Joi, 21 Feb

Ultimele Titluri :
Te afli aici : Oameni Oameni de langa tine Ioan Sorin Rosu, Director General Apulum ’94

Ioan Sorin Rosu, Director General Apulum ’94

Email Imprimare

Exista un proverb care spune ca nevoia il invata pe om. Toti avem nenumarate "nevoi", dar putini sunt cei care sunt in stare sa le transforme in afaceri de succes. Este vorba de destin, de intuitie si perseverenta, de capacitatea de a descoperi oportunitatile si de a le exploata? Poate ca este cate ceva din fiecare…

In acest sens, este interesant de urmarit cariera domnului Ioan Sorin Rosu, unul dintre oamenii de afaceri de succes din zona imobiliarelor si nu numai, care, in plus, a dispus si de o redutabila arma, pasiunea si studiile sale de psihologie. Pentru ca, in afaceri, poate ca mai mult decat in oricare alt domeniu, este esential sa ii intelegem corect pe cei din jurul nostru.

- Cum va apar inceputurile din anii adolescentei, acum cu ochii adultului?
Intotdeauna m-am gandit la viata mea de pana acum ca fiind sinteza si esenta alegerilor mele, sinergia deciziilor, bune si rele, pe care le-am luat in fiecare moment. Nu regret nimic, mai cu seama nu regret esecurile pe care le-am avut, caci ele mi-au dat puterea de a merge mai departe, de a-mi gasi scopul in viata.
Asemeni celor mai multi dintre oameni, am incercat sa traiesc in timpul meu, invatand sa ma adaptez cat mai bine momentelor sociale pe care le traversam. Asa se face ca, desi, initial, am urmat drumul stiintelor exacte, caci performantele unui elev erau judecate in primul rand dupa rezultatele inregistrate la acestea, in timp, am ajuns sa ma simt atras de partea umanista a contextelor, lucrurilor, situatiilor. Invatand matematica, am invatat sa gandesc, dar istoria, geografia, literatura si, mai tarziu, psihologia, m-au invatat sa inteleg. La varsta intrebarilor existentiale simteam nevoia de libertate a cugetului, de implinire a spiritului astfel ca alegerea profesiei nu a mai fost determinata de intersectia lemelor cu axioma lui Arhimede. Treptat, Pitagora si-a pierdut din stralucire, filosofii regasindu-se ca parteneri de lectura. Am inceput sa navighez intre stiintele umaniste cu multa voluptate, cu bucurie si, uneori, chiar cu frenezie, descoperind o adevarata implinire in obtinerea unui Magna cum laude - pentru o pledoarie despre certitudine plecand de la scrierile lui Spinoza - sau a unei mentiuni speciale la o olimpiada nationala de geografie, la nivelul liceelor de profil, cu o teza pe o tema... istorica: continuitatea poporului roman in arealul geografic al Muntilor Apuseni.
Acesta a reprezentat momentul in care am simtit ca, dincolo de cifre, cuvantul devenea substanta materiala a existentei mele. Investigativ, analitic si, totodata, practic si realist, am ales psihologia ca expresie a personalitatii mele, ca mod de comunicare intr-o lume aflata in miscare, extrem de mobila, dar prea putin flexibila. Am avut privilegiul, rar in vremea anilor 1985-1987, de a frecventa cursuri de psihologie si de a ma initia in tainele acestei stiinte sub indrumarea plina de intelegere si daruire a dascalilor. Din pacate, in acel moment, psihologia nu exista decat sub forma unei specializari in cadrul facultatii de istorie si filosofie, insa decizia mea si hotararea de a urma acest drum au facut ca in anul 1988 sa fiu deja student al facultatii de istorie. Nu stiu cum as putea numi ceea ce a urmat: noroc, sansa, credinta, incredere... Cert este ca momentul ’89 a insemnat realizarea unui vis pentru mine.

- V-a marcat atat de mult acel moment?
Dupa revolutie, facultatea s-a reorganizat, iar ceea ce a fost desfiintat printr-un ordin absurd si-a reluat locul in cadrul facultatilor consacrate: istorie, filosofie, sociologie, pedagogie si, evident, psihologie. Incantarea frecventarii cursurilor facultatii de psihologie imi oferea perspectiva implinirii profesionale ulterioare.
Anii au curs firesc, cu mult freamat, dar si cu realizari semnificative. Am inteles ca efervescenta tineretii de la 23 de ani poate capata consistenta doar prin minutiozitate, exactitate si rationalitate. Timp de 10 ani am vazut realitatea in toate dimensiunile ei, de la entuziasmul universitar pana la profesionalismul dictat de duritatea vietii de adult. Chiar daca rezultatele obtinute in facultate mi-au oferit posibilitatea de a-mi alege ca loc de munca o prestigioasa institutie de profil - unde, la acel moment, intre mine si cel mai tanar angajat era o diferenta de aproximativ 10 ani - lucrurile erau departe de a se fi asezat. Ba, din contra, as putea spune ca acum s-au creat premisele pentru lansarea mea in lumea afacerilor.

- Cum ati trecut de la psihologie la afaceri imobiliare?

Toata viata am fost de parere ca atunci cand nu vrei sa faci ceva cauti argumente, iar, daca vrei intr-adevar sa realizezi un lucru, atunci cauti solutii. Imaginati-va ca, la vremea aceea, in 1993, drumul de acasa pana la serviciu il faceam intr-o ora, cu mijloacele de transport in comun. In fapt, nu a mai fost decat un pas de la nevoie la solutie. Aveam nevoie de o casa. De ce nu am procedat ca toata lumea? De ce nu mi-am luat o casa pur si simplu? Raspunsul e si mai simplu. Pentru ca nu aveam suficienti bani. Si atunci m-am lansat in afacerile imobiliare. Dupa un esec inregistrat la numai trei luni de la debutul bazat pe un parteneriat si dupa o reluare, oarecum fortata, in asociere, m-am gasit in brate cu un nume de firma cu care nu aveam alta sansa decat sa-l cresc. Nu aveam bani, nu aveam experienta, nimic din ceea ce garanteaza, de regula, succesul. Ma aveam doar pe mine, dar nu valoram nimic, pentru ca nimeni nu venise sa puna pret pe munca mea. Cred ca mi-au trebuit 365 de zile sa realizez ca, daca nu incep sa gandesc afacerea, pot pierde tot. Si, pentru ca bani tot nu aveam, salvarea mea a venit din creativitate. Perspectiva de gherila din lumea marketingului am transformat-o in gherila de business. De fapt, toate planurile de afaceri le-am conceput in acest mod.

- Cum ati reusit ca in pofida acestui inceput nefericit sa reusiti sa construiti, in jungla tranzitiei, o afacere de succces, care isi demonstreaza vitalitatea chiar si astazi, in plina criza?
Ca sa stiu, am invatat si, mai ales, am facut; mi-am asumat riscuri, caci nimic nu poate inlocui experienta. Am avut norocul de a trai suficient de multe caderi, incat sa invat din propriile mele greseli. Am fost de multe ori jos, asta mi-a permis sa ma bucur atunci cand am urcat. Am simtit ca, pentru a trece peste o prapastie, este mai bine sa te preseze cineva din spate, pentru a avea mai mult elan. Am perseverat, caci numai asa puteam obtine victoria. Sunt momente in care zambesc si-mi privesc cu ingaduinta drumul parcurs, evaluand acum, la adevarata valoare, inconstienta unor acte si fapte. Pentru ca, desi realizez un doctorat in diagnoza, sunt un om ca toti ceilalti.
Trecand peste toate greutatile si capcanele dezvoltarii unui business, lucrurile par sa se fi asezat, in cele din urma, pe un drum ascendent. Cum am ajuns aici? In primul rand, analizand contextele, faptele, oamenii, cautand si gasind solutii creative si indraznete, dar totdeauna bine argumentate. Am crezut cu tarie si cu sinceritate in ceea ce am facut de-a lungul timpului; la fel actionez si acum si tot asa voi proceda si mai departe, pentru ca acest lucru este o trasatura a personalitatii mele. Am incredere in mine si in oamenii cu care lucrez, fie ca sunt angajati ai companiei pe care o conduc, fie ca sunt parteneri de afaceri sau clienti. De aici, si crezul meu in business: Un partener de cursa lunga. Lucrul cu care ma mandresc este ca am reusit, de-a lungul timpului, sa imi apropii oameni de valoare, oameni puternici, care au acceptat sa guste infrangerea pentru a savura reusita. Ma gandesc la colaboratorii mei directi, cei cu care imi petrec cea mai mare parte a timpului, cei cu care ma sfatuiesc, pe care ii critic sau ii incurajez, cei care ma sprijina, de multe ori neconditionat. Ma gandesc la partenerii nostri de afaceri, care au aderat la ideile noastre de business. Si, nu in ultimul rand, ma gandesc la familia mea, care stie cat de importante sunt pentru mine echilibrul si linistea date de armonie, dragoste, intelegere si... toleranta.

- In tot acest timp, ati preferat sa fiti lider sau manager?
Si una, si cealalta. Am fost si sunt orientat, in egala masura, catre oameni si catre sarcini. Urmaresc tot ce se intampla, stiu tot ce fac colaboratorii mei, sunt atent la nevoile lor, indeosebi la cele neexprimate, ascunse in spatele cuvintelor rostite sau nerostite (deformatie profesionala, doar sunt psiholog). Mi-a placut managementul, mai ales cel strategic. Si cat am lucrat ca psiholog, si, mai ales acum, ca director al unei companii. Am creat si condus, am conceput si operationalizat, am initiat si am construit. Cred mult in afacerea bine proiectata, cu un design clar, inchegat si consistent, cursiva si creativa. Am fost, probabil, primul manager care a gandit si pus in practica un proiect in domeniul brokerajului imobiliar prin puncte de lucru pozitionate in areale teritoriale stabilite pe baza unor analize clare. In trei ani am deschis trei sedii, am numit cinci directori, am dispus de un adevarat aparat functional, vizibil si notoriu, iar toate acestea se intamplau deceniul trecut. Am ajuns sa luam premii de creativitate, de performanta manageriala, de excelenta de la Camera de Comert si Industrie. Am ajuns, in fapt, sa fim, intr-o anumita masura, un reper pe piata de profil. Asta mi-am dorit si am reusit, iar acum nu ramane decat sa ne bucuram. Nu uitati de crezul nostru: Un partener de cursa lunga.

- Cum va orientati businessul astazi?
Ca profesionist in domeniul imobiliarelor (ma gasesc pe piata de profil de 15 ani), am ales sa lucrez cu cei care inteleg in profunzime fenomenele din aceasta zona. Domeniul imobiliar pare foarte simplu si usor de abordat, dar profunzimea lui nu poate fi accesata decat de foarte putini. Numai in Bucuresti au fost momente in care, intr-o luna au aparut peste 100 de operatori noi, dar au disparut tot atatia. Au existat si, din pacate, exista inca destui care in loc sa incerce sa devina profesionisti in domeniul imobiliarelor s-au complacut in practica tunurilor imobiliare. Insa o abordare corecta pe baza unei expertize reale poate fi premisa unei afaceri de succes, pe termen lung, capabila sa-ti ofere satisfactii nebanuite. Acest business cuprinde, pentru mine, in momentul de fata, trei directii: una este cea imobiliara, propriu-zisa, cea de-a doua este reprezentata de reclama, analiza si comunicare - editez doua reviste de consultanta in domeniul imobiliar si al afacerilor -, iar cea de-a treia, pe care se sprijina intreaga filosofie de dezvoltare a businessului, este cea psihologica.

 

Comentarii (0)


Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu


busy
 

CONCURS

SCRIE-NE DESPRE ROMANIA TA!

ConcursScrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa office@daciccool.ro.

Le vom posta si le vom premia pe cele mai bune.

Arata-ne Romania asa cum o vezi tu!

Poti castiga premii constand in produse romanesti oferite de magazinul online DACIC COOL.


 

CONCURS

FII COOL! DACIC COOL!

Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. Descopera Romania prin ochii lor!
Scrie-ne despre o viata frumoasa si sanatoasa intr-o Romanie frumoasa si sanatoasa, scrie-ne despre cum iti doresti sa fie viata ta in tara ta!
Asteptam materialele tale pe adresa office@daciccool.ro.
Le vom premia pe cele mai interesante.
Poti castiga unul dintre cele 10 premii pentru frumusetea si sanatatea ta.