Medierea in conflictele colective
Cecilia Caragea: Care sunt insa obiectivele noi pe care le urmariti acum?
Ion Dedu: Urmatorul conflict in care noi ne vom specializa va fi cu siguranta conflictul colectiv. Imi pare bine ca s-a inteles de catre Ministerul Muncii ca avem un personal foarte bine calificat, acela de mediator al conflictelor, si ca ei ar trebui sa determine prin lege atat angajatii, cat si angajatorii si reprezentantii angajatorilor sa-si aleaga mediatori de pe tabloul mediatorilor de la Consiliul de Mediere. Au inteles acest lucru, iar acum, cand se vor forma mediatorii conflictelor colective de munca, angajatii si angajatorii vor putea solicita din tabloul mediatorilor un numar de mediatori pe care sa-i acrediteze Ministerul Muncii pentru conflictele colective. Vedeti dumneavoastra, aici este o cu totul si cu totul alta psihologie, conflictul interuman fata de conflictul colectiv. Psihologia este alta atunci cand nu tu personal esti in conflict, ci altii pe care tu ii reprezinti. Si atunci e normal ca va trebui sa functioneze acel stil de mediere evaluativ acolo unde mediatorul trebuie sa fie specializat in natura conflictului in diverse domenii, ori in domeniul in care exista conflictul, ori in domeniul juridic. Si atunci noi vom avea posibilitatea sa apelam si la acest stil de mediere evaluativ, pe care sa-l folosim in conflictele colective, de aceea trebuie cursuri acreditate de Ministerul Muncii. La Torino se va face o scolarizare pentru specialistii in conflictele colective de munca. Va spun ca un om care a participat de foarte multe ori in cadrul dialogului social in conflicte colective, intre patronate si sindicate, ca este cu totul alta psihologie, este cu totul alt demers pe care trebuie sa-l faca liderii de patronat, liderii de sindicat, de care mediatorul trebuie sa stie. Mediatorul trebuie sa cunoasca aceste demersuri care se fac atat in procedura de negociere, inclusiv de mediere (negocierea asistata), cat si in procedurile de dupa sau inainte. Exista aceste proceduri de dialog intre liderii de sindicat si liderii de patronat si, daca ele ar fi asistate de un mediator, impartial, confidential, ar fi exceptional, iar conflictele colective s-ar aplana din fasa. Mai avem pana acolo…

Cecilia Caragea: Pana acum nu au fost solicitari in aceasta zona?
Ion Dedu: Nu, pentru ca nu s-a creat acest Oficiu de Mediere si Arbitraj care e prevazut in Legea 62. Abia astept sa se termine cu perioada de concedii si sa facem un protocol cu Ministerul Muncii. Am discutat deja cu doamna ministru Doina Pana, dansa a fost total de acord sa facem un protocol intre Ministerul Muncii si Consiliul de Mediere, in asa fel incat sa putem conlucra pe aceste conflicte colective. Nu se poate ca intr-o societate sa lucreze unul hais si altul cea. E bine ca Ministerul Muncii a inteles, e bine ca in Ministerul Muncii sunt oameni capabili, e bine ca vom colabora foarte strans pe aceste conflicte colective. Acum, prin bunavointa unui coleg de-al nostru de la Iasi, un om extraordinar, am reusit sa punem in COR, in Codul Ocupatiilor din Romania, profesia de arbitru. Toate acestea se vor lega la un moment dat in acel Oficiu de Mediere si Arbitraj, deci arbitrii nu vor mai fi doar absolventi de Drept, ci vor intra in aceasta profesie oameni care vor avea studii de arbitraj, prin furnizori de formare autorizati, care sa poata preda arbitrajul, in asa fel incat societatile comerciale care vor apela la arbitraj sa fie intr-adevar arbitrate de persoane competente.

Medierea in conflictele politice
Cecilia Caragea: In istoria asta zbuciumata a tranzitiei noastre de 23 de ani, v-ati gandit vreodata la un anume moment la un anume eveniment pe care l-ati fi putut media?
Ion Dedu: De foarte multe ori, m-am gandit la diverse momente pe care le-am fi putut media. Poate e o utopie ceea ce spun, dar ar fi bine ca toti decidentii politicii, toti parlamentarii, toti guvernantii sa aiba anumite cursuri de mediatori, sa aiba anumite cursuri de comunicare, in asa fel incat ei sa poata efectiv intelege ca un mediator ii ajuta foarte mult si ca orice fel de orgoliu poate fi invins prin comunicare si dialog. Daca vom intelege chestiunea asta, vom avea si noi decidenti politici care se vor duela in campanii electorale, doar pana la alegeri, iar dupa alegeri vor intelege ca trebuie sa respecte regulile jocului. Noi trebuie sa respectam o functie a statului roman, care, odata ocupata, trebuie respectata si de cei care au votat, si de cei care nu au votat persoana respectiva. Trebuie sa intelegem ca noi ocupam doar temporar o functie si este o greseala sa gandesti ca nu mai exista altcineva care poate sa te ajute, sa-ti deschida ochii de a vedea lucrurile si dintr-o alta perspectiva. Orice poate fi mediat. Noi acum vom face o prima specialiazare a mediatorului, si anume in conflictul colectiv, dupa aceea poate fi conflictul politic, dupa aceea poate fi conflictul diplomatic, dupa aceea poate fi conflictul international, intre state, conflicte intre armate, medieri pe care Statele Unite ale Americii si  Canada le fac de foarte mult timp, cu foarte mult succes. Deci se pot face enorm de multe lucruri, conditia este sa vrei asta.

Cecilia Caragea: Tocmai citeam ca niste mediatori belgieni au fost invitati sa aplaneze o serie de conflicte politice...
Ion Dedu: Da, se practica, sigur ca da. Cred ca noi mai avem de inteles cate ceva. Un program economic adoptat de un decident politic, inceput cu un partid anume, ar trebui obligatoriu continuat de celalalt partid. La fiecare decizie politica si economica ar trebui sa participe si Opozitia si sa se vada ce e bine sau ce e rau si sa se mearga in continuare cu un program odata adoptat; noi incepem poduri, sosele sau autostrazi cu un decident politic, vine celalalt si decide ca n-a fost nimic bun din ce a facut predecesorul sau, uitati-va ca din 1990 si pana acum tot asa se intampla. Un mediator ar fi foarte bun, si noi chiar avem mediatori de clasa - probabil ca sunt si mediatori mai putin competenti, ca nu exista profesie in care sa nu fie, ca nu se poate padure fara uscaturi. La fel si la noi. Dar avem si profesionisti.
Sa stiti ca atunci cand oamenii sunt suparati, cand sunt nervosi, intotdeauna iau sensul negativ al cuvintelor, al frazei, e foarte importanta tonalitatea cu care discutam, felul in care discutam. Vreau sa stiti ca extraordinar de bine ar fi ca medierea sa fie aplicata si in problemele politice, chiar intre partide si intre membrii partidelor respective, chiar intre partidul de guvernamant si partidul de opozitie. Ar fi bine... Dar, asa cum v-am spus, asta poate fi considerata o utopie de-a mea.

Romania - o societate conflictuala?
Cecilia Caragea: Se poate vorbi in Romania de o cultura conflictuala?
Ion Dedu: In mod cert, da! Noi, romanii, si nu numai noi, oamenii, in general, trebuie sa inteleaga ca e bine sa trecem de la o cultura conflictuala la o cultura a dialogului. Cultura conflictuala nu ajuta nimanui. De cand predau cursuri de mediator, si am predat, zic eu, la peste 1.500 de oameni, vreau sa stiti ca am ajuns la concluzia ca... oamenii sunt minunati! Oamenii, luati in ansamblul lor, sunt minunati. Nu exista relatii fara un interes. Nu exista! Urmariti orice fel de relatie umana si veti vedea ca exista un interes. Daca acest interes ar fi dublat de o comunicare adecvata, de dialog, de intelegere a fiecaruia, a punctului de vedere al celuilalt, ar fi minunat. Numai ca noi ramanem tot oameni, indiferent de ce functii ocupam, cu defectele si slabiciunile noastre. Si atunci avem nevoie de un mediator neutru si impartial, pentru ca atunci cand unul o ia razna si incepe sa inteleaga sensul negativ al cuvintelor, al frazelor, mediatorul sa poata interveni, sa linisteasca lucrurile si sa dirijeze in continuare orice discutie spre dialog. Eu sunt unul dintre cei care cred cu tarie ca razboaiele ar trebui sa inceteze pe toata planeta. Sunt convins ca oamenii nu inteleg ceea ce vor unii de la ceilalti, si ar putea comunica mult mai bine unii cu altii. Dar am incredere in aceasta... utopie, cum am incredere in mediere. Intotdeauna am fost un om al dialogului si un om care si-a regasit locul in mediere sau mai bine zis si-a gasit locul intr-o profesie in care dialogul sta la baza comunicarii sau dialogul si comunicarea stau la baza relatiei umane.

Cecilia Caragea: Stiu ca sustineti si cursuri de formare de mediatori...
Ion Dedu: Inainte de toate, as vrea sa va spun de o greseala facuta de legiuitor. Ministerul Muncii nu si-a dat seama si trecuse intreg CNFPA, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, la Ministerul Invatamantului. Intr-o discutie cu doamna ministru Doina Pana si cu colaboratorii domniei sale, i-am adus la cunostinta gravitatea acestui lucru – acela de a trece Autoritatea Nationala de Formare Profesionala a Adultilor doar la Ministerul Invatamantului. Sunt cateva tipuri de competente, competente didactice si pedagogice, care trebuie sa apartina in organizare de Ministerul Invatamantului, dar sunt si competentele andragogice. Andragogia este o stiinta de formare profesionala a adultilor. Avem deci si competentele andragogice, care sunt de competenta Ministerului Muncii. Aceste doua ministere nu puteau fi despartite in aceasta privinta. Sunt unii oameni cu anumite cunostinte si anumite informatii despre anumite domenii si altii care pun in practica domeniile respective. Sunt lucruri diferite, care cer abilitati si competente diferite. Astfel, se trecuse intreg CNFPA-ul la Ministerul Invatamantului fara sa se realizeze ca practic formarea profesionala a adultilor se face din experienta oamenilor care sunt deja pe piata muncii, adica prin acea andragogie definita mai sus, prin acea stiinta de formare profesionala a adultilor. Doamna ministru Doina Pana si guvernul actual au luat masurile care se impun si au reusit acum sa treaca, din nou, atat la Ministerul Invatamantului, cat si la Ministerul Munciil, ANC-ul, fostul Consiliu National de Formare Profesionala a Adultilor. Ce vreau sa va mai spun este ca pentru a fi formator in mediere esti obligat sa indeplinesti conditia de a fi formator, competentele profesiei de formator, ti-o da CNFPA, actualmente ANC. Ca sa poti sa predai despre o profesie, nu poti sa o faci fara s-o cunosti din practica. Nu predai o profesie doar din informatii teoretice. Cand vine vorba de practica, ce predai? Si atunci e normal ca trebuie sa respecti si conditiile impuse de Consiliul de Mediere, autoritatea care reglementeaza practica medierii in Romania. In acest moment, conditiile Consiliului de Mediere sunt: trei ani de vechime ca mediator si cel putin 25 de medieri pentru a deveni formator debutant. Trebuie asadar sa ai diploma de formator de la CNPFA si autoritatea Consiliului de Mediere, care sa-ti recunoasca cei trei ani de vechime ca mediator si 25 de medieri, sa ai ce spune colegilor pe care vrei sa-i faci mediatori. Altfel ce le-ai putea spune?! Mai nimic!

Ce inseamna sa fii un bun mediator
Cecilia Caragea: Cine sunt cei care vor sa urmeze aceste cursuri, dorind sa devina mediatori? Ati putea vorbi de un profil al acestora, de un numitor comun? Ce calitati sunt necesare ca sa devii un bun mediator?
Ion Dedu: In primul rand, trebuie sa iubesti oamenii. In al doilea rand, acel om care doreste sa devina mediator va trebui sa renunte la orgolii. Orgoliile sunt cele mai mari defecte umane. Apoi, este necesar sa ai studii superioare. Fara studii superioare nu ai dreptul legal, desi pentru mine nu ar fi un impediment lipsa studiilor superioare, daca legea ar permite. Dar legea pretinde clar studii superioare. Apoi, vreau sa stiti ca nu trebuie sa ai o anumita profesie. Mediatorul este specialist in conflicte, conflictele sunt... umane, indiferent de domeniu. Adica, poti sa fii absolvent de Drept, si acolo sunt conflicte, poti sa fii absolvent de Medicina, si acolo sunt conflicte, de orice universitate tehnica, si in aceste domenii sunt conflicte. Mediatorul trebuie sa fie specialist in conflicte. Poti media absolut orice, cu conditia sa iubesti oamenii, si sa poti sa ramai neutru si impartial. Medierea nu este o profesie juridica, cum au considerat probabil cei care s-au gandit la acea initiativa legislativa conform careia avocatii, notarii, juristii ar putea fi mediatori de drept. In instanta, un avocat, un judecator sau un jurist lucreaza pe drepturile legale ale cetateanului si cauta sa-i apere drepturile legale din punctul de vedere al justitiei statale, pe cand un mediator lucreaza doar prin dialog si comunicare pe drepturi de care partile pot dispune, chiar daca legea da unuia sau altuia un drept, partile pot dispune daca accepta sau nu. Asadar, fara sa incalce legea, partile pot sa dispuna conform vointei lor comune. De exemplu, sa spunem ca eu am un conflict cu dumneavoastra pe o proprietate si intre noi am montat un gard, si cu eu am intrat vreo 2-3 metri pe proprietatea dumneavoastra. Dupa ani de zile observati. Din punct de vedere legal, dupa cativa ani, 2-3 de proces, dumneavoastra veti castiga cu siguranta, pentru ca e normal sa castigati, dar nici judecatorul nu poate sa va dea dreptate imediat, ca eu o sa invoc cine stie ce, voi invoca cine stie ce intelegeri intre parintii nostri, expertize etc... Si atunci, judecatorul, ca sa dea o decizie dreapta, tot amana si tot amana, pana la vreo doi ani. Admitem ca nu e nimic de verificat si dumneavoastra veti castiga, dar dupa doi ani si... cu ce costuri! Pe cand la mediere, dumneavoastra puteti foarte usor sa renuntati sau sa acceptati ca eu sa va dau in alta parte teren, sa va platesc etc… Daca partile se inteleg fara sa incalce legea, pot ajunge la o solutie. Mai precis, ca sa fie clar pentru toata lumea, medierea functioneaza in orice partile pot dispune. Daca trebuie sa intervina o alta autoritate sau altcineva, nu mai functioneaza. Spre exemplu, nu se pot media actele autoritatii statului, nu se poate media TVA-ul, o amenda, fie ea de orice fel, aceea se contesta in instanta. Deci orice partile pot dispune se poate media. Evident, in limitele legii.

Cecilia Caragea: Revenind la profilul celor care vor sa devina mediatori, ati intalnit multi jurnalisti care sa urmeze aceste cursuri?
Ion Dedu: Acesta este un lucru care ma bucura enorm, deoarece mass-media este un judecator al societatii, care ar fi bine sa ramana neutru si impartial si ar trebui sa spuna efectiv adevarul si sa dea informatii corecte pe piata. Jurnalistilor care urmeaza cursurile de mediator li se va parea foarte greu sa rupa o declaratie din context si sa aduca la cunostinta publicului lor doar ceea ce le place, doar ceea ce considera ca le creeaza rating sau le aduce cititori.

Amintiri despre... mediere
Cecilia Caragea: Vedeti cumva o apropiere intre mediere, care este un concept modern, din ce am discutat pana acum, si modalitatile traditionale de impaciuire? Va intreb deoarece stiu preoti care au urmat cursuri de mediere...
Ion Dedu: Imi place foarte mult ideea ca preotii sa urmeze cursurile de mediatori. Preotul, daca stie sa fie neutru si impartial, incearca sa medieze, dar si sa-i impace pe oameni... Insa mediatorul nu are rolul de a impaca oamenii, ci de a negocia, de a discuta conflictul, nu de a impaca. Preotul are in plus aceasta calitate, aceasta dorinta pe care si-o transforma in scop, aceea de a-i impaca pe oameni. Daca vrei sa-i impaci pe oameni pe diverse conflicte, poti s-o faci. Daca sentimentele lor sunt alterate, poti sa aduci lucrurile in asa fel incat sa-i impaci. Cu multa truda...  Rostul medierii nu merge atat de departe, este doar acela de a rezolva conflictele. Dar un preot poate merge mai departe... Ce poate sa faca un preot? Poate, in parohia lui, sa caute sa faca pace, sa caute sa stie anumite metode pe care sa le foloseasca pentru impacarea celor din parohia lui. Asta in limita in care se poate...

Cecilia Caragea: Dumneavoastra va mai amintiti de prima mediere?
Ion Dedu: Prima mediere a fost prin 2008 si a fost intre o doamna ceva mai in varsta si o firma de la care isi cumparase mobilier. Dupa ce muncitorii de la magazinul respectiv i-au montat mobilierul cumparat, imediat dupa ce acestia au plecat, aceasta a cazut si i-a facut zob tot ce era imprejur... Femeia a facut un raport catre Protectia Consumatorului si in felul acesta am avut si o mediere trimisa de Protectia Consumatorului. Medierea nu a durat foarte mult, au ajuns rapid la o intelegere, respectiva firma dandu-i niste despagubiri doamnei. Cel mai greu a fost nu cuantumul despagubirilor, ci cu formularea prinsa in acord. Atunci am cazut de acord ca firma plateste, nu pentru faptul ca ar fi vinovata in proportie de suta la suta de pagube, peretele fiind, in opinia lor, necorespunzator, ci pentru a pastra relatiile bune cu clienta lor. A fost o mediere rezolvata cu eleganta, in care toata lumea a fost multumita.

Cecilia Caragea: Ati mediat si parti care doreau sa divorteze?
Ion Dedu: Vreau sa va spun ca am fost impreuna cu o colega, Ioana Manaila, mediatorul primului divort din Romania care s-a rezolvat printr-un acord de mediere,  in anul 2009. Exista si in arhiva de la Ministerul Justitiei. Un divort cu partaj, incredintare minor, stabilire domiciliu copil etc... Atunci era vorba de incredintare minor, spre deosebire de astazi cand vorbim de exercitarea autoritatii parintesti asupra copilului, termen care schimba radical vechiul termen de incredintare a minorului. Si in acest divort lucrurile au decurs foarte bine, am avut foarte mult de lucru. Am stat cam 5 ore la fiecare intalnire, ulterior am invatat si noi, mediatorii, sa mai reducem timpul unei sedinte si sa marim numarul de sedinte, cu avantaje si dezavantaje, pentru ca atunci cand oamenii incep sa oboseasca dialogand, incep sa si cedeze in momentul dialogului si atunci isi gasesc mai usor solutiile de compromis pe care sa le accepte, decat daca le dai doar cate o ora si jumatate de timp in care sa-si medieze conflictul. Deci si medierea acestui divort m-a satisfacut foarte mult, intrucat partile au convenit, chiar daca destul de greu, dar au convenit si asupra partajului si asupra programului de educare a copilului si a incredintarii, inclusiv asupra vizitelor tatalui. Pana la urma s-a gasit solutia, am intocmit acordul, am mers in instanta, iar acordul a fost acceptat de instanta. Am avut si sansa unei judecatoare foarte deschise, care a inteles foarte bine, inca din 2009, cum se rezolva astfel de cazuri prin mediere si a acceptat divortul, asa cum a fost stipulat in acordul de mediere.

Cecilia Caragea: Cate medieri ati avut pana acum?
Ion Dedu: Peste 250 de medieri. Vreau sa spun ca satisfactia pe care ti-o da incheierea unui acord de mediere este extraordinara. Va spuneam ca eu cred ca printre calitatile necesare unui mediator este sa iubeasca oamenii si, obligatoriu, sa fie impartial. Sa stiti ca e foarte greu sa fii impartial. Este fantastic de greu. De asta si spun: avem foarte multi avocati, care cred ca pot face medieri, insa pot doar cei care au aceasta calitate de a ramane impartiali, desi antrenamentul lor este de a fi partinitori.

Cecilia Caragea: Din atat de multe medieri, aveti una care v-a dat o satisfactie deosebita?
Ion Dedu: Imi amintesc acum de o mediere: a venit un cetatean care era in conflict cu sora si cu mama lui pe o succesiune. Ce se intamplase? Amandoi venisera cu avocatii la mediere. Pe vremea cand ambii parinti traiau, acestia au vandut fetei un apartament in Bucuresti. Dupa ce tatal a murit, au venit la succesiune. In momentul acela, ei se certau pe faptul ca, in opinia baiatului, in masa succesorala trebuia trecut si apartamentul, dar in opinia mamei si a fetei nu trebuia trecut. A fost o discutie extraordinar de complicata si o disputa intre cei doi avocati, un avocat tanar, foarte competent, si un avocat cam de varsta mea, dar foarte incompetent. De ce spun asta? Pentru ca termenul pe care l-a folosit a fost: Domnule mediator, va rog sa treceti si apartamentul in masa succesorala de dinainte de deces! am spus: Poftim?! Ce inseamna asta?! Cum vine masa succesorala de dinainte de deces?! Era cumva vorba de averea mortului, care pe vremea aceea era viu?! Despre ce vorbim?! Dupa care i-am pus o intrebare mamei, spunandu-i: Doamna, va rog sa fiti sincera, aici totul e confidential, va rog sa-mi spuneti sincer daca ati luat bani pe apartamentul pe care l-ati vandut fetei sau nu? Oricum, trecem in acord doar daca doriti sa trecem, daca nu, nu trecem. Femeia, foarte deschisa, s-a uitat in ochii mei, am simtit-o ca ma minte, nu era in atributul meu sa vad daca minte sau nu, eu trebuia sa o iau ca atare: Da, domnule mediator, am luat banii! Moment in care baiatul s-a uitat la mama lui si i-a spus: Cum, mama, mie mi-ai spus o viata ca nu ai luat nici un ban si acum...? La momentul acela, m-am adresat avocatului baiatului si i-am spus: Domnule avocat, va rog sa fiti sincer, cum sunt si eu cu dumneavoastra, si sa-mi spuneti, in aceasta situatie, cu aceasta declaratie a doamnei, ce sanse ii dati clientului dumneavoastra? La care avocatul, foarte deschis, a zis: Sincer, nici una! In aceasta situatie, am zis: Mai tinem apartamentul in masa succesorala!?, si acesta a fost primul lucru pe care l-am lamurit cu privire la masa succesorala. Au inceput sa spuna despre averea de la tara, despre casa de la tara, despre tot ce aveau ei, la care doamna a spus: Domnule mediator, pot sa va rog ceva? Da! Poate sa ramana intreaga masa succesorala baiatului? Fiica era si ea de acord. Dar baiatul a remarcat ca toata masa succesorala nu face cat apartamentul care ii revenise surorii lui. Numai ca mama a reactionat la aceasta interventie a baiatului si a spus: Domnule mediator, va mai rog ceva! Retineti ca femeia avea peste 90 de ani, era foarte batrana, se vedea ca este deosebit de afectata de acest conflict... Domnule mediator, averea mea, cu care eu raman acum, fara masa succesorala pe care o trecem la baiat, poate sa ramana tot baiatului? Da, doamna, sigur ca da! In aceaste conditii, dati-mi voie sa chem un notar! Spre norocul meu, colaborez foarte bine cu o doamna notar cu experienta - ii sfatuiesc pe toti mediatorii sa aiba o relatie de colaborare foarte buna cel putin cu un notar - care a venit imediat si am incheiat un acord de mediere in care si averea mamei a fost trecuta catre baiat, cu acceptul ambilor frati. In momentul acesta, a fost un lucru extraordinar, oamenii s-au imbratisat si au plecat toti trei. Iata o mediere care mi-a creat o mare multumire sufleteasca, fiind vorba de un conflict intre doi frati si mama lor.

De la o cultura conflictuala la o cultura a dialogului
Cecilia Caragea: As vrea sa incheiem acest amplu interviu intrebandu-va despre eforturile dumneavoastra de a promova medierea.
Ion Dedu: Caut permanent sa determin juristii patronatelor si juristii firmelor sa inceapa sa introduca drept clauze in contractele lor comerciale medierea. Au inceput bancile sa faca treaba asta, apoi au inceput si foarte multe alte firme sa faca acest lucru, sa introduca clauza de mediere inainte de instanta de judecata. Pe masura ce timpul va trece, aceste lucruri se vor multiplica. Acum ramane sa livram servicii de calitate, ca, atunci cand cineva vine la mediere si apeleaza la un mediator, acesta sa stie ce are de facut. Cred ca am inceput cu totii sa intelegem ca medierea este o cale geniala de rezolvare a disputelor umane, a conflictelor umane. E mai usor sa dialogam decat sa ne spunem cuvinte urate, care nu fac decat sa loveasca si sa doara. Oricine va spune un cuvant urat va supara, va afecta sub aspect psihic si va crea un dezechilibru energetic. E pacat de Dumnezeu sa nu cautam sa dialogam, asa cum ii invatam noi pe cursantii nostri sa dialogheze, adica fara sa foloseasca cuvinte cu vibratii negative. Ii invatam sa foloseasca cuvinte cu vibratii pozitive. Sunt cateva cuvinte care schimba mintile oamenilor. Cateva exemple? Te rog frumos! Va multumesc foarte mult! Iarta-ma! In situatia ca dumneavoastra circulati cu masina si nu ati dat prioritate unei alte masini si ati scos mana pe geam cerandu-va scuze printr-un gest al mainii, ce credeti ca se intampla? I-ati schimbat gandurile celuilalt, care astfel nu s-a mai enervat. Va ciocniti intamplator cu cineva pe trotuar, v-a lovit destul de tare cu umarul, dar isi cere scuze: Va rog sa ma scuzati, am gresit! Ce se intampla? V-ati schimbat imediat acea stare de enervare, acel prim impuls de revolta. Iata de ce e buna medierea, pentru ca invata oamenii sa gandeasca altfel, pentru ca invata oamenii sa simta altfel. Pentru asta e buna medierea! Eu zic ca merita azi poporul roman o astfel de etapa, sa treaca de la o cultura conflictuala la alta de dialog.

Cecilia Caragea: Cred ca asta poate sa fie o foarte buna concluzie pentru interviul nostru. Un indemn de care cred ca societatea noastra are mare nevoie: Sa trecem de la o cultura conflictuala la una a dialogului. (Cecilia Caragea)