Bunicul meu este ca un tata pentru mine. El impreuna cu bunica m-au crescut in primii ani din viata. Este sfant pentru mine! Ma invata mereu cantece bisericesti si cantam impreuna... Imi amintesc cum se juca cu mine, saream pe burta lui parca eram pe trambulina si el era fericit...
Eu mancam odata cu bunica si odata cu el, dar parca cu mai multa pofta... De fiecare data imi aducea prajituri cand se ducea in sat. Faceam si treaba impreuna si era foarte distractiv. Acum mi-a ramas doar el, fiindca bunica a murit. Am suferit foarte mult si sper sa nu il pierd si pe el... (Elena Andreea Ghinet)