Uneori e nevoie sa pleci... sa lasi pasii sa te poarte in adierile de vant spre lumile construite pe clipe de liniste si solitudine. Printre picaturile dese de ploaie ale unei seri de septembrie, cand timpul parea sa oscileze intre vara si toamna, am ajuns, intr-o liniste eleganta si cu inimile pline de sperante, la Manastirea Bujoreni. Uneori e nevoie ca, din iuresul vietii cotidiene, sa faci un pas in afara, sa iesi din peisaj si sa te duci intr-un decor din alta lume, caci asa simti atunci cand ajungi la Bujoreni, simti ca ai ajuns intr-o alta lume, unde aerul are aroma de busuioc si mir, oamenii zambesc din inima si par sa te cunoasca de cand lumea. E un spatiu creat din liniste, special pentru cei care vor sa-l regaseasca pe Dumnezeu, pentru cei care vor sa-i asculte soaptele printre muscate si margarete sau printre brazii semeti.

In inima codrilor din comuna Zorleni, judetul Vaslui, dupa zeci de minute petrecute pe un drum mirific in padure, se inalta intr-o tihna profunda Manastirea Bujoreni, nascuta parca dintr-o clipa de liniste cazuta alene pe o picatura de roua. De indata ce pasii ajung pe aleile pietruite, te intampina o pleiada colorata de flori si o adiere cu aroma de busuioc si mir. Dincolo de ferestrele mici, din lemn, se aud soapte de rugaciune si simti imediat prezenta lui Dumnezeu.
Manastirea Bujoreni, cunoscuta si sub denumirea de „Schitul Magarului”, isi leaga istoria de domnia lui Alexandru cel Bun si a lui Stefan cel Mare. Mosia Bujorenilor era o zona bogata, dar retrasa, ferita de ochii navalitorilor, aici deja exista aceasta vatra monahala, de aceea era mult ravnita de oamenii instariti ai vremii de atunci. Tocmai de aceea si legenda spune ca odata cu navalirea paganilor peste pamanturile Moldovei, calugarii din Schitul Recea au ingropat odoarele, au dus icoana Maicii Domnului, ascunzand-o de furia jafului paganesc, pentru a nu fi profanata sau distrusa, si astfel i s-a pierdut urma. Icoana a fost descoperita in secolul al XIX-lea, atunci cand un locuitor a trecut cu un magar pe langa acest stejar, iar animalul s-a oprit din mers si a inceput sa planga. De aici se spune ca si-a luat manastirea numele, in zona fiind cunoscuta si sub denumirea de „Schitul Magarului".
Dupa cum se stie, luminitele vazute de Daniil Sihastru, pustnicul si parintele Moldovei, l-au decis pe Voievodul Stefan sa aleaga altarul Manastirii Putna prin tragerea cu arcul. La fel s-a intamplat si la Bujoreni. Atestata documentar la 27 martie 1602, istoria spune ca in partea locului un oarecare Ion Bretcanu, mocan din tinutul Bretcului, mare crescator de oi, venea pe aceste vai oprindu-se intr-un loc cu numele de Silistea Oilor. Locul unde mocanii poposeau cu oile pe acele dealuri domoale si linistite este la 1 km de zona unde se afla astazi Manastirea Bujoreni. Actuala manastire, rectitorita integral din osardia lui Ioanichie Konachi, ce iubea acest loc foarte mult, a fost facuta la anul 1840, cand acesta a ridicat o biserica noua, din caramida si piatra, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, praznuit la 15 august.
Acum, stilul ei arhitectonic este cel al bisericilor cu plan treflat, caracteristic artei bizantine, raspandit in Athos, Serbia, Tara Romaneasca si Moldova. Planul bisericii prezinta o trefla formata dintr-o nava unica si trei abside. Catapeteasma este construita din lemn de tei. Peretii bisericii au o grosime care variaza de la 75 cm pana la 90 cm. Soclul bisericii este construit din piatra, iar peretii sunt din caramida cu mortar.
Istoria manastirii e lunga si destul de complicata si o veti afla, cu siguranta, povestita atat de frumos de calugari. Nu doar cotropitorii straini au vrut sa puna capat acestui minunat loc de rugaciune. In perioada 1958-1960, decretul demarat dupa instalarea regimului de la 23 august 1944 a dus la o apriga prigoana asupra a tot ceea ce insemna credinta si slujitor al acesteia. Au urmat clipe grele, dar ajutorul lui Dumnezeu nu a lipsit nici o clipa. Ca dovada a acestui fapt, astazi, manastirea reprezinta unul dintre locurile cele mai alese, cele mai pline de duh ale tarii noastre. Mii de credinciosi ii pasesc pragul, fie ca este zi de sarbatoare sau nu, constientizand faptul ca Dumnezeu este dispus la discutii, indiferent de momentul pe care noi il alegem. Acolo sus, in inima codrilor, descoperi ca raspunsurile la intrebarile, la confuziile si nelamuririle tale, solutia a ceea ce tu numesti necazuri, toate acestea se pot afla doar stand de vorba cu Dumnezeu... Acest Dumnezeu care Se afla in toate, chiar si in agitatia vietii noastre cotidiene, dar pe care noi alegem adesea sa-L uitam.