In anul 1970 avea sa fie descoperit in localitatea Peretu din judetul Teleorman (Muntenia, Romania) un mormant tumular apartinand unui principe - rege get, cu un bogat tezaur arheologic, format din peste 50 de piese, din care mare parte erau confectionate din argint. Valorosul tezaur este in prezent expus la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti, in Sala Tezaurului. Comuna Peretu este asezata in nordul Campiei Teleorman, chiar pe drumul european E 70 (Bucuresti-Craiova-Timisoara), care trece prin doua importante orase teleormanene, Alexandria si Rosiorii de Vede. Suprafata comunei, atat vatra satului, cat si mosia, masoara 7.700 de hectare (77 km²). Mosia comunei Peretu face parte din Campia Boianului, numita si Campia Calmatuiului. Impreuna cu campia Gavanu-Burdea, aflata pe malul stang al raului Vedea, Campia Calmatuiului face parte din marea Campie Romana.
Unificarea triburilor geto-dace sub sceptrul conducator al marelui rege Burebista (30-44 i.Hr.) a facut ca si aceste meleaguri sa faca parte din statul sau chiar de la inceput. Aceasta, mai ales, daca suntem de acord cu faptul ca centrul politic initial al acestui rege a fost la cetatea Popesti (din comuna Mihailesti, jud. Ilfov), de pe Arges. Pe baza descoperirilor arheologice, dar si a unor informatii scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza ca localitatea geto-daca ce a existat aici se numea Pirum, nume care este probabil forma prescurtata a numelui de (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei Romane se gasea aici asezarea Pinum, pe malul raului Vedea, exact unde se afla astazi localitatea Peretu. In secolul al XVI-lea, asezarea se numea Depusa, si datorita numelui sau de origine latina se deduce ca exista de mai multe secole cu aceasta denumire. 
Satul Depusa, format la inceput din oameni liberi, a ajuns la sfarsitul secolului al XVI-lea, prin cumparare, in posesia lui Mihai Viteazul, devenind sat domnesc, iar locuitorii sai au fost transformati in tarani serbi (rumani). Dupa moartea acestuia, pe timpul lui Radu Mihnea, locuitorii satului Depusa (azi Peretu), se rascumpara de rumanie si devin iarasi megiesi. Intre anii 1816 si 1864 se face stramutarea satului din deal in vale de catre stapanul mosiei, Costache Belu, pe baza Regulamentului Organic din 1831. Dar cum a avut loc descoperirea? In anul 1971, Alexandru Trana din satul Peretu descopera cu prilejul lucrarilor agricole in zona numita de sateni "La Izvoare†un mormant princiar getic, vechi de aproximativ 2.500 de ani, catalogat ca apartinand unei civilizatii precrestine. In mormant se afla un reprezentant al aristocratiei locale.
Mormantul avea doua camere funerare: in prima se afla un schelet inconjurat de diverse obiecte din ceramica, cutite din fier, varfuri de sageti, obiecte de argint aurit, vase de bronz. In cea de-a doua camera s-au descoperit scheletele a doi cai, o vaca si doi caini de vanatoare, iar pe langa acestea se gasea si un car cu patru roti de fier. Per ansamblu, tezaurul funerar era format din mai mult de 50 de obiecte de argint placate cu aur, printre care si un coif de argint aurit de cca 750 de grame. 
Coiful - prin simbolistica sa unica - este unul dintre cele cinci coifuri ale Fratiei Getice descoperite pana acum pe teritoriul tarii noastre, avand afrontati doi ochi mari (Coif "cu ochi"). Pe el se afla simbolul Mama Gaya Vultureanca sau Pasarea cu Corn, cea care tine pestele in cioc si mistretul in gheare, semn al stemei Basarabe de mai tarziu. Se pot vedea, de asemenea, sirurile de pene de vulture (palmete), confundate pana acum cu elemente vegetale de decor.
Getii se declarau puii Gayei (Gaetii), aparuti dupa hierogamia dintre Gaya si Pan (sau Sarabha, cerbul cu 8 picioare - cel care are acces la doua lumi, doua taramuri), pe un varf de munte (Pangayon), atunci cand s-au unit Cerul si cu Pamantul. Datate in secolele IV-V i.Hr., coifurile princiare „cu ochi†geto-dace descoperite pe teritoriul tarii noastre sunt semn clar de regalitate sub arcul carpatic. Cinci coifuri de aur si argint stau marturie unei fratii sau unei dinastii regale nestiute pana acum si contin, absolut straniu, aceleasi motive si au aproape aceleasi insemne incrustate pe ele. Coifurile din aur si argint au fost gasite la sute de kilometri distanta unul de altul, in locuri diferite, dar toate dateaza din aceeasi epoca si au asemanari uluitoare. Luate in ordine alfabetica, avem Coiful de la Agighiol (Tulcea), Coiful de la Cotofenesti (Prahova), Coiful de la Cucuteni-Baiceni (Iasi), Coiful de la Peretu (Teleorman) si Coiful de la Portile de Fier (Mehedinti). 
Daca privim o harta, locurile in care au fost descoperite coifurile din aur formeaza exact un arc de cerc intre Muntii Carpati si fluviul Dunarea, incepand din capatul nord-estic, de la Iasi, apoi trece prin Tulcea, prin Prahova, urmat de Mehedinti si se inchide in coltul sud-vestic al tarii, langa punctul de intrare a fluviului Dunarea in tara noastra, la Cazane. Existenta unei legaturi stranse intre conducatorii triburilor tracice aflate la nord de Dunare sau chiar si cu cei de pe malul sudic, din Bulgaria de azi, ar putea parea, la prima vedere, speculativa, explica marele arheolog roman, profesorul Vasile Boroneant. In comparatie cu alte descoperiri arheologice de acest gen, in care fie ca descoperitorii au incercat sa valorifice pe cont propriu piesele gasite, fie ca cercetarea competenta la fata locului a intarziat sau pur si simplu nu s a facut, tezaurul princiar de la Peretu reprezinta un caz fericit. Obiectele gasite in toamna anului 1970, cu prilejul lucrarilor agricole, au putut fi recuperate in intregime si, ceea ce e la fel de important, foarte putin deteriorate. Apoi, pentru ca sapaturile stiintifice efectuate de catre arheologul Emil Moscalu, de la Muzeul de Istorie al R.S. Romania, au ingaduit cercetarea amanuntita a tumulului princiar, s-au putut face precizari importante cu privire la ritualul funerar al stramosilor nostri. 
Este un mormant de inhumatie - unul din destul de rarele locasuri de acest fel; din reconstituirea lui, pe care o putem revedea la Muzeul de Istorie al Romaniei, ne dam seama cum aratau asemenea constructii, precum si ofrandele care l insoteau pe cel decedat: un car cu patru roti si obisnuitele victime rituale - un cal, un bovideu, cativa caini: deci, carul de transport sau de lupta si animalele specifice unei gospodarii. De o importanta exceptionala sunt piesele de armura, vasele si podoabele vestimentare sau de harnasament - faurite din argint partial aurit, cu deosebita migala si cu desavarsita maiestrie artistica: in primul rand un coif getic, un vas ryton in forma de cap feminin (forma asemanatoare cu acel cap feminin aflat in partea superioara a uneia dintre cnemidele din tezaurul getic princiar de la Agighiol, dar si cu capul aflat pe cnemida getica descoperita la Golyamata Movila - Bulgaria) purtand la gat un colier de perle, sugerand forma amforelor (toate aceste chipuri mentionate au la gat acelasi gen de colier cu amfore (simbolizand timpul?), ca cel descoperit in Cetatea dacica Capalna); un alt ryton (vas ritualic) asemanator unei cani inalte cu gat ingust si gura largita; mai multe fiale (cupe, castroane) de tip greco persan, una din acestea avand o decoratie radiala in "limbi de pisica", sita unei strecuratori de argint, diferite aplice decorative de harnasament etc. 
Nu vom insista asupra coifului, asemanator in mare masura celor de la Baiceni si Agighiol, si reflectand deci unitatea de cultura materiala si spirituala a geto dacilor. Cele mai importante piese, sub raportul semnificatiei lor artistice, sunt cele doua rytonuri. Amandoua vasele tip rhyton prezinta o particularitate specifica: umplute, ele nu pot fi asezate in nici o pozitie, pentru ca nu au o suprafata de sprijin! Indeosebi rytonul in forma de cana, o cana curioasa cu fundul bombat, este imposibil de asezat in pozitie verticala, fiind un exemplar singular in arta antichitatii. Usoare similitudini pot fi constatate doar cu un ryton in forma de con de pin, identificat in tezaurul de la Vrata, din Bulgaria. Dar dincolo de remarcabila sa valoare artistica, tezaurul descoperit la Peretu aduce informatii importante despre societatea geto daca din Campia Dunarii in sec. IV i.Hr. Caci, asa cum o arata unele aplice de argint si mai ales rytonul in forma de cap feminin, el dateaza din prima jumatate a sec. IV i.Hr., ceva mai tarziu decat cel de la Agighiol (care era din primul sfert al aceluiasi secol), dar anterior tezaurului de la Vrata, de asemenea de factura getica, deoarece getii - cum se stie - se intindeau pe ambele maluri ale fluviului Dunarea.
Pentru aceasta datare pledeaza existenta, in complexul funerar de la Vrata, a unui vas ryton de lut, in forma de cap feminin, foarte asemanator cu piesa de la Peretu. Asadar, tezaurul de la Peretu a apartinut unui principe care a trait pana catre anul 350 i.Hr. Nu i stim, din pacate, nici numele, nici faptele. Totusi, despre existenta ulterioara a poporului peste care stapanea ne au parvenit unele stiri, prin intermediul unui istoric al antichitatii, Flavius Arrian, din sec. II d.Hr. (Magazin istoric, nr. 5/1980). Povestind viata lui Alexandru cel Mare, Arrian arata ca in anul 335 i.Hr. - deci la doua trei decenii de la moartea principelui ingropat la Peretu - inainte de a porni in marea sa expeditie asiatica, Alexandru a initiat o campanie impotriva tribalilor (trib traco ilir de langa Dunare) si a aliatilor acestora, getii din Campia Dunarii. Ajuns la Dunare, in urmarirea regelui tribalilor Syrmos, care se retrasese pe o insula a fluviului, Alexandru - scrie Arrian - hotara sa treaca Istrul impotriva getilor, care locuiau dincolo de Istru, deoarece ii vedea ca sunt adunati acolo in numar mare... (Erau acolo vreo patru mii de calareti, iar pedestrasi peste zece mii). 
In cursul noptii, armata lui Alexandru cel Mare a trecut fluviul, iar in zori ostasii sai au pornit prin lanuri inalte de grau, pe care, pentru a putea inainta, trebuiau sa le culce la pamant cu sulitele, indreptandu se spre un oras (identificat de arheologi cu Zimnicea) ce se afla la o distanta de o "parasanga" (aproximativ 5 km) de fluviu. Vazandu i, locuitorii au parasit in graba orasul. De fapt, cum se deduce tot din relatarea lui Arrian, lucrurile nu s au petrecut chiar in felul acesta. Getii au vrut intai sa opuna rezistenta armata. Dar dupa ce au vazut ca, lasand in frunte pe calareti, Alexandru duce in graba falanga de a lungul fluviului, pentru ca nu cumva pedestrasii (macedonenilor) sa fie incercuiti de getii care stateau la panda, getii parasira si orasul. Doua informatii ne retin indeosebi atentia. Mai intai ca getii erau in numar mare: 14.000 de luptatori, apoi ca dovedeau o buna cunoastere a tacticii militare, incercand sa incercuiasca si sa surprinda pe inamic. Fara indoiala ca adunarea la un loc a unui 14 000 de luptatori nu era la indemana unei singure asezari sau chiar a unui trib. Potrivit unui calcul facut de Alexandru Vulpe, o comunitate tribala din acel timp putea furniza aproximativ 200 de luptatori. Pentru a se aduna laolalta 14.000, trebuia ca saptezeci asemenea comunitati sa si uneasca fortele!
Peretu se afla in campia teleormaneana, nu departe de Zimnicea - asezarea in care cercetatorii de azi presupun ca a avut loc infruntarea dintre geti si Alexandru cel Mare. Situate in acelasi cadru geografic, cele doua asezari faceau parte asadar din aceeasi mare comunitate tribala, capabila, cum am vazut, sa adune impreuna mai multe mii de luptatori. Corelate, cele doua categorii de informatii - tezaurul de la Peretu si relatarea lui Arrian - se dovedesc complementare. Numai un principe sau basileu bogat si puternic (asa cum ni l arata fastuosul tumul funerar de la Peretu) putea aduna sub comanda sa atatia luptatori, iar pe de alta parte doar o uniune tribala de agricultori (cu bogate holde de grau), de pescari si negustori (cum ni i arata alte informatii ale lui Arrian) ar fi fost capabila sa si cinsteasca comandantii potrivit rangului lor. 
Tezaurul de la Peretu ne dezvaluie deci existenta in sec. IV i.Hr. a unei puternice formatiuni sociale geto dacice in campia teleormaneana. In a doua jumatate a veacului, aceasta formatiune - poate o uniune tribala, poate un regat de tipul celui condus de Dromihete - a continuat sa se dezvolte, ajungand sa se infrunte, in timpul unui urmas al celui inmormantat la Peretu, cu puternicul rege Alexandru al Macedoniei, cel care, doar peste cativa ani, va incerca temerara actiune de cucerire a intregii lumi cunoscute atunci.
O actiune actuala de reconstituire a Mormantului Fratiei Getice de la Peretu (Teleorman) pe locatia initiala sau in apropierea sa, intr-un loc mai accesibil ce poate deveni muzeu, asemanator modelelor mormintelor tumulare din Bulgaria (Valea Regilor Traci va creste interesul turistic in zona si va contribui la mediatizarea adevaratei istorii a stramosilor nostri geto-daci. Pentru realizarea sa identica poate fi folosita reconstituirea acestuia aflata la Muzeul de Istorie a Romaniei, dar si studiile aparute in urma sapaturilor stiintifice de cercetare efectuate in anul descoperirii. Interesanta ar fi si reconstituirea Mormantului Fratiei Getice de la Agighiol, dupa descrierile care s-au pastrat. Prin aceste noi locatii turistice se va atrage un numar mai mare de vizitatori, dornici de a cunoaste istoria noastra antica, istorie valoroasa si inca nevalorificata. (George V. Grigore)
Surse: wikipedia.org; cunoastelumea.ro; istoria.md; muzeulteleorman.ro, ziarulnatiunea.ro; adevarul.ro, povestea-locurilor.ro, academia.edu; proiecte.nipne.ro; mixdecultura.ro; mnir.ro; pinteres.com; natgeo.ro; cercetari-arheologice.ro; enciclopedia–dacica.ro
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa