Au trecut doi ani de cand nu il mai avem printre noi... Pe 29 octombrie s-au implinit doi ani de cand parintele arhimandrit Teofil Paraian de la Manastirea Constantin Brancoveanu - Sambata de Sus, judet Brasov, a trecut la Domnul. Parintele Teofil s-a dus sa slujeasca Liturghia cea cereasca, impreuna cu Sfintii lui Dumnezeu, unde nadajduim ca ne va pomeni pe toti in rugaciunile sale, asa cum ne-a promis: Inima mea are numai usa de intrare, nu are usa de iesire, cine intra in ea nu mai iese. Cine mi-a fost prieten in viata aceasta imi va fi si in cealalta! La mormantul lui acoperit de flori au venit sa se roage si sa depene amintiri pelerini din toate colturile tarii fiii sai duhovnicesti, ierarhi si oameni simpli pe care i-a indrumat si i-a ajutat.
Ma cheama Teofil si asta inseamna iubitor de Dumnezeu. Sunt si doresc sa fiu, tot mai mult, iubitor de Dumnezeu.

Parintele Teofil, Parintele Bucuriei cum i se spunea, avea un har aparte: era cu adevarat odihnitor de oameni, o calitate extraordinara si rar intalnita, in special in zilele noastre. Chipul bland, luminos, vocea sa optimista, incurajatoare, iti dadeau aripi si iti mangaiau sufletul precum un balsam.
Ne obisnuiseram sa il avem aproape, sa il cautam pentru o binecuvantare inainte de un examen, sa il ascultam in vremuri de incercari sufletesti… Era straniu cum un om care nu a vazut niciodata lumina zilei sa fie atat de optimist, de fericit, sa vorbeasca atat de frumos despre frumusetile creatiei… Mie imi plac florile, obisnuia sa spuna, dar numai cele care miros, cele care nu au miros pentru mine sunt moarte. De o sensibilitate si o inteligenta iesite din comun, luminat mereu de acel zambet imaterial, parintele ne-a invatat prin exemplul personal ce inseamna bucuria credintei si fericirea care izvorasc din relatia cu Dumnezeu.
Acum, dupa moartea sa, ne-au ramas cartile sale, atat de folositoare crestinului in viata de zi cu zi si in mod special programul sau de viata pe care il recomanda crestinilor ca indreptar zilnic si care consta in urmatoarele puncte:
1. Sa mergi la biserica in zilele de duminica si sarbatoare
2. Sa te rogi dimineata, seara si la masa.
3. Sa citesti in fiecare zi doua capitole din Noul Testament.
4. Sa iti pazesti mintea de gandurile rele prin rugaciunea de toata vremea.
5. In zilele de post sa mananci mancare de post.
Va redau mai jos cateva din povetele parintelui, care mi-au ramas in suflet, cu speranta ca va vor ramane si dumneavoastra:
Sa fim oameni odihnitori, oameni care aduc in jurul lor bucurie, care aduc multumire in jurul lor, care aduc liniste, care aduc implinire.
stiti ca este o cantare populara care zice: La casa de omenie se pot veseli si-o mie. Dar la casa de-oameni rai nu se veselesc nici ei. De ce? Pentru ca pacatele nu aduc veselie. Pacatele nu aduc bucurie.
Cea mai mare jertfa si rugaciune posibila pe pamant este Sfanta Liturghie.
Cum esti, asa ti-e rugaciunea. Cum te porti, asa te rogi. Nu te rogi, scazi in rugaciune. Te rogi, inaintezi in rugaciune. Chiar exista un indemn: Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie!
Rugaciunea in care nu-ti pui inima pentru aproapele nu-i rugaciune, ci formalitate si profesionalism.
Daca iubesti pe cineva, il primesti cu defecte cu tot, si daca nu-l iubesti, nici calitatile lui nu conteaza pentru tine.
Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vietii. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru ca prea ne complicam viata, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu tin de o viata duhovniceasca. Toate-s bune si la locul lor, dar daca pierzi vremea care i s-ar cuveni lui Dumnezeu in loc sa-ti faci datoriile, atunci nu-i bine!
Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile.
Pentru sfintele slujbe,
Pentru Sfanta Biserica,
Pentru Sfanta Preotie,
Pentru Sfanta Liturghie,
Pentru bucuria de a fi in legatura cu Maica Domnului.
Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile Bisericii,
Sa multumim lui Dumnezeu ca ne putem intalni in fata Lui in Sfanta Biserica,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru Sfanta Evanghelie care-i izvor de bucurie si de nadejde,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru slujbele noastre,
Sa multumim lui Dumnezeu pentru suvoiul acesta de bucurie, de nadejde, de dar de la Dumnezeu, pe care il revarsa Dumnezeu in sfintele slujbe.
Doresc sa inchei prin a va adresa tuturor urarea pe care a facut-o Preasfintitul Sofian celor prezenti la parastasul parintelui Teofil: Va doresc tuturor puterea sa traiti prin credinta, ca sa puteti sa ajungeti la bucuria credintei, asa cum a ajuns parintele Teofil, pe care sa o impartasiti si altora, dupa cum spunea si parintele. Mai intai e datoria si apoi e bucuria. (Diacon Claudiu Paun)