi si turci cu noi jafuri, iar cutremurele si incendiile din secolul al XIX-lea au adus si ele pagube mari. Apoi, biserica a fost restaurata dupa planurile arhitectului francez André Lecomte du Nouy, in perioada 1875-1886. Prin restaurare, biserica a pierdut insa cetatea si clopotnita ridicata de Matei Basarab. In pronaosul bisericii se gasesc mormantul lui Neagoe Basarab, cel al sotiei lui, Doamna Despina, si al fiicei lor, Doamna Stana, dar si mormantul lui Radu de la Afumati. Tot aici se gasesc mormantul regelui Carol I si al reginei Elisabeta, precum si cel al regelui Ferdinand si al reginei Maria. Iar in capela-paraclis se pastreaza moastele Sfintei Mucenite Filoteia. Biserica ramane si astazi o capodopera a carei frumusete nu poate fi descrisa in cuvinte.

Fantana Mesterului Manole
Frumusetea inegalabila a bisericii de la Manastirea Argesului, modul incredibil in care turlele plasate deasupra pronaosului se insurubeaza spre cer fac lesne de inteles cum a aparut minunata legenda a Mesterului Manole, acea atat de profunda poveste a necesarei jertfe de suflet si de credinta, fara de care adevarata opera de arta nu se poate zamisli. Cine nu-si aminteste minunata balada cu multiplele ei variante sau textul dramatic atat de profund al scrierii lui Blaga? Dar una e cand le citesti acasa, lasandu-te furat de slovele asternute pe hartie, si alta atunci cand le redescoperi ascultand susurul bland al izvorului.
Fantana Mesterului Manole e ascunsa putin mai la vale, in imediata apropiere a manastirii. De aici se vede, spre apus, fosta bolnita a manastirii. Si acesta este un monument istoric despre care sta scris ca se gasea inca din 1524 alaturi de biserica lui Neagoe Basarab. Si se spune ca sunt zile in care, de la Fantana Mesterului Manole se poate vedea cum un abur stralucitor se ridica usor spre fostul spital al manastirii. Multi considera ca apa ce susura usor in fantana ar fi un adevarat izvor de energie al orasului, veche inima a Tarii Romanesti si leagan al minunatelor legende care ne definesc. (Cecilia Caragea)