Va propun sa ne intoarcem atentia asupra propriei persoane, nu din vanitate, ci din nevoia de a ne asculta din cand in cand, de a ne intelege, de a ne dezvolta launtric. Propria persoana este singurul nostru material roditor. Imagineaza-ti cum este sa fii tu insuti, sa nu-ti pese de impresia pe care o faci. Sa actionezi fara sa te temi nici de esec, nici de judecata altora. Sa nu te miste gandul respingerii. Sa iti gasesti locul printre ceilalti.

Ei bine, tot ce trebuie sa faci este sa inveti cum sa-ti fii cel mai bun prieten. Persoanele cu stima de sine joasa cauta mai degraba admiratia si respectul celor din jur. In acest mod propria valoare este conditionata de situatii exterioare, de care de multe ori suntem raspunzatori ori nu le putem controla. Unii dintre noi reusesc destul de usor sa stabileasca aceasta relatie de prietenie cu ei insisi. Ei au grija de sine si nu se critica, atunci se dezamagesc. Este natural ca unii sa ne indoim de noi insine si sa nu fim in total acord cu multitudinea caracteristicelor noastre. Aceasta este o insatisfactie ocazionala, nu un complex. Multi dintre noi avem sentimentul ca sunt prea multe de facut in prea putin timp, ne simtim stresati, presati. O strategie care da rezulate foarte bune este obiceiul de a face pauze in timpul lucrului. Fara pauze, performanta noastra scade.
E important sa ne stabilim obiectivele si apoi sa vedem cum le putem atinge. Munca, perseverenta, perfectionare, stradanie continua, implicare, entuziasm. Altfel e ca si cum ti-ai dori o gradina frumoasa fara sa plantezi nimic. Sa asistam la modul in care ni se limpezesc si cum treptat incep sa dispara, lasand loc linistii fiintei noastre. (Carmen Tender)