In tezaurul de spiritualitate al Romaniei se inscriu, fara tagada, meleagurile linistite si molcome ale Ardealului. Strabatand aceste tinuturi, calatorul – roman sau strain, este dominat, inevitabil, de o pace interioara care isi lasa o amprenta durabila asupra sufletului si a mintii. Amintirile dintr-o incursiune facuta pe aceste meleaguri romanesti de basm nu au cum sa nu fie vii. Asa cum sunt si amintirile mele din vacantele din Ardeal.

Cred ca oricine ajunge in judetul Bistrita-Nasaud merita sa viziteze casele memoriale George Cosbuc si Liviu Rebreanu, care pe mine m-au facut sa am o alta viziune asupra operelor lor. Este cu adevarat emotionant sa calci pe pamantul pe care au pasit doi dintre marii oameni de cultura ai neamului romanesc si sa-ti dai seama ca aceste locuri, evocate in versurile sau in proza celor doi scriitori, inchid in ele destine: destinul unei mame care asteapta in noapte, cu sufletul plin de speranta, intoarcerea fiului iubit, sau destinul unui tanar taran caruia  pamantul i-a fost mai drag decat o mama.
Vechiul Hordou, satul poetului George Cosbuc, este situat pe DN 17C, la aproximativ 14 km de orasul Nasaud. Aici se poate vizita casa in care a vazut lumina zilei poetul ardelean, casa transformata astazi in muzeu.

Itinerariul literar poate continua cu vizitarea vechiului sat Tarlisua, satul in care s-a nascut romancierul Liviu Rebreanu si care astazi ii poarta numele. Acesta este situat tot pe drumul 17C, la doar 3 km de orasul Nasaud, insa in alta directie, inspre sud, spre comuna Dumitra.
De-abia in casa romancierului Liviu Rebreanu am inteles sentimentele ce strabat romane precum „Ion” sau „Padurea spanzuratilor”. Doar atunci cand pasesti pe aceste taramuri incepi sa intelegi dramele eroilor al caror destin este inradacinat in aceste locuri. Sper ca nu gresesc atunci cand spun ca vizitatorii trec aproape cu piosenie pragul acestor case care au fost martorii tacuti ai existentei, cu bucuriile si suferintele ei, a doi dintre romanii care ne fac sa ne simtim mandri ca traim pe pamant romanesc. Aici, fiecare manuscris, fiecare obiect expus isi deapana propria poveste tuturor celor care isi deschid ochii mintii si sufletul pentru a asculta.
Intr-una dintre incaperile Casei Memoriale Liviu Rebreanu, mi-a atras atentia o fotografie ingalbenita de trecerea timpului: cu privirea otelita, simbol al iubirii nestramutate pentru neam, iubire capabila de jertfa suprema, Emil Rebreanu, fratele romancierului, al carui destin tragic a fost sursa de inspiratie pentru eroul „Padurii spanzuratilor”, Apostol Bologa, transgreseaza granitele timpului. Impresiile sunt cu atat mai puternice cu cat vizitatorii au prilejul sa urmareasca, intr-o sala special amenajata, proiectii despre viata si opera lui Liviu Rebreanu si sa asculte prelegerea ghidului. Aceasta „cuvantare” nu este un discurs, ci o adevarata poveste, pe care ghidul, profesor de limba si literatura romana, o deapana cu pasiune, din adancul inimii.
Pentru mine a fost cu adevarat emotionant sa calc pe pamantul pe care au pasit doi dintre marii oameni de cultura ai neamului romanesc. O calatorie pe aceste meleaguri romanesti nu poate fi uitata. De altfel, nici nu ai cum sa vrei sa uiti o asemenea incursiune. Dimpotriva, odata calatoria terminata, ti-ai dori sa poti reveni in aceste locuri, sa le vezi cu alti ochi, si, poate, in alte anotimpuri. Pentru ca aici, totul te face sa te simti mandru ca esti roman! (Oana-Ilinca Moldoveanu)