Exista astazi vapoare care stiu cu ajutorul GPS-ului exact unde se gasesc, isi folosesc motoarele pentru a inainta cu viteza dorita si isi stabilesc in permanenta directia cu ajutorul carmei. Din pacate, Romania seamana astazi cu un vapor care si-a pierdut atat GPS-ul, cat si carma, iar motoarele dau semne sa se opreasca dintr-un moment in altul. Astfel, de aproape doi ani, nu mai stim unde ne gasim si inaintam haotic, dar, ca un facut, mereu in directia cea mai periculoasa cu putinta. Si asta nu pe o mare linistita, ci in plina furtuna, printre iceberguri si stanci mai mult sau mai putin ascunse, zgomotul furtunii confundandu-se adesea cu zgomotul facut de corpul navei in contact cu muchiile taioase ale stancilor.
Ce face echipajul? Pe un vapor nu stiu ce ar face pentru ca nu sunt marinar. In Romania, il vedem zi de zi cu ochii nostri. Mai cosim o iarba, mai spargem un ou cu fruntea, mai calarim cu greu un cal adormit sau o bicicleta zapacita, mai tragem un chef sau o chermeza, mai punem o scena pe plaja. Intr-un cuvant, veselie, chef si voie buna. Care ar putea fi motivul pentru care un echipaj s-ar putea bucura atata intr-o astfel de situatie, e greu de spus. Tocmai din acest motiv, Romania si este atat de bizara incat starneste mirarea unei lumi intregi. Ce fac pasagerii? In conditii reale, daca la bord ar fi medici, probabil ca ar incerca sa-i consulte si sa-i trateze. Daca ar fi calugari, probabil ca s-ar ruga la Dumnezeu pentru o minune. Daca ar fi oameni de actiune, probabil ca ar incerca sa preia controlul vasului. Ce se intampla in Romania? Nu se intampla nimic! Dupa 20 de ani de tranzitie aberanta, lumea sta. Nu va ganditi ca sta si asteapta, pentru ca nu are ce astepta. Doar sta. Neam de inconstienti, neam de martiri, neam de masochisti? E greu de spus. Dar adevarul e ca dupa atata minciuna si nerusinare ti se face lehamite si chiar nu mai vrei nimic. Lumea e totusi constienta de ce o asteapta? Probabil ca nu... Spectacolul care ni se ofera e atat de grotesc si de incredibil de aberant incat lumea sta ca la teatru si nu mai constientizeaza realitatea imediata.
Acum un an si jumatate ziceai ca mancam jaratec. Acum un an aveam nevoie de un colac de siguranta de la FMI. Apoi ne-am jucat. Vorba cantecului, Parole-Parole… Cand cautam cate un dusman care ar baga criza printre noi, cand tipam ca nu se atinge ea de noi, cand eram in plina molima si credeai ca pana dimineata o mierlim cu totii. Aflai apoi ca totul e sub control si situatia e ca si rezolvata, pentru ca a doua zi sa ti se arunce in fata, in mod incredibil, adevarul gol, golut. Guvernul nici nu vrea si nici nu poate. Pe scurt, nici nu-si propune sa se lupte cu criza. Vorbele se pierd in zgomotul de fond al furtunii. Apoi trecem la alte jocuri si amuzamente. Se da alarma. Se inclina vasul. Solutia vine ca un traznet, aruncam peste bord batranii, dar efortul ar fi prea mare, asa incat ne oprim sa mai tragem un chef. Alta alarma, alti sacrificati, dupa ochi, dupa par, unghii sau fuste. Ce conteaza?! Trebuie doar sa mai articulam ceva pana mai punem de o chermeza, ca oricum nu facem nimic, indiferent ca ar avea sens sau nu.
Si atunci ce sa vezi? Se coboara din cer un arhanghel cu sabia lui de foc si tuna din toti rarunchii: Da’ mai faceti si voi ceva, ca prea sunteti nevolnici si zapaciti! Izbucneste deruta, echipajul isi pierde zeflemeaua si da din colt in colt, ba o taxa, ba un TVA, ba mai bine sa le taiem speriatilor din pensii si salarii, ca prea s-au ingrasat. Daca asta ar ajuta la ceva ar fi tare bine, ca vorba ceea, bucurosi le-om duce toate. Dar ajuta? Daca mai mergem mult, tot fara carma, ca ultimii betivi, dintr-o stanca in alta, nu va trece mult si se vor opri si motoarele de tot. Si atunci, basta! Nu mai ai cu ce sa te joci. Nu tu taxe, nu tu TVA, ca nu mai ai la ce sa le pui. Si mai taie tu salarii sau pensii, daca ai din ce, ca or sa dispara de tot. Nu e nici o viziune apocaliptica, e doar realista.
Cine se compara cu Grecia inseamna ca e cel putin inconstient. Acolo a fost un echipaj care a mintit, dar nu unul inconstient, care sa piarda cu totul controlul vasului si sa continue sa o duca dintr-un chef intr-altul. Pentru ca ai nostri sau sunt inconstienti si asteapta sa se scufunde odata cu noi sau si-au cumparat intre timp elicopterul pe care il asteapta sa vina sa-i duca spre zari mai insorite. (Doru Stratan)