Un palat baroc impunator, 6 anexe de secol XVIII-inceput de secol XIX (curie, grajd, manej, cripta, sera, sura) integrate intr-un fost parc dendrologic de inceput de secol XIX, reamenajat ca gradina botanica in anii '70 si renovat de-a lungul timpului.
Dintre constructiile ce compun ansamblul, prima si cea mai veche este "curia" (resedinta nobiliara modesta), refacuta din temelii in 1702 de catre baronul Wesselenyi Istvan si de contesa Banffy Kata. Inceputurile lucrarilor de constructie la cladirea palatului sunt legate de casatoria baronului Wesselenyi si de stabilirea curtii nobiliare a familiei pe domeniul de la Jibou, in jurul anului 1778. Incepand cu aceasta data si pana la incarcerarea baronului la Kufstein in 1785, va fi construit corpul principal al palatului.

Biro Jozsef atribuie conceptia cladirii baronului Wesselenyi, care a dorit sa-si regaseasca temperamentul, gustul si asteptarile in infatisarea castelului. In arhitectura palatului se recunoaste influenta vechilor resedinte nobiliare, inconjurat de fortificatii si bastioane. Constructia corpului principal s-a incheiat, cel mai probabil, inainte de 1785.
Lucrarile de amploare au reinceput la palatul Wesselenyi din Jibou abia in 1796, probabil datorita aparitiei arhitectului ceh Franz Wrabetz. In perioada sederii la Jibou, Wrabetz s-a ocupat de amenajarea interioarelor. In aceasta perioada s-au comandat numeroase piese de mobilier de la Viena si s-au platit pictori care sa decoreze camerele. Interioarele vor fi terminate abia in jurul anului 1800. De pictarea interioarelor s-au ocupat Franz Neuhauser si Johann Martin Stock, doi pictori renumiti in Transilvania la acea vreme.
In 1809, cariera politica a lui Wesselenyi Miklos se incheie, iar la scurt timp baronul inceteaza din viata. In 1810, lucrarile de constructie si amenajare ale ansamblului erau terminate. In tot acest timp, palatul fusese locul de popas a numerosi artisti, atat pictori si sculptori, cat si actori.
Wesselenyi Miklos este urmat de fiul sau, Wesselenyi Miklos al II-lea, care pastreaza atmosfera culturala de la palat, invitand aici numerosi oameni politici si scriitori contemporani, adepti ai ideilor revolutionare de la 1848. Acesta a intreprins diverse lucrari minore la resedinta din Jibou, pastrand in mare parte aspectul original.
Urmatoarele interventii asupra ansamblului se fac dupa nationalizare cand palatul si anexele sunt refunctionalizate pentru a servi cerintelor culturale ale noii societati: scoala generala, liceu, internat, casa pionierilor, muzeul orasului si Statiunea experimentala a tinerilor naturalisti. Aceasta din urma si parcul dendrologic au creat premisele infiintarii gradinii botanice, a carei amenajare a inceput in 1968, sub coordonarea profesorului Vasile Fati.
Dupa 1990, diversele functiuni au disparut, iar in 2010 in palat mai functiona doar Clubul copiilor din Jibou. Exteriorul palatului nu a suferit interventii majore recente. Interiorul in schimb a fost afectat, palatul fiind azi in mare parte gol. Mobila, sobele, tablourile si obiectele decorative ce impodobeau pana la jumatatea secolului XX incaperile palatului s-au pierdut. Ne putem face totusi o impresie daca privim imaginile de arhiva.
Recent, palatul si o parte din anexe au fost retrocedate mostenitorilor, dupa un lung proces, fiind acum spre vanzare. Gradina botanica nu a fost afectata de aceasta decizie. Cripta familiei Wesselenyi, grajdul si manejul au ramas in posesia Centrului de Cercetari Biologice Jibou, care si-a propus sa le restaureze si sa le redea circuitului turistic. (Sursa: monumenteuitate.org)