Despre Maica Domnului, multi spun ca a fost doar o unealta prin care Dumnezeu si-a implinit un plan, altii pur si simplu o considera o femeie oarecare, obisnuita, care nu merita nici o consideratie, insa, pentru crestinii ortodocsi din intreaga lume, Fecioara Maria este Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Ii spunem Pururea Fecioara, Maica Preacurata, mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii.

Cea mai mare mangaiere o avem prin incredintarea pe care ne-a lasat-o Insusi fiul ei, Iisus Hristos, ca este Maica noastra a tuturor. Rastignit fiind, Mantuitorul ne lasa in grija ei, facandu-ne fiii ei, dupa cum aflam din Sfanta Evanghelie dupa Ioan (cap 19 25-27): Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ea este ocrotitoarea, sprijinitoarea si mijlocitoarea noastra in calea spre mantuire.
Mereu alaturi, mereu dispusa sa ceara fiului ei sa implineasca dorintele noastre, cele bune si de folos. De aceea crestinii o iubesc si o cinstesc aratandu-si recunostinta si evlavia ori de cate ori au ocazia, prin post, prin rugaciune si prin fapte de milostenie. Cel mai mare praznic inchinat Maicii Domnului este acela al adormirii ei. Praznicul este precedat de o scurta perioada de post. Un post prin care cinstim modul deosebit de vietuire al Maicii Domnului, incepand din copilarie si continuat pana la ultima suflare. Ea insasi a postit, ea insasi s-a rugat, ea insasi este modelul de vietuire pe care toate femeile ar trebui sa-l urmeze.
Acest post a fost tinut de crestini inca din primele secole ale crestinismului, insa nu avea pentru toti aceeasi durata asa cum il gasim astazi in calendarul ortodox. In urma unui sinod, din anul 1166, ce a avut loc la Constantinopol, s-au stabilit numarul zilelor si perioada 1-15 august. Acum se citesc indeosebi Paraclisul si Acatistul Maicii Domnului, se inmulteste rugaciunea si se lucreaza faptele cele bune. In traditia noastra populara este cunoscut sub denumirea de Postul Santamariei, iar la sate inca se pastreaza diverse obiceiuri legate de aceasta perioada, dar si de marele praznic. Multe biserici si manastiri de la noi din tara au hramul "Adormirea Maicii Domnului", el devenind cel mai raspandit hram.
Asa cum stim din traditia bisericii, trecerea ei la cele vesnice s-a petrecut in chip deosebit. Adormirea, inmormantarea si inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului au lasat un ecou adanc in istoria omenirii, ca marturie pentru toate neamurile, ca viata si lucrarea ei au fost placute lui Dumnezeu. Instiintata de inger despre mutarea sa la cele vesnice, Maica Domnului insasi a postit si s-a rugat in Muntele Maslinilor. In semn de pretuire si recunostinta, la inmormantarea ei au venit pe nori, din locuri foarte indepartate, Sfintii Apostoli. Multe minuni si vindecari s-au petrecut atunci cand trupul ei a fost asezat in mormant. Din randuiala Dumnezeiasca, Sfantul Apostol Toma a intarziat pret de trei zile. Sosind Toma la mormant, in satul Ghetsimani, a dorit sa vada pentru ultima data pe Maica Domnului, insa, atunci cand mormantul a fost deschis, Sfantul ei trup nu mai era acolo. Atunci apostolii au inteles ca acesta a fost ridicat la cer, iar in mormant, ca mangaiere, au gasit doar giulgiul ei.
De acolo, din ceruri, Imparateasa se roaga neincetat pentru noi, fiind carja noastra atunci cand schiopatam pe marea vietii. Traim intr-o lume hedonista, roaba a placerilor, o lume a stimulilor, in care toate sunt duse la extrem. Ne gandim doar la implinirea poftelor, a placerilor, la impodobirea si personalizarea trupurilor, la consum. Postul insa presupune infranare, cumpatare, renuntare... O adevarata provocare pentru lumea in care traim. Spunem aproape fara sa gandim ca Postul Adormirii Maicii Domnului este un post usor, de vara, in care putem consuma fructe si legume de sezon. Cateva salate, cateva supe si iaca doua saptamani au zburat, spre bucuria si mandria noastra ca am scapat, ca am bifat o datorie.
Pierdem cu brio din vedere ca postul nu se refera doar la pantece. El se tine cu mintea, cu mainile si, de ce nu, cu gura. Presupune sa avem mereu mintea la cele sfinte si nu la cele lumesti. Sa nu gandim raul, sa nu judecam, sa nu pornim razboi impotriva semenilor nostri. Sa lucram cu mainile noastre fapte bune si nu doar ca sa adunam averi pentru noi insine. Sa dam, sa impartim, sa ajutam, sa ne jertfim din timpul si confortul nostru. Iar daca gura noastra nu poate sa spuna cele bune, macar sa taca. Sa nu mai vorbim de rau, sa nu barfim, sa nu smintim, sa nu calomniem, sa nu osandim. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa postim curat, pentru a ne bucura deplin de marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului, cand vom canta cu vrednicie, sper: Intru nastere Fecioria ai pazit, intru Adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare; mutatu-te-ai la Viata, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale, izbavesti din moarte sufletele noastre. Post binecuvantat! (Bianca Sarbu)