La poalele muntilor Calimani si Bargau, strajuiti de crestele semete ale muntilor Rodnei, care se vad in zare, se gaseste statiunea balneoclimaterica Colibita, care poate fi considerata, pe buna dreptate, o veritabila perla turistica a regiunii. Colibita este situata la aproape 50 de km de resedinta judetului Bistrita-Nasaud, municipiul Bistrita, oras medieval care in anul 2009 a aniversat 745 de ani de atestare documentara.  Distanta se parcurge, din oras, in aproximativ 45 de minute.

Drumul catre Colibita
Din orasul Bistrita, pe drumul spre Vatra Dornei, E576, se trece prin comunele Livezile, Josenii Bargaului si Prundul Bargaului. La iesirea din comuna Prundul Bargaului, ai doua variante: fie la dreapta, trecand prin Bistrita Bargaului, fie tot inainte, spre Tiha Bargaului si apoi, din satul Muresenii Bargaului, facand tot la dreapta se ajunge la Colibita. As recomanda primul traseu, cel prin Bistrita Bargaului, desi nici acest drum nu este intr-o stare tocmai optima, dar parca e un pic-un pic mai bun. La aproximativ 7 km de comuna Bistrita Bargaului se afla barajul de acumulare, lacul si satul Colibita. In ciuda drumului destul de prost, rabdarea va va fi rasplatita din plin de peisajele spectaculoase.

Statiunea Colibita
Statiunea propriu-zisa s-a dezvoltat, in ultimii douazeci de ani, pornind din vatra satului. Atat in lunile de vara, cat si iarna, Colibita devine un loc ideal de relaxare, fie ca vorbim despre turismul de week-end, fie ca ne referim la „oraseni” si la turisti din alte zone ale tarii care aleg sa petreaca in Colibita perioade mai lungi, mai ales pe timp de vara. Nici nu este de mirare ca satucul linistit incepe sa atraga, ca un magnet, din ce in ce mai multi straini, dornici sa guste si ei din placerea de a poposi pe aceste meleaguri, al caror farmec, desi inca nevalorificat la adevaratul lui potential, este compensat de atuuri certe.
Colibita ofera turistului dornic sa-i descopere frumusetea peisaje cu adevarat spectaculoase. Ultima parte a drumului se transforma pentru noul sosit intr-o epopee sculptata in piatra, caci drumul ingust este strajuit, intr-o parte, de stanci golase si extrem de abrupte, in timp ce, de partea cealalta, privirea calatorului este desfatata de lacul de acumulare ale carui ape oglindesc lumina unui soare bland, niciodata arzator.
Pentru cei care au curiozitatea sa poposeasca in aceste locuri macar pentru cateva zile, Colibita devine oaza de liniste indelung cautata, poate, mai ales de turistii care vor sa evadeze din peisajul citadin agresiv. De-a lungul timpului, oamenii au imblanzit aceste tinuturi de o frumusete salbatica, locurile fiind invaluite, parca, intr-o aura romantica ce ne poate duce cu gandul la peisajele si atmosfera evocate de poetul englez romantic William Wordsworth in versuri ce canta frumusetea meleagurilor scotiene, pe care el le numea, nu intamplator, “the Highlands”, adica “tinuturile inalte”. O inaltime despre care se poate vorbi atat la propriu, cat si la figurat, daca ne gandim la pacea interioara de care este cuprins calatorul pe aceste meleaguri.

O vacanta necesara
Contempland natura in aceste locuri in care timpul pare sa stea pe loc, simti ca te impaci cu tine insuti si, totodata, cu cei din jur. Vara, o incursiune pe dealurile din apropiere, la cules de sunatoare sau de flori de camp, ofera o panorama de basm asupra satului si a lacului ramase in vale. De acolo, de sus, invalui cu privirea imprejurimile, respiri aerul proaspat, te odihnesti la umbra ocrotitoare a brazilor falnici, asculti sunetul molcom produs de talangile vacutelor ce pasc linistite, si simti ca ai putea imbratisa intreaga lume.
Chiar daca e greu sa gasesti Colibita pe harta Romaniei, ea ramane, cu siguranta,  intiparita pe harta pe care fiecare calator o pastreaza in sufletul sau... Un tinut romanesc ce poate rivaliza oricand, cu putin ajutor, cu statiuni mai cunoscute, poate, din Elvetia sau Austria. (Oana-Ilinca Modoveanu)