Dupa parerea mea, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire... Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, plugusorul, sorcova, Vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine.
Se spune ca dupa Craciun sa nu mai fie lasati copiii sa mai zica colindatul, ca fac bube, in ziua de Craciun nu se scoate gunoiul afara, decat a doua zi, deoarece daca-l arunci iti arunci norocul. In unele sate maramuresene se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat perne cu fete tarcate.
Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac.
Amintirile copilariei imi revin puternic in minte si suflet... Sper sa nu se piarda niciodata aceste datini! (Alina Tabarca)