Muieti-s posmagii?

Imprimare

Sunt deja niste ani buni de cand Europa ne asteapta si ne roaga sa ne dea nu mai putin de 30 de miliarde de euro. E adevarat ca nu vrea sa ni-i dea pur si simplu sa ni-i bagam in buzunar sau mai exact sa si-i bage in buzunar cei ce au stampilele. Ei au "tupeul" sa ne ceara proiecte, adica ar vrea sa ne apucam chiar sa facem ceva cu ei. Dar noi ne aducem aminte de poveste si strigam: Muieti-s posmagii? Ca daca ar fi de pomana si ar mai putea umfla niste conturi mai mult ca sigur ca nu am spune nu.
Asa incat mai bine mai taiem niste salarii si tot strangem cateva miliarde pentru o vila noua, un iaht pe Mediterana sau pentru un cont in Elvetia. Ce am facut cu banii de la FMI e treaba noastra. De ce azi e criza, maine nu e, iar pomaine apare iarasi? E firesc! Ce nu mai stiti ce e aia baba oarba? Ba e, ba nu e… Asa avem cu totii o preocupare. Ziaristii au despre ce vorbi, tot romanul are ce barfi, iar cei bine asezati in scaun au ce fura.
In alte tari, cei ce tin fraiele au scaun la cap, la noi, lucrurile sunt mult mai firesti. Nu ai nevoie de scaun la cap, ci doar de un fotoliu pe care sa te cocoti. Si, evident, de un tupeu pe masura. Intai, marim salariile cu 50%, apoi nu le mai marim, apoi le inghetam, pentru ca mai apoi sa le reducem. E un salt inainte. Mai demult, mita electorala se baga in buzunar. Acum, am descoperit mita care ti se da doar pe la nas. E ca in Nastratin Hogea, caruia escrocul ii cerea sa plateasca mirosul de mancare. Numai ca el nu era dus cu pluta, asa incat a platit doar cu zornaitul galbenilor. Noi, in schimb, acceptam sa ne ia si pielea de pe noi.
Insa, oricum nu e bine, pentru ca avem nerusinarea sa nu fim si fericiti ca avem onoarea sa murim de foame ca sa-si umfle ei conturile. Ca atare, pe buna dreptate, ni se spune ca suntem nesimtiti si hoti, lipsiti de onoare si simt patriotic. Acum cateva decenii, dusmanii de clasa erau infierati, cel putin cu un discurs mai bine organizat, acum suntem improscati ca la balci. Fiecare injurandu-ne dupa cum ii vine. Inainte, se cautau dusmanii unui asa zis ideal. Astazi, fiecare este dusmanul tuturor. Nu sunt bani pentru medici din cauza profesorilor, nu sunt bani pentru profesori din cauza functionarilor, nu sunt bani pentru functionari din cauza magistratilor, pentru care ne lipsesc banii din cauza armatei si, oricum, nu avem bani de loc din cauza pensionarilor care nu vor sa moara odata mai repede. Bietii guvernanti, cum ar putea sa se descurce cu atata nerusinare din partea noastra? Adica, mai pe scurt: Ce vreti, ba, de la noi? Mai bine, bateti-va ca chiorii intre voi pe faramiturile care vi le mai aruncam si lasati-ne pe noi sa ne umflam in liniste conturile si sa ne bucuram de ele!
Acum vreo treizeci de ani, cand s-a trecut pentru prima data la ora de vara si la TV se urmarea un film cu viata unui sclav, Kunta Kinte, de pe plantatiile americane, aparuse o poiezioara menita sa descrie cat se poate de realist vremurile pe care le traiam: Traim in miezul unui ev fierbinte / Am dat ceasul cu o ora mai-nainte / Dar traim tot ca Kunta Kinte. Atunci te gandeai ca mai rau nu se poate. Astazi, iti dai seama ca se poate.
Atunci cand sunt mintiti cu nerusinare si dusi in pragul falimentului, cu toate ca au venituri de mii de euro pe luna, grecii, care se pare ca exceleaza in luptele de strada, intorc tara cu dosul in sus. La noi, resemnarea pare totala. O dovada ca suntem mult mai buni crestini decat ei. Romanul pare sa spuna cu blandete ca e gata sa-si dea si camasa de pe el. Merita efortul. Cand ziua de azi e o povara, iar cea de maine nu stii ce-ti aduce, dar cu siguranta va fi mai rea, e atat de placut sa te bucuri de maretia conturilor celor ce te fura si isi bat joc de tine! Numai ca oricat o fi romanul de blajin si de hatru, e bine sa nu ajunga sa-si aduca aminte de versurile lui Cosbuc: Sa nu dea Dumnezeu cel Sfant / Sa vrem noi sange, nu pamant! (Simion Panaitescu)

www.bestcool.com.ua
yarema.ua/