Cele mai importante inventii romanesti

Imprimare

Utilizam, zilnic, o serie de obiecte, menite sa ne faciliteze existenta. Pe unele le folosim mai rar, fara a le ramane insa mai putin tributari, dar altele ne salveaza viata! De foarte putine ori, devenim curiosi in legatura cu originile lor, cum, cand si cine le-a creat. Prea rar ne intrebam care anume au fost create de mintile si mainile conationalilor nostri. Probabil, din convingerea ca romanii nu au descoperit niciodata nimic important. Ei bine, lucrurile sunt departe de a se prezenta astfel! De aceea m-am gandit ca e bine sa va trimit un scurt inventar al catorva inventii romanesti.

Diorama - Grigore Antipa
Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si al crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar roman. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care, de altfel, ii poarta numele, si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice.
Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe piscurile Muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame, infatisand fauna din regiunile de tundra, preerie, savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.

Tunul Basilic - Orban
Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea (la data de 29 mai 1453). Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea prezenta circa 22,5 kilometri de ziduri fortificate, probabil, cele mai puternice ziduri de pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 - 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata, inca, dar, despre a carui nationalitate romana exista destule probe.
Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme, care, la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat "tunul Basilic", masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit din cauza reculului dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea, aceasta arma a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere, proiectate ulterior.

Cibernetica - Stefan Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar, domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; in egala masura, cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psiho-ciberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica, in 1929, studiul Metoda de transonanta toracica in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
Odata cu participarea la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), el anunta aparitia operei sale capitale Psihologia consonatista, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938-1939, dar, vehiculat, zece ani mai tarziu, in literatura americana si, apoi, in aceea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja a pus bazele teoriei, conform careia, originea ciberneticii se afla in psihologie.

Pila Karpen - Nicolae Vasilescu-Karpen
O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca, ea va functiona, vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida", din Bucuresti, exista un obiect de patrimoniu, aflat intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, respectiv, un dispozitiv, care genereaza energie, la nesfarsit, fara interventie din exterior.
Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, exact asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a reprezentat visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat, totusi, sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Termodinamica interzice in mod explicit si categoric acest lucru. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si, se pare,… ca a reusit. Sau cel putin asta poti constata facand o vizita la Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida", din Bucuresti. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice, care sa genereze energie, la nesfarsit, inca, anterior Primului Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice, legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire, paleta deschidea circuitul, pentru ca, la a doua jumatate de rotatie, sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat, in asa fel, incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv, pentru refacerea polaritatii in perioada in care circuitul este deschis. O astfel de pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala.

Scaunul ejectabil - Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar, pe nume Anastase Dragomir, si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si, mai ales, a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Acolo, si-a perfectionat propriul sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor, in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet "Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne" si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru "cabina catapultabila".
Aceasta inventie reprezenta un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie, care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel, incat, parasuta, impreuna cu pasagerul, instalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei. Brevetul prevedea ca ansamblul - celula-parasuta - sa aiba mai multe comenzi, manevrabile de catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru "celula parasutata", care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca, in 1959, sa inregistreze o alta cerere, avand, ca obiect, construirea unui avion de transport, echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea romanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

Stiloul - Petrache Poenaru
In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a devenit secretarul lui Tudor Vladimirescu - in timpul revolutiei. Era vorba de o functie publica, activitatea lui Poenaru fiind legata, in principal, de pana si calimara. Poate ca, aceasta a si constituit sursa pentru ideea referitoare la conceperea primului stilou din lume. Desi, dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu, pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar, in 1826, primeste o bursa din partea statului francez si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.
In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si, in prezent, de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala; totodata, el propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente, in vederea asigurarii unui debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

Vaccinul antiholeric - Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, denumita "Metoda Cantacuzino", folosita si, astazi, in tarile, unde, se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, al tifosului exantematic si al tuberculozei, savantul aduce contributii remarcabile. Cantacuzino este creatorul notiunii de imunitate prin contact.
In campania din 1913, el a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca Marea experienta romaneasca (ce a salvat multe mii de vieti), si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In cursul Primului Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, el a luat masuri de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Lui i se datoreaza descoperirea imunitatii celulare si umorale, studierea sensibilitatii si lipsei de imunitate a organismului fata de scarlatina, o serie intreaga de studii cu renume mondial asupra holerei si a vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar, în 1912, creeaza vaccinul antitific.

Gerovital - Ana Aslan
Medic roman, specialist in gerontologie, academician, din 1974, si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice, legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat, in anul 1952, si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an, este infiintat Institutul National de Geronto-Geriatrie "Dr. Ana Aslan", primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.
"Ana Aslan" are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins, inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre, precum: Iosif Broz Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti, directori ai unor mari banci ale lumii... Renumele produselor Aslan a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu Gerovital.

Avionul cu reactie - Henri Coanda
In luna octombrie 1910, le Grand Palais de pe Champs Elysées, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie, cea mai interesanta masinarie, menita sa atraga atentia multora, fiind un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica scria: COANDA-1910. Acest avion a trezit interesul oamenilor, nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kgf. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie, o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, ce avea sa constituie solutia viitorului.
Motorul cu reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda, era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1.000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tija ce rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului, care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston ar fi fost conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei si-au manifestat suspiciunea privind decolarea avionului, pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, acesta dorind doar sa verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana cand si-a luat zborul. Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion, pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza, pana la o aterizare fortata. Aceasta incercare a constituit primul zbor al unui avion, echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

Injectia cu insulina - Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este acela, care a descoperit, pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, susceptibil de a regla metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.
Cu toate acestea, enciclopediile prezinta, la acest capitol, doi "eroi canadieni", respectiv, Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni. Bazandu-se de fapt pe articolele lui Nicolae Paulescu, ei au reusit sa izoleze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana, rezultatele cercetarilor sale sub titlul Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive. Doar ca nu numise aceasta substanta insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa isi amane anuntarea rezultatelor definitive.

Alte inventii romanesti importante:

- 1858 - Bucuresti devine primul oras din lume iluminat cu petrol si aici are loc prima rafinare a petrolului;
- 1880 - Dumitru Vasescu construieste automobilul cu motor cu aburi;
- 1886 - Alexandru Ciurcu construieste prima ambarcatiune cu reactie;
- 1895 - D. Hurmuzescu descopera electroscopul;
- 1904 - Emil Racovita, fondatorul biospeologiei;
- 1906 - Traian Vuia realizeaza avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu "Vuia I", acesta reuseste prima decolare, fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (de fapt, primul avion din istorie);
- 1906 - A.A. Beldiman inventeaza aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci;
- 1910 - Tache Brumarescu realizeaza masina de taiat sulf;
- 1918 - Gogu Constantinescu intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea;
- 1920 - Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor "Apollo" (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si conducatorul echipei de matematicieni, care a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" ( "transportatoarea" primului om pe Luna);
- 1921 - Aurel Persu a realizat automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma "picaturii de apa");
- 1962 - Ion Agarbiceanu a realizat primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie. (Doina Ana Butman)

 

www.europosud.ua
europosud.ua