Theodor Pallady s-a declarat singur a fi un pictor roman "din toate timpurile”. S-a nascut in data de 11 aprilie 1871, la Iasi. A fost fiul lui Ioan sau Iancu Pallady, casatorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. Theodor s-a nascut in Iasi si a copilarit atat la Perieni (Tutova), unde parintii sai aveau o mosie, cat si la Iasi. A urmat Liceul Sfantul Gheorghe din Bucuresti si, la dorinta parintilor, s-a inscris la Scoala de Poduri si Sosele, pe care a parasit-o, mutandu-se la Politehnica din Dresda. Theodor Pallady a studiat mai intai ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luand in acelasi timp lectii de desen si pictura cu Erwin Oehme, care, recunoscandu-i inzestrarea artistica, il sfatuieste sa plece la Paris.

In capitala Frantei lucreaza in atelierul lui Jean Arman si se inscrie la Academie des Beaux-Arts. In 1892 intra in atelierul lui Gustave Moreau, unde-i va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leaga o stransa prietenie, pe Georges Rouault si pe Albert Marquet. Mai tarziu frecventeaza clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finetea desenului si stralucirea culorilor, fara a-i urma principiile estetice academizante. In 1904 se intoarce in tara si expune la Ateneul Roman si la Saloanele Oficiale. Mentine insa legatura cu Parisul, unde deschide mai multe expozitii personale, pana in anul 1940. Expune la Bienala din Venetia in anii 1924, 1940 si 1942.
Cu o formatie complexa, provenita din rigoarea scolii germane unita cu simbolismul promovat de Moreau, folosind experimentele din cadrul curentului Art Nouveau si ale prietenilor sai, care vor pune bazele fovismului, Pallady isi gaseste curand drumul sau propriu. Prietenia sa cu Matisse, legaturile cu spiritul artei franceze explica numeroasele raporturi cu ceea ce se va numi Ecole de Paris. Totusi Pallady nu va adera la programul estetic promovat de aceste curente artistice. Aspiratia catre o arhitectura simpla, catre o logica liniara a proportiilor domina arta lui Pallady, care refuza grandilocventa, sentimentalitatea si pitorescul ieftin, facand evidenta orientarea sa structurala spre compozitia clasica. Sensibilitatea sa controlata este dublata de o suprema asceza a spiritului, intr-o unitate care il distinge de lirismul post-impresionist.
Predilectia lui Pallady pentru natura moarta denota dorinta de a reda intr-un tablou un fragment din realitatea universala, in toata poezia si armonia sa. Renuntarea la pictarea peisajelor naturale da impresia unei cautari a semnificatiei concentrate in corola unei flori, intr-un fruct sau in frunzele adaugate obiectelor cotidiene. Aportul picturii lui Cezanne nu este deloc neglijabila pentru formatia lui Pallady, insa, cu siguranta, reflexiile sale asupra picturii medievale romane au jucat un rol tot atat de important. Pentru peisajele sale pariziene, Pallady alegea mai ales locurile din vecinatatea Senei, atat pentru a sugera tremorul luminii pe suprafata apei, cat si pentru a reda planurile unui peisaj, unde zidaria caselor, frunzisul arborilor, miscarea orizontala a fluviului formeaza o gama de culori perfect unitara intr-o imagine coerenta. Theodor Pallady ramane, fara indoiala, unul din cei mai prestigiosi artisti moderni, pastrandu-si intreaga ambitie de a fi un pictor "din toate timpurile". La implinirea a 85 de ani, in 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizandu-se expozitia retrospectiva "Theodor Pallady". Curand dupa aceea, la 16 august 1956, aflat la Bucuresti, a trecut in lumea celor drepti. Pentru intreaga sa cariera artistica deosebita, in anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Romane.
Pentru opera si cariera sa artistica, s-a deschis Muzeul Theodor Pallady, in Casa Melik, aflata in Bucuresti, pe strada Spatarului 22, sector 2, care a fost construita in 1750-1760 de catre armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu. Cladirea este astazi una dintre cele mai vechi case din Bucuresti si este inclusa pe lista momumentelor sub codul LMI: B-II-m-A-19723. In curtea muzeului se gaseste statuia lui Theodor Pallady, realizata din bronz, opera a sculptorului roman Gheorghe D. Anghel.
Muzeul Theodor Pallady adaposteste colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut. Aceasta contine un nucleu substantial de panze semnate de Theodor Pallady si peste 800 de desene si gravuri din perioada sa pariziana. Ele au fost donate de sotii Raut Statului roman la sfarsitul anilor ‘60, impreuna cu propria colectie de arta - picturi de scoala franceza, olandeza, engleza si spaniola din secolele XVI-XIX, sculptura mica antica si renascentista, textile, piese de mobilier, ceramica orientala si alte obiecte de arta decorativa. Intregul ansamblu este reprezentativ pentru modul in care intelectualii romani din perioada interbelica emulau preocuparile colectionarilor de pretutindeni.
Programul de vizitare este de miercuri pana duminica, 11.00-17.00. Practic, o vizita la acest muzeu, o filiala a Muzeului National de Arta al Romaniei, este un fel de 2 in 1. Pentru ca dincolo de colectiile pe care le poti vedea aici, ai ocazia sa vizitezi si una dintre cele mai vechi case din Bucuresti. Chiar numele strazii, Strada Spatarului vine de la primul proprietar al casei, un boier cu rangul de spatar, al carui nume nu i s-a pastrat. Renovata de trei ori pana acum, in 1822, 1857 si 1921, in acest moment arata fabulos pentru o constructie de 260 de ani, aflandu-se la o distanta de cinci minute de Biserica Armeneasca, pe o straduta retrasa. Cele doua etaje ale sale, cu parchetul vechi ce scaritaie atunci cand calci pe el, iti dezvaluie cam cum traiau cei bogati pe vremuri. Ne imaginam ca fara tehnologia de astazi viata era trista si plictisitoare, dar salonul de sus are urme de petreceri unde invitatii chiar vorbeau intre ei fara sa stea cu ochii in vreun device. Camerele largi si luminoase, tavanul placat cu lemn si mobila masiva dau un farmec aparte acestei case cu un trecut atat de lung.
Din pacate, casa Melik are si o poveste trista. Ana Melik, a murit in 1913 intr-un incendiu produs chiar in casa. Incendiul a avut loc in camera ei, unde citea la lumina lumanarii. Din nefericire ea a adormit, iar lumanarea s-a rasturnat peste pat, arzand incaperea. In 1909, cand Ana si-a scris testamentul, pentru ca nu avea copii, a dorit ca in casa ei sa se infiinteze un azil pentru femeile sarace din comunitatea armeana. Acest lucru s-a intamplat abia dupa sapte ani de la decesul ei, iar dupa perioada in care a functionat ca azil si cea in care a fost locuita de chiriasi, casa a ajuns intr-o stare avansata de degradare. Din fericire casa a devenit muzeu. La doar cateva sute de metri de Casa Melik este Casa Ciuperca, o alta mare realizare a unei arhitecte celebre in timpurile ei. Putin cunoscute, aproape nevizitate, raman un mister chiar si pentru bucuresteni.
Daca vei intreba de Theodor Pallady, probabil doar un mic numar de repondenti iti va spune prima data despre pictor si apoi - cei mai multi - despre zona din Bucuresti, mult mai cunoscuta, pentru ca, intr-adevar avem o statie de metrou, dar si un bulevard ce ii poarta numele. Oricum, pentru noi toti care i-am admirat operele, Theodor Pallady ramane un pictor roman „din toate timpurile”. (George V. Grigore)

Surse: ziaruldevrancea.ro; wikipedia.org; radioromaniacultural.ro; ziare.com, ziuaconstanta.ro, identitatea.ro, agerpres.ro; jurnalulfm.ro; artline.ro; jurnalspiritual.eu; bzi.ro, ziarullumina.ro; cotidianul.ro, asociatiarespect.worldpress.com; historia.ro; mediafax.ro; libertatea.ro; vasluiazi.ro