Despre TVA a mai scris la aceasta rubrica Andrei Baciu, in ianuarie, intitulandu-si materialul, Haosul taxelor, viciu sau sursa de venit. Tot despre TVA ne vorbeste acum si FMI-ul, declarandu-se mirat de masurile propuse de guvern si dezvinovatindu-se, ca ei au propus si au vrut cu totul altceva. Mai exact, marirea taxelor, printre care si TVA. Este o pozitie absolut normala pentru o tara civilizata, din pacate, nu si pentru Romania. Andrei Baciu propunea in materialul sau chiar o metoda extrem de interesanta prin care marirea TVA-ului putea conduce cu ajutorul altor masuri conexe la o reala relansare a exporturilor si a economiei in ansamblu. Analiza lui o consider extrem de clara, meritand a fi studiata cu atentie. Din pacate insa, in Romania, TVA-ul este otravit, motiv pentru care a te atinge de el este extrem de periculos. Risti sa declansezi un adevarat flagel economic. Sa ma explic.

Orice bun sau serviciu vandut de o firma catre o alta firma sau un cumparator final are un anumit pret de vanzare ce i se cuvine vanzatorului si o taxa catre stat pe care o incaseaza vanzatorul de la cumparator avand obligatia sa o vireze imediat catre stat. Problema intervine insa atunci cand apare obligatia de virare catre stat. In mod normal, ar trebui sa apara in momentul in care ai incasat valoarea facturii de vanzare compusa cum am spus din pretul cuvenit firmei plus TVA-ul cuvenit statului. Numai ca la noi nu e asa. La noi, in momentul in care ai facturat trebuie sa si virezi TVA-ul catre stat. Tu s-ar putea sa incasezi factura peste mai multe luni sau daca beneficiarul da intre timp faliment, nu o vei mai incasa niciodata. Dar tu trebuie sa platesti TVA-ul imediat! Ceea ce reprezinta, de fapt, o plata in avans, un mod de a credita statul. Si, asa cum arata zilele trecute Valentin Ceausu in materialul Statul procriza, aparut tot la aceasta rubrica, ne confruntam cu un fenomen si mai interesant si absolut hilar daca nu ar fi tragic. Tu facturezi statului un bun sau un serviciu, dar statul, comitand un grav abuz, nu te plateste cu lunile sau chiar cu anii. Dar aici apare problema cu adevarat hilara si inadmisibila, tu facturand datorezi statului TVA-ul aferent, iar daca nu-l platesti risti sa fi executat silit si in orice caz vei plati penalitatile care au crescut la cote greu de suportat. Deci, dupa ce ca i-ai executat lucrarea pe credit fara dobanda, statul platindu-te cand are el chef, te mai obliga sa-i platesti si TVA-ul pe care nu l-ai incasat tot de la el. Asa ceva doar in Romania este posibil, pentru ca nu degeaba suntem tara tuturor posibilitatilor. Dar sa ne intoarcem la problema de fond. Am facut aceasta paranteza pentru ca nu m-am putut abtine sa nu fac o completare la materialul lui Valentin Ceausu.
Prin acest mecanism de plata al TVA-ului in avans, o firma nu are nevoie doar de capitalul necesar desfasurarii ciclului de productie, deci de banii necesari pentru materiale, salarii si utilitati pe care ii investeste la inceputul productiei si si-i recupereaza doar la incasarea contravalorii bunului vandut. Nu! Firma mai are nevoie si de o suma suplimentara prin care e obligat sa crediteze statul. Pentru ca la noi TVA-ul asta este. O suma cu care firma este penalizata ca a indraznit sa lucreze. Cu cat produci mai mult cu atat trebuie sa creditezi statul cu o valoare mai mare. Sa ne intelegem bine. E normal ca statul sa impoziteze orice venit. Deci calcularea si plata unei taxe corespunzatoare valorii bunului vandut este absolut normala, reprezentand sursa principala de venit pentru orice stat. Venit pe care statul trebuie sa ni-l intoarca prin ansamblul de servicii cu care ne este dator. Dar una este sa platesc aceasta suma atunci cand o incasez si alta este sa ma obligi sa o platesc in avans. Iar intr-o economie blocata, asa cum este a noastra, in care incasarea poate veni dupa luni si luni de zile, efortul financiar al fiecarei firme este imens. Pentru o firma care lucreaza cu o intarziere medie de incasare de cinci luni, dar multe lucreaza cu intarzieri si de peste noua luni, TVA-ul platit in avans, deci suma cu care firma crediteaza statul prin mecanismul numit TVA reprezinta in acest moment aproximativ cifra lui de afaceri pe o luna. Este un efort imens pentru orice firma. Dar asa lucreaza Romania. Ce se intampla acum daca vrem sa crestem TVA-ul?
Daca cresc TVA-ul de la 19 la 25%, deci cu sase puncte procentuale, produsul se scumpeste pentru cumparator doar cu aproximativ cinci puncte procentuale. Pentru un bun pentru care producatorul incaseaza 100 lei, el va costa in conditiile TVA-ului de 19%, suma de 119 Lei, iar in conditiile TVA-ului de 25%, suma de 125 lei. Diferenta de 6 lei reprezinta aproximativ 5% din suma initiala de 119 lei. Astfel, aceasta crestere de TVA ar conduce la o scumpire de 5% si la o inflatie tot de 5%. Statul ar incasa insa din TVA cu peste 31% mai mult. Adica in loc de 19 lei ar incasa 25 lei. Astfel veniturile statului ar creste intr-un ritm de peste 6 ori mai accelerat decat costul vietii si decat inflatia produsa. Este motivul pentru care foarte multe tari au recurs la aceasta metoda de iesire din criza si cu rezultate foarte, foarte bune. Evident, conteaza apoi ce faci cu sumele incasate in plus la bugetul de stat. Astfel, nu este greu de inteles de ce ne-a propus FMI-ul aceasta solutie. Dar ce s-ar intampla in Romania daca s-ar produce aceasta marire? La noi, in afara de pasii deja descrisi, ar mai apare insa o povara pentru firme. Si anume in conditiile actuale in care ele sunt complet decapitalizate prin mecanismele descrise de Valentin Ceausu, ele ar trebui sa faca rost de fonduri pentru a creste creditarea statului prin mecanismul TVA-ului cu peste 31%. Daca ele ar gasi posibilitatea de a se imprumuta, atunci costurile aferente creditelor respective ar trebui sa le introduca in pret si am ajunge asa cum ne-a declarat Banca Nationala la o inflatie ce s-ar indrepta spre 10%. Dar lucrurile sunt mult mai grave pentru ca firmele nu au de unde sa obtina aceste credite si ca atare ar urma sa intre in imposibilitate de plati. Este motivul pentru care firmele nu au cum sa accepte o crestere a TVA-ului in conditiile actuale. Astfel, oricat de benefic ar fi aceasta masura pentru alte tari, in Romania in mod cert nu poate fi aplicata fara a risca sa blochezi economia cu totul. Dar faptul ca am gasit metoda reducerii salariilor si pensiilor nu este un motiv de relaxare, pentru simplul si bunul motiv ca in cateva luni ne vom gasi din nou in fata aceluiasi deficit bugetar si atunci, asa cum deja ne-a avertizat, guvernul va mari taxele, inclusiv TVA-ul, si atunci... vine sfarsitul. Evident, daca nu se razgandeste intre timp, ceea ce nu ar fi ceva nou, si va reduce in continuare salariile si pensiile pana ce nu va mai avea ce reduce. De aceea, toate analizele astea sunt importante dar nu rezolva nimic. Singurul lucru care conteaza cu adevarat sunt masurile de relansare economica. Este singura cale de salvare. In absenta lor, avem cu siguranta o certitudine, colapsul economic. Nu stim exact cand va veni, dar cu siguranta nu va intarzia. (Pavel Stoian)