Nu sunt o persoana cu studii inalte, sunt un om simplu, din popor, dar am pastrat, din stramosi, acel respect mereu viu pentru oamenii de seama care au facut si fac cinste Romaniei. Textul meu, despre renumitul pictor si grafician, Nicolae Tonitza, nu va fi unul pretentios, cu limbaj academic, ci unul simplu, ce va reflecta gandurile unui roman de rand asupra uneia dintre personalitatile prin care tara noastra s-a facut cunoscuta in intreaga lume.

M-am oprit la Nicolae Tonitza dintr-un motiv foarte simplu: rasfoind paginile unui album de pictura al fiului meu, mi-a atras atentia un tablou: Coada la paine - o multime de oameni asteptand, o multime de ochi tristi... o imagine trista si totusi colorata foarte viu. M-am gandit atunci ca numai o sclipire de geniu poate sa exprime tristetea in culori atat de vii. Recunosc: titlul tabloului m-a dus imediat cu gandul la perioada comunista si la cozile interminabile de la Alimentara.
Citind mai multe despre Tonitza, nu mare mi-a fost mirarea sa aflu ca s-a nascut intr-o familie de oameni simpli, din Barlad. S-a inscris la Belle-Arte din Iasi, pe care, in ultimul an, din cauza participarii la o greva a studentilor, este nevoit sa o abandoneze. Calatoreste mult prin lume, insa se intoarce mereu in satele noastre si picteaza biserici. Expune lucrari la Bruxelles, Barcelona, Amsterdam - facand ca lumea intreaga sa cunoasca puritatea si inocenta din ochii copiilor romani, prin tablourile sale. A murit de scleroza celebrala in 1940, insa numele sau si, implicit, al poporului roman mai este rostit si astazi, cu respect, in lumea artei.
Desigur, nu este singurul roman care a reprezentat cu cinste Romania in lume; trecutul nostru, al poporului roman este plin de personalitati care au avut ceva de spus in toate domeniile artei si nu numai.
Ma gandesc totusi la tendintele actuale si la valorile tinerilor de astazi. Oare mai exista respect pentru oamenii care au facut ca Romania sa straluceasca in ochii intregii lumi?! (Elena Pricob)