Cine-si mai aduce aminte de gloria Corcovei? Prea putini. Doar cei impatimiti, cei cu adevarat indragostiti de istorie sau… de istoria literaturii, cei care nu se pot desprinde de parfumul vechilor hrisoave sau de paginile nemuritoare ale marilor scriitori. Pentru ca a fost o vreme in care Corcova si-a trait veacurile ei de glorie, indiferent ca ne referim la veacul al XVI-lea, pentru a rasfoi hrisoavele lui Mihai Viteazul, sau ne referim la vremuri mai recente si rasfoim paginile unor mari scriitori, precum Martha Bibescu, Mihail Sebastian, Ion Pillat sau Ion Minulescu, pentru a ne referi la cei de pe meleagurile noastre, sau precum Anatole France sau Marcel Proust, caci vinurile de Corcova nu cucerisera doar Romania, ci chiar si atat de pretentiosul si exclusivistul Paris. Insa destinul locurilor, precum si cel al oamenilor, este complicat. Viile Corcovei au decazut in anii comunismului, au disparut sau s-au degradat, pierzandu-si orice valoare. Au cazut in uitare, lumea a incetat sa-si mai aduca aminte de vechile comori. Pentru a fi readuse astazi la viata de un tanar pasionat, Serban Damboviceanu.

Serban Damboviceanu a invatat sa pretuiasca munca, initiativa si pasiunea. Pasiunea fara de care nimic, nici initiava si nici macar munca, nu e sortit sa-ti asigure succesul. Educatia primita in familie, iuresul aglomeratiei urbane, dar si anii de scoala urmati la Liceul Romano-Francez l-au pregatit pentru a absolvi cu brio cursurile Facultatii de Drept de la Strasbourg. Dar anii petrecuti in zona viticola a Alsaciei aveau sa-i trezeasca in primul rand o pasiune nebanuita pentru adevarata arta si cultura a vinului. Studiase dreptul, dar avea sa se angajeze la cunoscutul grup francez Edouard Leclerc, unde se va familiariza cu retailul de vin din Franta, Polonia si Italia, conducand si un lant de magazine din Bruxelles.
In acesti ani il va cunoaste pe Michel Roy, el insusi un impatimit al vinului, care i-a devenit prieten si mai apoi asociat. Pasiunea comuna pentru viticultura i-a determinat sa incerce sa porneasca o afacere impreuna. Vizitand zonele viticole ale Romaniei se indragostesc de atat de valoroasele terenuri ale Piemontului Motrului, ce apartinusera candva printului Bibescu si care asigurasera gloria vinurilor de Corcova. A fost o adevarata revelatie, astfel incat hotararea nu a intarziat si, in 2005, au cumparat o parte a fostei mosii a Bibestilor si au infiintat Corcova - Roy&Damboviceanu. Calcand pe drumul glorios deschis cu un secol in urma de printul Bibescu, care il adusese sa conduca celebrele lui vii pe oenologul francez Aristotel Sauget, Serban Damboviceanu il angajeaza ca director tehnic pe Laurent Pfeffer, un oenolog cu studii si experienta castigata cunoscuta zona viticola a regiunii Bordeaux. Incepe atunci o actiune cu adevarat temera. In timp ce noile zone viticole din Australia si America de Sud creaza nenumarate tensiuni in lumea atat de aglomerata a producatorilor de vin, efectele acestei concurente fiind resimtite inclusiv de catre atat de cunoscutii si apreciatii producatori din Franta, Serban Damboviceanu si asociatul sau se hotarasc sa demareze o impresionanta investitie de peste 3 milioane de euro, dintre care peste 2,5 milioane din resurse proprii, iar restul din fonduri europene.

La Corcova sunt acum replantate deja 55 de hectare de vie cu soiurile traditionale ale locului, existente si pe vremea printului Bibescu, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Feteasca Neagra, Muscat Ottonel, Chardonnay, Sauvignon Blanc, dar si cu un soi nou, Syrah, perfect adaptat solului si climei Corcovei. Cramele au fost si ele complet refacute si dotate conform ultimelor norme tehnologice. Serban Damboviceanu nu s-a apucat sa-si ridice palate. Nici nu are timp de asa ceva. Pasionat, nu iroseste nici un minut, pentru a reusi sa urmareasca direct fiecare amanunt si fiecare detaliu, caci calitatea vinului este conditionata chiar si de lucrurile aparent cele mai putin semnificative. La Corcova locuieste in mijlocul viei, aproape de muncitori, de paznici si de cainii ce ajuta la protectia viei. Astazi, el nu este doar un excelent cunoscator al istoriei acestor locuri, cu vinurile lor de exceptie, nu este doar un adevarat specialist in arta viticulturii, dar a devenit si un excelent degustator de vinuri, lucru de altfel normal pentru un om atat de pasionat, care vrea sa se asigure personal de rezolvarea corecta a fiecarui detaliu, care nu vrea sa lase nimic la intamplare si, evident, vrea sa se si bucure cu adevarat de rezultatele care nu au intarziat sa apara. Iar astazi se poate lauda deja cu vinul obtinut din recoltele din 2008 si 2009, care s-au bucurat de aprecierile elogioase a nenumarati specialisti.
Pentru Serban Damboviceanu vinul nu este insa un produs oarecare. El reprezinta un adevarat dar al naturii careia trebuie sa-i intoarcem prinosul nostru de dragoste si de grija. Astfel, nu e de mirare ca buna parte din eforturi sunt indreptate pentru apararea si refacerea naturii din zona, el fiind un aparator activ al padurilor si frumusetilor acelor meleaguri binecuvantate de Dumnezeu, dar pe care, ca in atatea alte zone ale tarii, se gasesc nenumarati oameni inconstienti gata sa le distruga fara sa inteleaga macar ce fac. Dar, in acelasi timp, vinul a fost si este pentru un adevarat impatimit al acestei licori de exceptie nu doar un simplu produs, ci un bun de valoare, el tinand de o veche si bogata cultura. Atat prin ceea ce putem numi o cultura a vinului, cat si prin profundele lui legaturi cu marea cultura, cu arta si sensibiltatea atator oameni de exceptie. Astfel, nu este de mirare ca Serban Damboviceanu calca iarasi pe urmele glorioase ale celui ce a fost printul Bibescu si se angajeaza in sustinerea actelor de cultura, de veritabila cultura romanesca.