Zeno Sustac nu s-a multumit sa devina doar un specialist si un practician de varf in domeniul medierii, ci a avut ambitia sa deschida, in acelasi timp, un nou drum in abordarea problematicii medierii, initiind, prin teza sa de doctorat, un nou camp de cercetare, cel al filosofiei medierii.

Cecilia Caragea: Din cate stiu, sunteti din Timisoara, un oras aparte, cu o atmosfera aparte, cald, armonios, linistit, orasul in care si eu am studiat matematica. Dumneavoastra v-ati facut studiile tot in Timisoara?
Zeno Sustac: E o poveste mai lunga, am facut cursuri in mai multe localitati, facultatea - in zona mea, in zona de vest, la Lugoj, am urmat Facultatea de Drept de la Universitatea Dragan, ulterior am facut un masterat in Timisoara, apoi un altul la Academia de Studii Economice din Bucuresti, dupa care - un doctorat la Cluj. Mai exact, am urmat un master in Dreptul Afacerilor la Universitatea de Vest din Timisoara, un master in Comunicare si Relatii Publice la Academia de Studii Economice din Bucuresti si un doctorat la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, la Facultatea de Istorie si Filosofie, doctorat intr-un domeniu de interes pentru mine, cel al solutionarii alternative a conflictelor, dar intr-o abordare filosofica.

Cecilia Caragea: Cine v-a fost indrumatorul lucrarii de doctorat?
Zeno Sustac: Am avut placerea sa-l am coordonator de doctorat pe profesorul Liviu Petru Zapartan, un om deosebit, in primul rand un foarte bun dascal si in al doilea rand un mare caracter.

Cecilia Caragea: Problematica aleasa pentru lucrarea de doctorat, filosofia medierii, pare extrem de interesanta. Ati plecat de la filosofia dreptului?
Zeno Sustac: Filosofia medierii e o incercare temerara, pare a fi chiar o premiera la nivel mondial. Teza mea se numeste O abordare filosofica a sistemelor alternative de rezolvare a disputelor, cred ca este interesanta pentru ca am incercat sa merg la radacina conflictului, la cauzele generatoare de conflict, la motivatiile partilor, la aspiratiile lor, la nevoile si interesele lor, dar face in acelasi timp trimitere la tot ceea ce inseamna filosofie clasica. De-a lungul timpului, majoritatea filosofilor si-au exprimat opiniile, parerile, trairile, despre conflict, despre adevar, despre dreptate, despre justitie.

Cecilia Caragea: De la Dialogurile lui Platon…
Zeno Sustac: Cu certitudine! Dar si Aristotel, Kant, Rousseau, filosofia moderna. Teza contine si trimiteri la aspecte nefilosofice, dar inrudite, intrucat medierea este o stiinta multidisciplinara. Nu am mers exclusiv pe partea de filosofie, ci si pe comunicare, si pe partea de negociere, pe partea de psihologie. Si nu in ultimul rand, am insistat pe filosofia pacii.

Cecilia Caragea: Ati incercat asadar sa faceti o istorie a medierii din punct de vedere filosofic, dincolo de istoria institutiei medierii si a conceptului de mediere?
Zeno Sustac: Da! Si am pornit chiar de mai departe decat s-ar astepta cineva care citeste doar titlul - Filosofia medierii. Abordarea e un pic mai complicata.

Cecilia Caragea: Mi se pare foarte interesanta abordarea filosofica a acestui domeniu.
Zeno Sustac: Este! Pentru ca in lucrarea respectiva nu m-a interesat legea cutare din anul cutare, nu m-a interesat nici ce tehnici foloseste mediatorul, nici ce proceduri aplica acesta, m-au interesat motivatiile partilor din punct de vedere filosofic in a duce un razboi sau in a construi pacea.

Cecilia Caragea: Motivatiile partilor sau… si motivatiile asa-zisului mediator?
Zeno Sustac: Si motivatiile mediatorului! Chiar daca nu vorbim despre intelesul termenului de astazi, specific profesiei, ci ne referim la o personalitate anume cu rol de mediator intr-o anumita perioada si societate.

Cecilia Caragea: Pentru ca aici mi se pare ca apar diferentele foarte mari…
Zeno Sustac: Da, dar personajele principale in mediere sunt partile. Ele sunt centrul universului, pentru noi, mediatorii.

Cecilia Caragea: Dar de-a lungul istoriei, din Antichitate si pana azi, cel care media anumite conflicte provoca sau venea cu solutii?
Zeno Sustac: E altceva, pentru ca nu e neaparat vorba de mediere, sunt alte tipuri de rezolvare a confictelor, pe care eu nu le-as numi medieri. E foarte important sa identificam sistemul de valori si sa stabilim sistemele de referinta ale partilor. Poate, pentru unii conteaza o ideologie, pentru altii - o credinta religioasa, pentru unul conteaza strict partea financiara, pentru altul - reparatia in natura, pentru altul, o suma de bani ar compensa anumite impedimente cauzate... Suntem diferiti si, fiind diferiti, vedem total diferit ceea ce se intampla in jurul nostru.

Cecilia Caragea: Referitor la relativizarea scarii de valori, raportat la vechile scari de valori, e mai dificil acum?
Zeno Sustac: Intr-adevar, putem vorbi despre o partitionare a scarii de valori in prezent, pentru ca valorile fundamentale care erau in Antichitate sau in Evul Mediu, de exemplu, sunt diferite fata de cele de astazi.

Cecilia Caragea: Si atunci, pentru un mediator, cum e mai usor, sa fie fiecare cu scara lui de valori sau nu?
Zeno Sustac: Mediatorul din 2013, si cand spun mediator nu ma refer exclusiv la acea persoana autorizata, conform legii, ci la mediator in sensul larg, ca pozitionare a unei persoane in viata sa de zi cu zi, are provocari complet diferite. Suntem intr-o era digitala si totul se desfasoara contra cronometru, e altfel… Acum e altfel! Putem sa spunem ca exista noi sisteme de valori si noi sisteme de referinta care sunt transmise noilor generatii. Dar, totusi, de-a lungul timpului, putem constata ca oamenii simt intotdeauna nevoia sa-si dovedeasca in permanenta ceva unul altuia, sa identifice vinovati... Simt nevoia sa le fie atribuit lor adevarul absolut, simt nevoia sa rezolve conflictele intr-un mod extrem de clar, si anume creand o ierarhie de invinsi si invingatori. Si, de fiecare data, isi aloca sau doresc sa isi aloce rolul de invingatori. Uneori conteaza mai mult victoria decat...

Cecilia Caragea: Pierderile de razboi?
Zeno Sustac: Exact! Uneori conteaza mai mult victoria decat rezultatele obtinute, uneori conteaza mai mult acel I-am aratat eu lui! sau Ai vazut? Tot eu am castigat!, acea satisfactie pe care eu nu o inteleg, trebuie sa recunosc…

Cecilia Caragea: E ceva ce tine de orgoliu, de mandrie, de o proasta intelegere a propriilor interese pana la urma…
Zeno Sustac: Da si, cu siguranta, si in Romania, mai mult decat in alte zone ale lumii, se perpetueaza aceasta mentalitate care a fost implementata in anii de comunism. Cu certitudine, in perioada antebelica, sistemele de valori erau mult mai solide. In perioada antebelica si interbelica, societatea romaneasca era mult mai echilibrata, era mult mai puternic influentata de acele valori traditionale. Acum, din nefericire, anii comunismului au sadit, in mentalitatea colectiva a romanilor, anumite obisnuinte, anumite reflexe nocive pentru cei care le au, adica pentru noi.

Cecilia Caragea: Credeti ca ne putem raporta la perioada interbelica asa ca la o epoca de aur?
Zeno Sustac: Nu neaparat, dar, cu siguranta, este unul dintre momentele de referinta si, in acelasi timp, extem de importante din istoria Romaniei. O epoca de platina, sa spunem, ar putea fi considerata perioada antebelica…

Cecilia Caragea: Va intreb pentru ca foarte multa lume critica perioada respectiva, atacand intelectualii de atunci pentru simpatiile lor legionare din perioada de inceput ale acestei miscari…
Zeno Sustac: In fiecare perioada istorica au fost si lucruri bune, au fost si lucruri rele, totusi, societatea era condusa dupa valori, zic eu de un alt nivel decat cele de acum. A fost tranzitia asta brusca de la sistemul comunist la un sistem capitalist interpretabil, original, care poate fi definit intr-o multime de feluri, iar toate aceste lucrurile au influentat obisnuintele romanilor.

Cecilia Caragea: Si credeti ca ne-am putea reintoarce la valorile de atunci?
Zeno Sustac: E necesar sa mai treaca timp, avem nevoie sa educam generatii, avem nevoie ca acele valori importante pentru noi sa fie deprinse de tanara generatie inca din primii ani de scoala, de viata; va dura, este un proces cu o durata considerabila, cred ca mai avem nevoie cel putin inca vreo 20-30 de ani pentru a reveni la ceea ce ne caracterizeaza.

Cecilia Caragea: Dar sunteti optimist?
Zeno Sustac: Cu siguranta! Perioada tranzitiei este foarte scurta raportata la, hai sa spunem, un ciclu istoric! Cred ca suntem inca in perioada cautarilor, si nu ma refer la cautarea unei identitati, avem o identitate foarte clara, noi, romanii. Suntem un popor care ar trebui sa fie mai mandru decat este! Sa-si reafirme mandria, justificata, de altfel! In ultima perioada, am observat insa o reafirmare a mandriei de a fi romani… Dar si patruzeci si ceva de ani de ideologie comunista se resimt! Iar reminiscentele sale inca ne bantuie viata de zi cu zi.

Cecilia Caragea: Ca sa revenim la mediere, sa inteleg ca, din punctul dumneavoastra de vedere, acest concept ar fi fost mult mai aproape de valorile si de starea de normalitate din perioada interbelica?
Zeno Sustac: Va dau exemplul clasic, pe care cu siguranta l-ati auzit rostit de foarte multi oameni din domeniul medierii, dar - haideti - sa-l disecam un pic din punct de vedere conceptual. Avem 3 milioane si jumatate de procese in desfasurare, iar Romania are 20 de milioane de locuitori. Oare de ce? Tocmai din acea obisnuinta de care va vorbeam. Primul instinct e acela de a actiona pe cineva in judecata, iar acest lucru se materializeaza fara a pune tu anterior in balanta beneficiile si dezavantajele pentru tine. Vezi aceasta judecata ca fiind o vendeta, o vendeta in care, intr-un final, incerci sa-ti pulverizezi oponentul. Dar solutia gasita de instanta nu-ti va da dreptate intotdeauna…

Cecilia Caragea: Sa fie cumva o urmare a comunismului, a sedintelor in care se cauta un tap ispasitor?
Zeno Sustac: De acolo pornesc toate lucrurile din ultimii ani. Si haideti sa ne mai gandim la un alt lucru: medierea in viata politica din Romania, medierea din viata sociala din Romania, medierea pe partea relatiilor internationale ale tarii. Nu prea exista, desi avem instrumente pentru a se face pasi importanti in acest domeniu, dar pasii sunt foarte lenti, avem insa norocul ca ne sunt impuse anumite valori…

Cecilia Caragea: Medierea pe partea relatiilor internationale ale tarii cred ca poate reprezenta un subiect aparte, de interes. Nu ar fi o idee ca toti diplomatii sa aiba cursuri de comunicare, de mediere?
Zeno Sustac: Ar fi un must-have si important ar fi sa nu prevaleze criteriul politic, ci criteriul competentei, criteriul dedicarii pentru ceea ce ai de facut. Si dedicarea sa presupuna inclusiv o formare interdisciplinara extrem de complexa. Vad necesitatea implicarii Romaniei pe partea de peace building, pe partea de constructie a unui proces de implementare a pacii. Din nefericire, Romania nu exista la acest nivel.

Cecilia Caragea: Dar noi ce atuuri am avea, ce ne-ar recomanda pe noi sa facem asta? Istoria, pozitia geografica, mentalitatea?
Zeno Sustac: Cred ca toate si, in plus, pozitia strategica a Romaniei, pozitionarea Romaniei, contextul international si - nu in ultimul rand - potentialul Romaniei, pe acest domeniu.

Cecilia Caragea: Potentialul uman.
Zeno Sustac: Capacitatea de expertiza, sa-i spunem.

Cecilia Caragea: Dar romanii ca mentalitate, ca pregatire, luati individual, ar fi mai potriviti?
Zeno Sustac: Haideti sa ne gandim, de exemplu, la Titulescu! Cat de usor a putut sa fie un factor de influentare si de echilibru la nivel international… Si inca intr-un context nefavorabil!

Cecilia Caragea: Deci sunteti optimist in privinta Romaniei.
Zeno Sustac: Eu sunt optimist, prefer sa aud cat mai des nu ca Romania a trimis trupe in baza unor parteneriate strategice in anumite zone, ci ca a trimis echipe de mediatori!

Cecilia Caragea: Deci, vedeti implicarea mediatorilor si in relatii de colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe si cu Ministerul Apararii.
Zeno Sustac: Da, si in plus, cand ma refer la mediatori, ma refer si la mediatori capabili sa “performeze” in arena internationala a conflictelor.

Cecilia Caragea: Ce inseamna un specialist in mediere internationala?
Zeno Sustac: Presupune o structura interioara bine definita, mult mai complexa decat cea presupusa de profesia de mediator, e altceva, un mix de diplomatie, cu insertii de interdisciplinaritate si o multipla capacitate de expertiza.

Cecilia Caragea: Vedeti o nisare a profesiei de mediator in mai multe specializari in viitor?
Zeno Sustac: Doar in cazul medierilor internationale e vorba de altceva… Una este partea diplomatica, alta este partea de profesie liberala intr-un segment al Uniunii Europene.

Cecilia Caragea: Revenind la teza dumneavoastra de doctorat despre filosofia medierii, probabil ca exista si o parte de istorie.
Zeno Sustac: Pe langa partea de istorie, este si o parte atipica, sa-i spunem, pentru lucrarea respectiva, o parte de constructie a pacii, atat la nivel statal, cat si la nivel de individ, la nivel de entitati, dar si la nivel international.

Cecilia Caragea: Poate chiar inter-religios, ma gandesc…
Zeno Sustac: Cu siguranta, da. Imi vine in minte cartea scrisa de Brian Cox, in care acesta se bazeaza foarte mult, atunci cand discuta despre conciliere, pe credintele religioase ale partilor, ale statelor sau ale organizatiilor. Ce-i diferentiaza si ce-i apropie? Care sunt filosofiile dupa care se ghideaza unii, dupa care se ghideaza ceilalti? Cand totul pare despartit in doua laturi absolut distincte si fara a avea nimic in comun, exista totusi multe lucruri avute in comun, dar care nu sunt la suprafata si care pot fi legaturi, care pot constitui un liant important.

Cecilia Caragea: Deci, e mai simplu atunci cand partile sunt din aceeasi religie.
Zeno Sustac: Da, riscurile cresc cu siguranta atunci cand apar astfel de factori diferiti...

Cecilia Caragea: Dar exista teoria conform careia, in maximum 30 de ani, religiile vor disparea.
Zeno Sustac: Cred ca aceasta teorie exista de vreo 4.000 de ani!!! Religiile nu vor disparea cat timp va exista viata pe pamant!

Cecilia Caragea: Si pentru ca sunteti din Timisoara, care este - din toate aceste puncte de vedere - un oras aparte, care credeti ca este explicatia atmosferei de acolo?
Zeno Sustac: Da, e un oras cosmopolit, unde niciodata nu au existat probleme interetnice de-a lungul timpului, desi aici sunt foarte multe grupuri etnice, discutam aici despre sarbi, maghiari, germani, italieni, austrieci, bulgari, un oras in care sunt si foarte multe confesiuni. Timisoara e un oras cosmopolit si datorita faptului ca e una dintre portile importante de intrare in tara dinspre vest, dar si datorita specificului local. De fiecare data cand ma intorc din Bucuresti in Timisoara, parca ma intorc in timp, dar intr-un timp care imi place!

Cecilia Caragea: Mai este Timisoara asa cum spuneti si asa cum o stiu si eu, dupa 20 de ani?
Zeno Sustac: E vorba de valori foarte importante, care sunt inradacinate. Nu stiu daca mai e Timisoara de acum zeci de ani, si asta din cauza migratiei  locuitorilor din alte zone catre Timisoara. Timisoara e un pol de interes, asa cum e si Bucurestiul. Nu stiu cati timisoreni mai sunt in Timisoara, dar cu siguranta cei veniti in Timisoara sunt multi.

Cecilia Caragea: Da, dar au preluat probabil din aerul locului, din atmosfera locului.
Zeno Sustac: Au preluat, dar au si venit cu un alt aer din alta parte. Si pentru un timisorean, in acest moment, mai e un reper important. El face cu masina cinci ore pana la Viena si aproape dublu pana la Bucuresti.

Cecilia Caragea: Da, bine, asta se intampla si din Oradea, si din Cluj, si din alte orase, dar Timisoara parca are un ceva in plus.
Zeno Sustac: Are un aer aparte, de aici au pornit multe idei valoroase pentru Romania si Europa.

Cecilia Caragea: Credeti ca timisorenii nu sunt asa de certareti? Sau… apeleaza mai degraba la mediere?
Zeno Sustac: Haideti sa spunem ca sunt mai interesati in a stinge procesele din instanta sau neintelegerile care exista. Nu exista o statistica in acest sens, pur si simplu cred ca e ceea ce ar constata oricine ajunge in acest oras.

Cecilia Caragea: Dar cum vedeti alte regiuni ale tarii raportat la Timisoara?
Zeno Sustac: Vad dinamism in foarte multe regiuni si, poate, toleranta spirituala, dar spiritul pasnic este invins, uneori, de dinamism si de pragmatism. Ce ar insemna pentru mine sa pierd un numar de ani in instanta sau ce ar insemna sa-mi rezolv problema acum, intr-un fel sau altul? Aici se echilibreaza sau se dezechilibreaza balanta! Mediul economic din Bucuresti? Pragmatic. Foarte pragmatic. Aici sunt concentrate principalele investitii in Romania. Evident, Bucurestiul este un pol important pentru noi, cel mai important in acest moment, fara nici un dubiu. Si de aici se propaga, la fel ca undele seismice, si lucruri bune, si lucruri mai putin bune. Dar, initial, nu Bucurestiul a imbratisat medierea. Medierea a prins radacini la Craiova.

Cecilia Caragea: Da, asta mi se pare putin ciudat, oltenii par mai aprigi, mai iuti la manie, ca sa zic asa! Si totusi acolo a inceput medierea in Romania.
Zeno Sustac: Au spus da medierii in momentul in care le-a fost prezentat conceptul! Bucurestiul a ezitat, Timisoara a ezitat, motiv pentru care s-a implementat in Craiova, pentru inceput. A aparut Centrul de Mediere la Craiova, iar acum, pe masura ce profesia s-a dezvoltat, sigur ca e de interes, mai ales pentru Bucuresti.

Cecilia Caragea: Si cum explicati atitudinea Bucurestiului si Timisoarei de atunci?
Zeno Sustac: Fiind un concept nou in Romania, nu a fost privita dezvoltarea medierii in perspectiva. S-au raportat strict la acel moment, la posibilele beneficii pe termen scurt si nu le-au identificat. Dar pe termen mediu si lung e cu totul si cu totul altceva.

Cecilia Caragea: Da, asta s-ar putea sa fie un pacat mare al nostru, al romanilor, in general, in perioada asta, sa nu vedem pe termen lung.
Zeno Sustac: Si mai suntem obisnuiti cu un lucru, din nefericire - “Daca altii construiesc ceva frumos, hai sa daramam ce au construit ei, pentru ca e prea frumos si nu se pliaza pe ce ne dorim noi sa promovam!” Si aici ma gandesc la ce se intampla in plan legislativ, la noi, pe partea de mediere. Dezvoltarea medierii pericliteaza anumite interese de mentinere a acestor procese si de fiecare data cand se pune o caramida in degrevarea instantelor de procese, se da cu barosul in structura de rezistenta.

Cecilia Caragea: Deci, actiunile de acest gen le considerati tributare, sa zic asa, mentalitatii romanesti.
Zeno Sustac: Cu siguranta!

Cecilia Caragea: Deci, e ceva tipic romanesc?
Zeno Sustac: Din nefericire, noi nu ne gandim la societatea romaneasca in ansamblu, ne gandim la particele, la interesele unei profesii sau ale altora, noi nu ne gandim la interesul cetateanului.

Cecilia Caragea: Da, se pare ca suntem o societate foarte faramitata.
Zeno Sustac: Da, e o realitate!

Cecilia Caragea: Inca de pe vremea lui Ceausescu, de pe vremea comunismului, iar dupa aceea, tranzitia a accentuat acest lucru.
Zeno Sustac: Am prins, nu foarte multi, dar am prins ani de comunism, imi aduc aminte ce inseamna sa nu ai lumina in casa, imi aduc aminte ce inseamna sa nu poti urmari un program TV, imi aduc aminte ce inseamna sa stai la "coada" la lapte. Copil fiind, am parcurs aceste etape si brusc a avut loc o trecere, careia noi ii zicem "tranzitie", dar a fost o trecere brusca la cu totul si cu totul altceva. Si adaptabilitatea romanilor a fost alterata de anii petrecuti in perioada comunismului. Pentru o pasare care toata viata a stat inchisa intr-o colivie, a zbura nu e ceva normal!

Cecilia Caragea: Deci, romanii n-au stiut sa se comporte normal dupa ‘90.
Zeno Sustac: Nu neaparat normal, n-as zice chiar asa, dar nu si-au regasit inca toate valorile care-i caracterizeaza. Mai au multe de identificat, de regasit, de redescoperit.

Cecilia Caragea: Dar sa revenim la traseul dumneavoastra personal. Cum a fost dupa terminarea facultatii?
Zeno Sustac: Dupa facultate am dat admitere pentru profesia de avocat, concurenta criminala, trei mii si ceva de oameni pe locuri foarte putine si am intrat in profesia de avocat cu asteptari foarte mari. Parintii mei, nefiind din domeniul respective, nu am avut nici o sustinere pe aceasta parte. Am crezut in acea frumusete a avocaturii descoperita in perioada facultatii. Profesia de avocat e o profesie foarte frumoasa, din nefericire, nu in Romania si nu acum.

Cecilia Caragea: De ce?
Zeno Sustac: Pentru ca, din nefericire, in Romania conteaza mult prea mult memorarea unor texte de lege si administrarea de probe. Asta prevaleaza asupra a orice. Eu ma simt mult mai apropiat de sistemul anglo-saxon, unde exista curti de jurati. Bine, stiam dupa ce am terminat facultatea ca in instanta se vorbea in romana, si nu in engleza, si erau judecatori, si nu jurati! Ca sa glumesc putin… Dar eu m-am simtit foarte apropiat de sistemul anglo-saxon, pe care din nefericire noi nu ni-l permitem la nivel de stat, e foarte costisitor, mult mai costisitor decat ce ne putem permite multi ani de-acum incolo, dar intr-un sistem precum cel anglo-saxon conteaza si alte lucruri. Acolo conteaza cat de bun comunicator esti, cat de bun negociator esti, cat de bun psiholog esti, cat de bun sociolog esti, cat de persuasiv esti, ai posibilitatea sa folosesti influentarea si manipularea, dar nu acea manipulare care are conotatii eminamente negative. Si in afara de asta, sa intelegi reactiile, sa le influentezi, sa le controlezi, ma refer si la comunicarea paraverbala, care este vitala in instantele din orice stat din lume. In Romania nu conteaza comunicarea paraverbala sau nonverbala, in Romania, totul se reduce la a depune concluzii scrise. Un numar foarte mare de procese repartizat pe fiecare complet, asa ca n-ai cum sa acorzi atentie tuturor aspectelor si de foarte multe ori se neglijeaza aspecte semnificative. Dar magistratii romani sunt printre cei mai bine pregatiti din lume din punct de vedere profesional si lucrul asta pot sa-l afirm cu certitudine in fata oricui. Judecatorii romani sunt pregatiti si sunt buni. Selectia se face extrem de riguros. Admiterea in magistratura? Doar varfurile pot sa ajunga acolo! Problema e alta, problema e ca in momentul in care au inceput sa profeseze, din cauza conditiilor de lucru, din cauza subfinantarii sistemului si a faptului ca exista un numar mic de judecatori raportat la nevoile sistemului juridic, lucrurile nu functioneaza asa cum ar avea potential sa functioneze, iar aici este o problema de sistem, nu o problema de oameni din sistem. Sigur, fiecare sistem are derapajele lui, e normal, e firesc, dar imaginati-va, sa fiti in pielea unui magistrat care are 100-120 de procese pentru o singura sedinta de judecata. Este peste capacitatea umana de a ramane concentrat la absolut toate aspectele respective si mentionez ca sunt procese in care sunt audiati 5 sau 8 martori. Se succed unele dupa celelalte procesele respective. Nu ai cum sa faci fata! Stim foarte bine ca atentia poate fi tinuta la o limita controlabila doar un numar de ore, cam atat. Asta e problema pe care o identific eu in sistemul juridic actual. Si revin la ce va spuneam despre sistemul anglo-saxon. Acolo decizia o ia un judecator, dar judecatorul ia doar decizia de a individualiza sau incadra pedeapsa. Il gasesc vinovat sau nevinovat pe cel acuzat juratii, iar ei provin din medii diverse. Nu sunt neaparat persoane cu studii superioare, nu sunt toti la acelasi nivel, se cauta o uniformizare din toate mediile, de toate varstele, barbati, femei, pentru ca acolo, acele curti de jurati sunt considerate a fi exponentii societatii civile, exponentul omului de rand si ei, sigur, cu sprijinul specialistilor, ei sunt convinsi de vinovatia sau de nevinovatia persoanei respective si daca persoana respectiva e gasita vinovata, atunci judecatorul spune: OK, e vinovat pentru asta, iar eu ca judecator, dupa ce am vazut ca e vinovat, trebuie sa vad ce pedeapsa sa-i dau, hai sa adaptez sanctiunea acordata la fapta respectiva. Acolo avocatul este un specialist multicalificat in mai multe domenii: comunicare, negociere, psihologia aplicata. Toate acestea exista in sistemul de invatamant in domeniul juridic din universitatile noastre? Nici vorba! Si acolo diferenta e facuta de calitatea umana si profesionala a avocatului respectiv. Asta mi-as dori sa fac in Romania. M-as simti foarte apropiat de asta. Dar nu am cum.

Cecilia Caragea: Da, acolo accentul e pus mai mult pe avocat decat in sistemul nostru.
Zeno Sustac: Cu siguranta!

Cecilia Caragea: Adica, acolo avocatul trebuie sa fie putin actor, putin regizor si...
Zeno Sustac: Absolut! Si sa mizeze pe partea umana, care la noi, din nefericire, este ocolita. Acolo, cand se judeca un proces, ziua respectiva e dedicata integral procesului respectiv.

Cecilia Caragea: Costa foarte mult…
Zeno Sustac: E adevarat si nu ne permitem! Eu nu numai ca sunt avocat, dar ma simt foarte aproape de avocatura, insa o avocatura de un asemenea nivel si de o asemenea factura.

Cecilia Caragea: Deci nu lucrati ca avocet.
Zeno Sustac: Nu mai pledez de ceva vreme. Desi am o vechime in profesie din 2002 pana in prezent.

Cecilia Caragea: De cand nu mai practicati avocatura?
Zeno Sustac: De cand sunt membru in Consiliul de Mediere. Nu poti conduce o profesie practicand o alta profesie!

Cecilia Caragea: Si acum, revenind la traseul personal, cum ati ajuns la mediere?
Zeno Sustac: Un rol foarte important in a deveni mediator l-a avut faptul ca sunt avocat. Am vazut ca se organizeaza un curs de mediere la Craiova, nu stiam ce e medierea in 2005, si m-am dus la interviul pentru cursul respectiv dintr-un motiv atipic pentru un mediator, tipic pentru un avocat. Stiam ca sunt 10 locuri si 40 de inscrisi. Mi-a placut competitia. Sunt 10 locuri si 40 de oameni? Cursul se face gratuit? Vreau si eu sa concurez cu colegii mei, sa vedem care-i cel mai bun! Asta a fost rationamentul, va spun cu sinceritate.

Cecilia Caragea: In ce-a constat concursul?
Zeno Sustac: Intr-un interviu, in a identifica cat de conflictual sau neconflictual e avocatul respectiv, cat e de dispus spre o intelegere pe cale amiabila sau din contra. Si nu a fost vorba de cunostinte in domeniul medierii, in discutie era felul de a fi. Iar eu eram mai putin conflictual decat ceilalti colegi. Eu am privit acest curs ca fiind un concediu de doua saptamani la Craiova. Dar, spre surprinderea mea, cei de acolo mi-au insuflat pasiune pentru mediere. Americanii si romanii.

Cecilia Caragea: Si, dupa cele doua saptamani de cursuri, cum au decurs lucrurile?
Zeno Sustac: A fost necesara o perioada pentru a-mi reaseza valorile personale vizavi de ce inseamna medierea, vizavi de ce inseamna avocatura, vizavi de ce ma vad eu facand peste un numar de ani. Si predictia mea s-a apropiat, in urma analizei, foarte mult de ceea ce se intampla acum. Acum se intampla chiar mai mult decat am sperat eu la acel moment. Pentru ca propagarea profesiei de mediator in societatea romaneasca a fost foarte rapida, avand in vedere contextul, avand in vedere factorii externi si avand in vedere ancorele existente. Una peste alta, lucrurile s-au desfasurat mult mai rapid datorita faptului ca am avut privilegiul sa aderam la Uniunea Europeana si au fost impuse niste valori externe, inclusiv conditii in vederea aderarii. Facem parte din marea familie europeana, am decis sa intram in aceasta familie, sa ne reunim cu aceasta familie europeana si atunci inseamna ca avem valori comune si crezuri comune si va trebui sa adaptam ce credeam noi la ce crede intreaga Europa.

Cecilia Caragea: Va mai amintiti prima mediere?
Zeno Sustac: Prima mediere a fost oarecum un examen, un examen personal.

Cecilia Caragea: Si cand a avut loc?
Zeno Sustac: Foarte rapid. Imediat dupa curs, anterior aparitiei legii, in baza unui proiect al unui ONG din Timisoara. Proiectul respectiv era sustinut de Ambasada Statelor Unite si presupunea efectuarea de medieri pro bono. A fost foarte interesant, extrem de interesant, insa foarte solicitant pentru mine ca mediator. De ce solicitant? Lucrurile invatate la curs m-au fascinat, dar era necesar sa le testez in practica. Trebuia sa imi demonstrez ca informatiile accumulate in curs si tehnicile insusite functioneaza in realitate, functioneaza in viata de zi cu zi, si nu doar in medieri simulate! Mai trebuia sa-mi demonstrez mie ca sunt capabil sa fac mediere la un standard ridicat, trebuia sa depasesc anumite bariere personale autoimpuse de profesia din care veneam, respectiv cea de avocat. Era nevoie sa fac dovada faptului ca reusesc sa-mi adaptez limbajul si viziunea dincolo de sablonul juridic. In 2005 priveam lumea printr-un sablon juridic. Acel sablon juridic dezumanizeaza profesionistul domeniului respectiv. Si cand spun ca dezumanizeaza ma refer la faptul ca, in calitate de practician al dreptului, ai tendinta de a vedea in fata ta nu oameni care solicita de la tine un ajutor de specialitate, ci parati, reclamanti, numere de dosar si cai de atac. Si asta este o mare problema, pentru ca in fata ta ai oameni, oameni care au sperante, au dorinte, au probleme reale cu care se confrunta, cauta un mod de a le depasi si apeleaza la tine ca specialist, dar nu doar ca specialist, ci si ca om. Problema e ca profesionistul trebuie sa fie om, sa nu uite ca e om, si cand spun om ma refer la toate acele principii de viata, la toata educatia si racordarea permanenta la societatea din care provine, si nu in ultimul rand la evitarea "autodivinizarii". Din nefericire, "autodivinizarea" tinde uneori sa fie privita ca o religie intre practicienii dreptului si ai altor profesii liberale.

Cecilia Caragea: Nu-i cam tare cuvantul?
Zeno Sustac: Nu! Fiind o profesie liberala, e o profesie vocationala si reputationala, iar reputatia, uneori, atunci cand nu ti-o construiesc faptele tale, se bazeaza foarte mult pe partea de marketing.

Cecilia Caragea: Si e un pacat mare asta?
Zeno Sustac: E un pacat foarte mare, pentru ca...

Cecilia Caragea: Pai, in lumea de astazi, sunt foarte multe profesii in care lucrurile stau la fel.
Zeno Sustac: E un pacat foarte mare al acestor profesii, pentru ca, dincolo de orice, suntem oameni. Pe locul doi suntem profesionisti, pe primul loc suntem oameni.

Cecilia Caragea: Dar tu iti construiesti imaginea ta ca profesionist.
Zeno Sustac: Imaginea ta trebuie sa fie construita de faptele tale, nu de vorbele tale!

Cecilia Caragea: Ce calitati trebuie sa ai ca sa fii mediator?
Zeno Sustac: E o diferenta mare intre mediatorii autorizati conform legii (ma refer in mod exclusiv la cei care doresc pur si simplu bifarea unei noi profesii in CV-ul personal) si mediatorii in adevaratul sens, enorma. Dupa certificare si parcurgerea ABC-ului profesiei prin formarea initiala urmeaza un drum anevoios pe care doar cei dedicati il pot parcurge cu succes. In primul rand, tine de resortul interior, tine de adaptabilitatea persoanei respective in a lucra cu valorile specifice medierii, in a si le insusi. Nu numai certificarea data de Consiliul de Mediere iti da calitatea de mediator, nu doar Legea nr. 192/2006 sau Directiva 52/2008 a Parlamentului European iti da calitatea de mediator, ci si felul tau de a fi. Felul tau de a relationa cu oamenii, felul tau de a interactiona, capacitatea ta, dusa poate la extrem, de a construi consensuri, de a identifica problemele cu care se confrunta ceilalti si de a contribui prin expertiza ta, prin felul tau de a fi, la depasirea impasului respectiv. Nu e mediator cel care in timpul medierii se comporta ca la carte, dar, in momentul in care a dezbracat haina mediatorului, e opusul unui mediator. Sunt multe valori care pot fi duse undeva spre limita superioara, dar nu intr-un numar de ani, ci intr-un numar de zeci de ani. Are foarte mare legatura cu autodezvoltarea, prin identificarea propriilor vulnerabilitati, apoi cu analiza, cu sinceritatea ta fata de tine. Cu dorinta de a atinge un nivel imaginar al unui mediator perfect. Dar nu exista mediator perfect. Exista, in schimb, mediatori care cred in ceea ce fac si care se apropie mult de capacitatea lor. Eu sunt un perfectionist, aveam tendinta de a ma compara in permanenta cu cel mai bun. In permanenta, pentru mine, etalon era cel mai bun. Cel cu cultura generala cea mai ampla, cel cu experienta practica cea mai indelungata, cel cu rezultatele cele mai bune. Pentru mine, una dintre temeri era aceea de a vorbi in public. Si a fost nevoie de un efort personal foarte mare in a transforma aceasta fobie intr-o dorinta intensa de a vorbi in public. Am reusit sa transform o fobie intr-o placere. Are legatura cu medierea, dar are legatura si cu mine. Cu dorinta mea de a ma dezvolta in aceasta profesie. Totusi, desi este necesar, nu este de ajuns sa urmezi pentru formarea ta continua ca specialist un curs, doua, cinci. Am identificat vulnerabilitati personale in mai multe puncte, pentru ca etalonul meu de mediator presupune standarde ridicate. Am vazut ce domenii mai trebuie sa aprofundez. Ma refer in primul rand la stiinta comunicarii. Apoi nimeni nu stie, pana nu studiaza fenomenul cu adevarat, cat de importanta este abordarea psihologica. Iata, un mediator trebuie sa fie un bun psiholog, ce presupune asta? Urmarea unei facultati de psihologie? Nu neaparat! Nu vorbim aici de identificarea mecanismelor la nivel cognitiv, de altfel un lucru absolut necesar, ci pur si simplu vorbim despre psihologie aplicata in relatiile interumane, din perspectiva mediatorului. Vorbim despre faptul ca nevoi personale autoimpuse au legatura cu medierea, si aceste nevoi personale presupun in primul rand o dorinta de evolutie de la stadiul incipient, de proaspat mediator, la un stadiu prognozat, impus. Dupa opt ani am ajuns la concluzia ca, de fiecare data, cu cat cunosc mai mult, cu cat studiez mai mult, descopar ca inca mai pot invata enorm. Si pentru a dezvolta aceste lucruri, fiecare mediator trebuie sa inteleaga ca menirea lui ca mediator are mare legatura cu asteptarile pe care le au ceilalti de la el. Si asteptarile nu sunt strict profesionale, asteptarile au foarte mare legatura cu caracterul, cu partea de construire a increderii partilor in procedura medierii, in persoana mediatorului, in acel om pe care il cunosti de cateva ore, de cateva minute sau de cateva zile si in care trebuie sa ai incredere totala.

Cecilia  Caragea: Cum vedeti profesia de mediator in viitor?
Zeno Sustac: Indubitabil, o profesie doar pentru specialistii domeniului, mediatorii! O vad ca pe o profesie absolut elitista, o profesie care nu este pentru oricine, o profesie in care multi sunt chemati, putini raman si au rezultate, o profesie care te innobileaza cu siguranta daca iti desfasori menirea ta sociala conform tuturor standardelor, nu o vad in nici un caz ca o anexa, ca o profesie part-time, o indeletnicire cu atributii ale altor profesii, ci ceva ridicat la un grad de excelenta. Sta in puterea oricarui mediator sa ajunga acolo, totul depinde de determinarea lui. Foarte putine lucruri native conteaza, important e resortul care te impinge sa faci ceva in domeniul respectiv. Daca astepti sa primesti si nu inveti sa oferi, nu vei obtine nimic. Ma refer, evident, la nivelul de implicare in profesie. Daca, dupa autorizare, astepti sa-ti vina la birou valuri de medieri trimise de legiuitori, inseamna ca toata implicarea ta pentru profesie s-a terminat in momentul in care ai terminat cursul si nu vei ajunge prea departe. Trebuie sa evoluezi incontinuu! Sa te autoperfectionezi mereu!

Cecilia Caragea: In final, nu pot sa nu remarc ca aveti un nume mai aparte, ce descendenta aveti?
Zeno Sustac: Sunt roman si ma mandresc cu asta! Dar, bineinteles, sunt interesat de tot ce presupune partea istorica si genealogica referitoare la originea mea. Aplecandu-ma spre aceste aspecte, am identificat origini poloneze ale numelui meu de familie. In Regatul Poloniei circula o moneda numita sustac. Aceasta ar putea fi o posibila descendenta. De la posibil la cert este insa un drum lung, iata de ce prefer sa operez cu date certe: Zeno Sustac, mediator roman! (Cecilia Caragea)