Regina Maria

Imprimare

Alteta Sa Principesa Maria, Principesa de Marea Britanie si Irlanda, nascuta Marie Alexandra Victoria, a vazut lumina zilei la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park (fosta resedinta regala in comitatul Kent), in Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, fiu al Reginei Victoria a Angliei, principe de Saxa-Coburg Gotha si duce de Edinburgh, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea. Pana in 1893, cand consimte la o casatorie cu printul Ferdinand de Hohenzollern, viitor rege al Romaniei, principesa Maria are o adolescenta in care isi cultiva predilectia pentru meditatie si arta.
Pasiunea pentru calatorii si dragostea pentru mare le mosteneste de la tatal sau, Alfred. De educatia viitoarei regine s-a ocupat mama ei, Maria Alexandrovna. De la ea a deprins gustul de mai tarziu pentru pictura, poezie si muzica.

Logodna cu printul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (in varsta de 27 de ani), mostenitorul tronului Romaniei, a avut loc pe cand principesa Maria avea 16 ani, iar casatoria a fost oficiata la 29 decembrie 1892, intai dupa ritul catolic, apoi dupa cel anglican. Deoarece unirea celor doi tineri ar fi putut avea consecinte serioase nu numai pentru Regatul Romaniei - care se alia astfel cu o mare putere, ci si pentru Marea Britanie - fiindca aducea in discutie problema ordinii succesorale la tron, Lordul Cancelar a trebuit sa inlature riscul oricaror complicatii. Astfel, principesa Maria a renuntat pentru totdeauna la toate drepturile sale de succesiune la coroana Marii Britanii. Iata cum descrie Regina Maria, in Testamentul sau, sosirea in Romania: Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate; m-am straduit sa devin o buna Romanca.
Cuplul princiar a sosit la Bucuresti in 4 februarie 1893, cand presedintele Consiliului de Ministri a dat citire unui act prin care regele Carol I recunostea casatoria pe care o mediase drept o incununare a muncii sale pentru propasirea neamului romanesc. In aceeasi zi, in mod simbolic, in 32 de biserici din Bucuresti s-au oficiat casatoriile a cate unei perechi de tineri din fiecare judet al tarii. Cu ocazia acestui eveniment, sotia primului-ministru a strans o suma pentru cumpararea unei diademe, pe care Principesa Maria a rugat sa fie oferita unei fundatii de binefacere. Astfel, societatea Domnita Maria avea sa sustina si sa cultive arta populara, reinviind vechile traditii. Astazi, unul dintre exponatele Muzeului National al Romaniei, o cupa de argint oferita de municipalitatea Capitalei, aminteste de fericitul eveniment. Pe piesa este gravata inscriptia: Bine ai venit, mireasa de Dumnezeu aleasa spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893.
Pana la urcarea pe tron ca regina, in anul 1914, Maria a dat nastere la sase copii: principele Carol (viitorul rege al Romaniei), principesele Elisabeta (viitoarea regina a Greciei) si Marioara (viitoarea regina a Iugoslaviei), principele Nicolae (viitor regent al Romaniei), principesa Ileana (calugarita sub numele de maica Alexandra) si principele Mircea (stins din viata la varsta de 4 ani).
Inca de la sosirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o figura publica binecunoscuta si iubita, fiind supranumita de popor "Mama Regina", "Mama ranitilor" sau "Regina soldat", datorita activitatii sale din perioada Primului Razboi Mondial, cand a participat direct la ingrijirea soldatilor internati in spitalele de pe front. Numele Reginei Maria este strans legat si de viata culturala si artistica din Romania acelei epoci, frumusetea ei fiind dublata de o inteligenta iesita din comun. Prin eforturile sale, legaturile Romaniei cu Anglia vor dobandi noi dimensiuni, marcand rolul insemnat pe care tanarul stat roman incepuse sa-l aiba in politica europeana. Imprejurarile politice ale razboiului i-au demonstrat calitatile in domeniul diplomatiei: inca inainte de urcarea pe tron, in august 1914, Principesa Maria s-a opus intrarii in razboi a Romaniei alaturi de Puterile Centrale, sustinand alianta cu tarile Antantei, urmarind unirea provinciilor romanesti aflate sub stapanirea Imperiului Austro-Ungar.
Maria a devenit Regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee internationale pentru a promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut dintre ele fiind cel din Statele Unite ale Americii, intreprins in 1926, considerat un succes rasunator. Intr-o perioada in care rolul femeilor in viata politica era limitat, Regina Maria a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia, in 1927. Inzestrata cu multiple calitati, cu o indrazneala si o energie aproape neobisnuite pentru capetele incoronate, Regina Maria, odata cu intrarea Romaniei in razboi, s-a alaturat corpului surorilor de caritate. In paralel cu inceperea lucrarilor Conferintei de Pace de la Paris, din 1919, Regina Maria a desfasurat o bogata activitate de recunoastere internationala a Romaniei Mari. Prin vizitele oficiale la marile figuri ale politicii europene din epoca ori prin articolele publicate in diferite ziare si mari reviste europene, Regina Maria s-a straduit sa prezinte cat mai bine interesele Romaniei. Dupa incoronarea de la Alba Iulia, oficiata la 15 octombrie 1922, Regina Maria a efectuat vizite oficiale in Occident, alaturi de Regele Ferdinand, in calitate de suverani ai Romaniei Mari, facand cunoscute istoria si cultura poporului roman. In urma decesului Regelui Ferdinand si al lui I.C. Bratianu, ambele survenite in 1927, Regina Maria va influenta puternic viata politica a tarii, mai ales in timpul Regentei.
Odata cu urcarea pe tron a fiului sau, Carol, la 8 iunie 1930, Regina a fost izolata complet de viata publica. Regina a ajuns sa-si petreaca timpul tot mai des si tot mai departe de Bucuresti, la Bran sau la Balcic. De altfel, Regina Maria a avut un rol hotarator in destinul cultural al Balcicului. Primul contact al Reginei cu Balcicul s-a petrecut in 1924, cand Maria avea deja varsta de 49 de ani, si s-ar putea spune ca a fost o dragoste la prima vedere. Asa se face ca Maiestatea Sa a hotarat sa ridice aici un castel, pe care l-a numit Cuibul linistit, un loc de refugiu in calea framantarilor vietii. Constructia castelului a durat din 1926 pana in 1937, la ridicarea sa aducandu-si contributia arhitecti si peisagisti din Italia si Elvetia. Timp de 13 ani, Regina si-a petrecut verile la resedinta din Balcic, insotita, adesea, de sculptori si pictori. Regina Maria a iubit literatura si filosofia si a ajutat cu burse de studiu si cu bani multe personalitati din lumea literara si artistica. Asemenea Reginei Elisabeta (Carmen Sylva), fermecatoarea Regina Maria a scris poezii, povestiri pentru copii - un manunchi de douasprezece basme, pagini memorialistice (Povestea vietii mele, publicata in trei volume), a fost unul dintre promotorii curentului Art Nouveau, a pictat acuarele infatisand mai ales flori, in special crini si maci - unele dintre ele fiind expuse astazi chiar in castelul de la Balcic. A colectionat lucrari de arta ale unor pictori celebri, precum Arthur Verona, Cecilia Cutescu Storck, Nicolae Vermont sau Eustatiu Stoenescu.
Absenta ei de la Curte a favorizat influenta camarilei asupra lui Carol al II-lea, ale carui veleitati pentru un regim autocratic au devenit tot mai evidente, concretizandu-se in februarie 1938, cand Carol a desfiintat toate partidele politice, pentru a asigura Coroanei puterea suprema. Suferinda inca din 1937, Regina a plecat, in februarie 1938, in Italia, la Merano. In luna aprilie a aceluiasi an, se muta in sanatoriul doctorului Lahmann, langa Dresda. La 27 iunie, desi medicii o considerau inapta pentru efortul unei calatorii lungi si obositoare, Regina a luat hotararea irevocabila de a reveni in tara, spre a-si gasi odihna de veci. A incetat din viata in ziua de 18 iulie 1938, in castelul Pelisor. Intreaga presa internationala, chiar si aceea din tarile adversare Romaniei in timpul razboiului, a adus cel mai inalt omagiu disparitiei Reginei Maria. Prin prevederile testamentare, trupul i-a fost inhumat in biserica episcopala de la Curtea de Arges, iar inima i-a fost depusa in capela "Stella Maris", ridicata pe domeniul de la Balcic. Insa inima sa nu si-a gasit linistea: a trebuit sa fie luata de la Balcic, odata cu cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria, si depusa in firida unei stanci de langa Castelul Bran, pentru ca in martie 1971 sa fie adusa in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei. In 2008, Romfilatelia a introdus in circulatie o emisiune comemorativa de marci postale, dedicata implinirii a 70 de ani de la trecerea in eternitate a Reginei Maria.
Caracterul este destin. Acesta este citatul din Nietzsche, pe care Regina Maria l-a ales ca motto pentru inceputul volumului sau autobiografic. Destinul Reginei Maria se leaga pentru totdeauna de cel al poporului roman, pe care l-a iubit si caruia i-a consacrat intreaga sa viata: Tarii mele si Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului. (...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. (Oana-Ilinca Moldoveanu)

 

evakuator-servis.com
http://www.kvartiraarenda.com.ua/