In octombrie 1856, Anastasie Fatu infiinta la Iasi o gradina botanica, care si peste 160 de ani (impliniti anul trecut) avea sa ramana emblematica pentru orasul din Copou. La infiintare, botanistul si-a dorit sa imbogateasca salubritatea municipiului, lucru tradus astazi printr-un impact pozitiv in calitatea aerului si a apei. Pentru tinerii pasionati de botanica, gradina avea rolul de a-i indemna spre creatie si aplicabilitate practica si de a le starni interesul spre deslusirea tainelor lumii vii. Acest al doilea scop se poate aplica si astazi, dupa mai bine de 160 de ani, desi societatea ofera din ce in ce mai putini tineri pasionati de acest domeniu, iar statul investeste din ce in ce mai putin in perfectionarea lor.
Iubitorii de stiinte naturale au oportunitatea la Iasi, in Gradina Botanica, de a contempla frumusetile naturii in putinele momente de repaus sau plimbare de care mai dispun in acest cotidian tot mai agitat si aglomerat. Cu peste 12 sectii in prezent, cand treci pragul uneia dintre cele mai mari Gradini Botanice din Europa, la Iasi, esti si astazi intampinat de vechea macheta care o prezinta ca in perioada comunista. Pasesti mai apoi pe aleile pe sub care solul se onduleaza ca la miscarile seismice, iar radacinile arborilor isi fac loc si ele pe unde pot.
Doar cateva sectii sunt reamenajate astazi, cu sprijinul si bunatatea Universitatii Alexandru Ioan Cuza, sectii in care esti intampinat de colectii fascinante de narcise, lalele ori trandafiri, in functie de perioada infloririi in care te gasesti in gradina. Cea mai mare parte din suprafata de aproximativ 100 ha, unde intalnim flora reprezentativa pentru Romania, descrisa pe principalele regiuni ale tarii, precum si lacul si paraul Podgoriilor, ramane neschimbata si face trecerea spre asfalt, catre aglomeratul si prafuitul cartier Pacurari.
Te opresti apoi in serele imense, revenind catre centrul complexului, pastrate frumos, dar pe acelasi vechi sistem, neschimbat atat din punct de vedere taxonomic, cat si administrativ. Noua sere sunt deschise publicului, pe categorii de vegetatie locala, desertica, subtropicala ori tropicala. Alte noua sere sunt dedicate cercetarii, incrucisarilor si expozitiilor temporare, fiind inchise pentru ochii curiosilor botanisti de rand. Sublim, impresionant! iti spui, parca cu voce tare, atunci cand termini turul serelor.
Cat de frumos, sa vii aici sa plimbi copilul mic printre miresmele florilor, sa meditezi, sa speri la un Iasi mai frumos si ordonat, dupa modelul Gradinii Botanice; dar te trezesti in cruda realitate ce te inconjoara la iesire, cand vezi ce e langa tine si constati ca inca se poate foarte mult investi in refacerea acestui colt de natura chiar astazi, dupa un secol si jumatate. Dar oare vrem cu adevarat sa mai pastram crezurile lui Anastasie Fatu in viata? (Razvan-Constantin Ciubotaru)
