Vreau sa va povestesc despre cum se transforma un om atunci cand iubeste. A fost odata un baiat, facut cand parintii erau indeajuns de maturi (40 de ani - tatal, 35 de ani -mama). A fost rasfatat, a primit totul, pana cand, la 14 ani, mama lui, care era invatatoare, s-a dus sa predea ingerilor... Tatal lui nu si-a mai revenit cu adevarat, a inecat durerea-n alcool, iar copilul (apoi adolescentul) a ramas "de capul lui". Dar sa nu neg calitatile tatalui, i-a asigurat un acoperis, a avut grija sa existe alimente si banuti, insa nu il interesa de merge la scoala sau de lipseste cu saptamanile de acasa...
Cand l-am cunoscut, tatal lui nu mai era de cateva luni (avusese ciroza), iar pentru a fi motivat sa vina acasa isi luase un caine lup, o "fetita", Tess. Firma unde lucra fusese cumparata de o multinationala si era pe punctul de a "zbura" de acolo, casa era intotdeauna deschisa pentru prieteni, iar alcoolul curgea rauri...
Sa mai confirm un mit vizavi de Saptamana Oarba... Duminica ne-am cunoscut, marti m-a cerut de sotie, joi ne-am mutat impreuna. Va povestesc acum si cine era in casa cand m-am mutat: dormitorul era ocupat de doua fete "in gazda" (ele venisera sambata, eu l-am cunoscut duminica), in sufragerie era camera lui, iar in bucatarie mai locuia un baiat... Judecand cu mintea de acum, mi se pare promiscuu, atunci era cool...
Peste toate trona Tess, avea de acum 6 luni si de facea ham trezea tot blocul.
Joi m-am mutat la el (iarasi cu mintea de acum ma intreb de ce am facut-o, ca doar il puteam reloca pe el in apartamentul inchiriat unde locuiam...), iar vineri, venita de la job, prajeam peste la lumina unei lumanari, electricitatea fiind taiata din motiv de neplata. Se deschide usa de la intrare (care oricum nu era niciodata inchisa cu cheia la cati se perindau pe acolo), apar doi barbati in usa, ma intreaba: G este acasa? Nu - raspund eu... Trec pe langa mine spunand: Am venit sa bem sticla asta de votca! Am oprit aragazul, mi-am luat geanta si am plecat eu!!!
Dupa cateva minute dupa ce am plecat, ajunge sotul meu acasa, afla povestea, ii da afara si vine dupa mine.
ATUNCI A ALES!!! (Ca amanunt edificator, cu o zi inainte de a ma cunoaste, in aceiasi formatie bausera 11 sticle de votca ieftina, erau bautori de cursa lunga...)
Si acum happy-end-ul: nu mai bea, in iunie implinim 10 ani de la nunta, avem un copil superb de 8 ani, lucreaza in aceiasi multinationala, insa este foarte bine cotat, casa este in continuare deschisa pentru prieteni, insa acestia s-au selectat... Pastele il vom face cu unul din cei cu votca, doar ca pentru asta vom merge cam 2.500 km... (Nicoleta Constantinescu)