Pornind de la descoperirea recenta a articolului Electricitate, aparut in revista Gazeta municipala, in luna ianuarie a anului 1936, punctam cateva aspecte ale energeticii bucurestene din perioada interbelica. Va propunem un studiu despre contextul general al dezvoltarii municipiului Bucuresti si realizarile energetice din acea perioada. Puteti citi, pe scurt, despre doua dintre personalitatile energeticii bucurestene si romanesti ale momentului. De asemenea veti gasi mai jos, in extenso, articolul mentionat din Gazeta municipala si cateva reflectii pe marginea continutului sau. 

Contributii
Ideea materialului de fata a pornit de la un articol publicat in revista Gazeta municipala din luna ianuarie a anului 1936. Articolul se intituleaza Energia si nu este semnat. Insa in subsolul articolului exista o nota cu urmatorul continut: Din Istoricul instalatiilor tehnice ale Bucurestilor de d-nii ing. Caramfil si Leonida. Avand in vedere ca sunt preluate pasaje intregi din [1], putem sa afirmam ca acest articol este scris de primul energetician al tarii romanesti, Dimitrie Leonida, impreuna cu colaboratorul sau, Nicolae Caranfil. Contributia autorului consta in descoperirea si diseminarea, la nivelul tarii noastre, a informatiilor inedite continute in acest articol sau in legatura cu el.

1. Introducere
Gazeta municipala era o revista de format mare (550 cm x 390 cm), cu coperti din carton, care a aparut in perioada 1932-1947, in capitala Romaniei Mari. Gazeta aparea duminica si era cainele de paza al Primariei Bucurestilor. Toate deciziile acesteia erau intoarse pe toate fetele, analizate critic si, mai ales, expuse pe larg publicului. Trebuie sa ne amintim ca, in acea vreme, Televiziunea publica nu exista, iar Radioul se ocupa mai putin de problemele Capitalei. Numarul mentionat este un numar festiv, fiind dedicat sarbatoririi a patru ani de la aparitie. Directorul Gazetei municipale a fost Mihail Dragomirescu. Eficienta acestei reviste a fost unanim recunoscuta in epoca, astfel ca, peste ani, in 2008, in Consiliul General al Municipiului Bucuresti, s-a propus chiar reinfiintarea sa.
Societatea Generala de Gaz si de Electricitate din Bucuresti SAR, ca unitate de prima marime a energeticii romanesti interbelice, unitate cu o mare putere economica, are doua anunturi in acest numar festiv al revistei. Este vorba de o reclama a magazinului "Totelectric" (magazin de electrocasnice) si un anunt de achizitie de materiale electrice (cabluri de forta si de telefonie).
Avand in vedere ca este un numar aniversar, Gazeta municipala din luna ianuarie 1936 publica mai multe articole consistente cu subiecte istorice, care prezinta evolutia de-a lungul timpului a diferitelor chestiuni importante pentru viata Bucurestiului. Astfel se prezinta Bucurestii in memoriile MS Regina Maria, Bucurestii pe vremea lui Cuza Voda, Emanuel Protopopescu Pache (primarul despre care se spune ca facea exproprierile cu casierul dupa el), Dambovita si Piata 8 Iunie, de la Voda Caragea in zilele noastre si Electricitatea, articolul care ne-a atras atentia.

2. Doua personalitati romanesti
Romania interbelica se poate mandri cu cateva personalitati remarcabile din domeniul electric si energetic. Dragomir Hurmuzescu, Nicolae Vasilescu-Karpen, Constantin Busila, Constantin Budeanu, Dimitrie Leonida si Dorin Pavel sunt numai cativa dintre acestia.
Dimitrie Leonida (1883-1965) poate fi considerat inginerul perfect, model pentru toti inginerii. Nu numai in ceea ce priveste pregatirea profesionala, dar si ca dascal (a infiintat Scoala Comunala de Electricieni si Mecanici si Muzeul Tehnic), ca cercetator (a scris numeroase studii avand ca subiect domeniile noi, precum metroul bucurestean, Bucurestiul port la Dunare, o hidrocentrala pe Bistrita Moldovei) si ca autor de carti. Astfel, a scris mai multe manuale, carti de specialitate si carti cu subiect de istorie a tehnicii. Dimitrie Leonida a mai avut si un talent mai rar intalnit la ingineri, anume o dorinta si o vointa de a vedea realizate, in mod practic, ideile sale, spre binele public. Acest efort permanent este ilustrat foarte bine prin articolul publicat postum in revista Energetica, numarul din luna aprilie 2012.
Nicolae G. Caranfil (1893-1978) a fost un colaborator apropiat al profesorului Leonida, intrecandu-l pe acesta in ceea ce priveste capacitatea de a misca lucrurile. Exceptional organizator, lider innascut, Nicolae Caranfil a fost, o lunga perioada de timp, director general la Uzinele Comunale Bucuresti si la Societatea Generala de Gaz si de Electricitate. In decembrie 1936 este numit ministru al aerului si al marinei regale, dar nu poate renunta la prima dragoste si, in ianuarie 1937, revine ca director general. Lui ii datoram, printre altele, regularizarea raului Colentina, cu realizarea lacurilor din nordul Capitalei, asigurarea unei alimentari viguroase a Bucurestiului cu energie electrica si cu apa, precum si introducerea gazului natural in Bucuresti.
Pentru a ilustra modul de actiune a lui Nicolae Caranfil, aratam care a fost strategia adoptata de el in cazul introducerii gazului natural in Bucuresti. Astfel, inca din luna februarie 1942 (in plin razboi), la depozitul Societatii Generale de Gaz si de Electricitate erau pregatite toate materialele necesare, in conditiile in care legea care acorda societatii concesia gazului apare in luna octombrie 1942. Imediat, societatea trece la treaba, realizeaza sistemul de transport si distributie a gazelor si, in data de 18 iunie 1943, la ora 12, primarul general al Capitalei, generalul I. Rascanu, aprinde focul la primul si cel mai mare consumator de gaz din Bucuresti, cazanul nr. 15 al Uzinei Electrice Grozavesti.
Si in domeniul istoriei tehnicii, preocuparile celor doua personalitati au mers mana in mana cu preocuparile fructuoase in ceea ce priveste dezvoltarea energeticii in Romania.

3. Contextul economic al Bucurestiului interbelic
Electricitatea comerciala s-a dezvoltat, la inceput pe seama iluminatului, apoi pe seama tramvaielor electrice si pe urma pe seama fortei motrice, incepand cu alimentarile cu apa. Pe masura ce electricitatea se raspandea, lumea realiza binefacerile ei si cerinta de energie electrica crestea in ritm exponential.
Bucurestiul nu a facut exceptie. Acest fapt se observa foarte bine si in graficul care este atasat articolului Electricitate din revista Gazeta municipala, numarul aniversar din luna ianuarie 1936). Se observa cum, dupa o crestere timida a consumului de energie electrica inainte de Primul Razboi Mondial, are loc o scadere a acestuia in perioada conflagratiei, urmata, apoi, de o crestere cu adevarat exploziva a consumului. Este interesant de remarcat ca in perioada Marii Crize Economice din anii 1929-1933 nu se observa deloc o scadere a ritmului de crestere a consumului, dimpotriva. Cea mai plauzibila explicatie este legata de faptul ca Bucurestiul devine, in anul 1918, capitala Romaniei Mari, care cuprindea si Transilvania, Basarabia si Bucovina. Din ce in ce mai bogat, orasul Bucuresti a atras numerosi oameni, mai ales din provinciile nou-alipite.
In acea perioada se realizeaza, asa cum am aratat, marile lucrari din nordul Capitalei, care implica realizarea padurii si a lacului Snagov, a lacurilor Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Cernica. Se amenajeaza Parcul Herastrau. Toate aceste lucrari au fost conduse nemijlocit de directorul tehnic al Uzinelor Comunale Bucuresti, dr. ing. Dorin Pavel. Dorin Pavel a avut mana libera, in ceea ce priveste conducerea acestor lucrari, putand inclusiv sa aprobe construirea de obiective in valoare de pana la un milion de lei [2].
In anul 1935 in Bucuresti existau 158.043 gospodarii [3]. Dintre acestea, circa 40%, adica 63.346, aveau instalatii electrice, in timp ce restul, adica 94.697 gospodarii, foloseau iluminatul cu gaz aerian sau alte sisteme.    
In acea perioada a anilor 1930, Bucurestiul era alimentat cu energie electrica din uzinele interioare, Grozavesti si Filaret, precum si din uzinele exterioare, Schitu-Golesti si Dobresti.  
Bunastarea Micului Paris s-a ilustrat foarte bine prin targuri si expozitii, dintre cele mai diverse, care aveau loc, practic, in mod permanent. Sectoarele energetic, electric si de radio erau foarte bine reprezentate. Incepand cu anul 1935, se organizeaza sistematic, in fiecare an, in perioada 9 mai - 9 iunie, Luna Bucurestilor, care cuprinde o multitudine de targuri, expozitii si alte manifestari consistente de promovare a Bucurestiului si a Romaniei. Cu aceasta ocazie, in primavara anului 1935 se inaugureaza Fantana Zodiacului, o fantana arteziana care se poate admira si astazi in fata Parcului Carol. Dorin Pavel si Nicolae Caranfil si-au adus o insemnata contributie la realizarea ei, numele celui din urma fiind trecut si pe soclul fantanii. Din anul 1936, Luna Bucurestilor se muta intr-un spatiu permanent, amenajat special, in zona Parcului Herastrau, zona care a cuprins si Muzeul Satului, inaugurat la 10 mai 1936.

4. Articolul din Gazeta municipala
Redam in extenso, articolul aparut in Gazeta municipala, numarul aniversar din luna ianuarie 1936, cu pastrarea ortografiei (si scaparilor) originale.

ELECTRICITATE
Luminatul capitalei noastre a urmat pana la introducerea becului electric, aceiasi cale anevoioasa ca si in capitalele apusului.
Primul iluminat incepe de la lumanarea de seu, fumeganda si urat mirositoare. In intreaga capitala se gaseau la inceputul secolului trecut, adica pe la anul 1820 una suta si 28 de felinare cu lumanari de seu! Cand la 1831, sub ocupatia ruseasca s'a prasnuit (de Sf. Nicolae - n.n.) numele imparatului Rusiei, si s'a facut o iluminatie "feerica" s'a cheltuit de catre aga Costache Cantacuzino suma de lei 18.300!
Au fost luminate atunci casele cele mai importante, adica: cantelaria domnului prezident, curtea administrativa, curtea judecatoreasca, politia, ovahtul, armasia, sfatul orasenesc, cantelaria ostaseasca, tribunalul, casele beizadelei Costache Caragea, ale lui Andronache si ale vistiernicului Romanescu.
La o alta iluminatie tot asa de excesiva a fost luminata si puscaria!
Intr'unul din contractele gasite la Arhivele Statului pentru iluminatul public se gaseste urmatorul paragraf care arata ca desi pe vremea aceea romantismul era in floare, totusi luna era tratata de oficialitati ca un simplu ... felinar si ala gratis:
Felinarele sa se aprinza in toata vremea socotindu-sa pa fiescare luna cate 20 de zile sau mai mult de va cere trebuinta adica de nu va fi lumina, iar pa vreme cand este luna de va fi lumina sa nu se aprinza, iar fiind luna intunecoasa precum si cand luna va esi tarziu, sa se aprinza.
In timpul acesta invatatii lumii se trudeau sa gaseasca mijlocul ca omul sa aiba noaptea o lumina agreabila iar hotul un paznic mai mult la prada bunurilor aparate 10 zile de luna numai de astrul ceresc.
La Paris, Londra, Berlin in acea vreme se introduce iluminatul cu gaz aerian, desi "arcul electric" se descoperise la 1813 Pana atunci si aceste capitale ardeau lumanari, cari si daca nu erau de seu, nu erau mai ... luminoase ca cele ale noastre si nici mai dese.
Pela anul 1840 felinarele aparusera in capitala noastra pana la 620!
Un calator strain care a fost pe vremea aceia in trecere pe la noi povestea ca in cea mai mare parte a timpului nu stralucea in lanternele garnisite cu lumanari nici o lumina, fiindca geamurile sparte dadeau acces vantului, care, prin suflatul lui ... economic permitea lumanarilor sa dureze un an intreg!
Primele lampi mari "cu tilindre si reverbere, arzand felurimi de uleiuri sau untdelemn lamurit si curat spre a putea arde bine", au fost intrebuintate la iluminatul public in 1847, dupa ce se incercase mai inainte, asemenea lampi, la palatul princiar.
In 1850 numarul total al lampilor era de 350 pe langa cele 811 felinare care continuau sa fumege cu lumanari de seu!

Iluminatie cu gaz aerian
La 1861, o comisiune avand ca scop "infrumusetarea capitalei" propune primariei ca orasul sa fie luminat cu gaz aerian. Consiliul comunal adpota sugestia, copiaza un caiet de sarcini dupa acela al Parisului si hotaraste o licitatie pentru darea in concesie a acestui fel de luminat.
Concesiunea era propusa pe 50 de ani.
La licitatie nu s'a prezentat insa nimeni. Abia la 1868, adica peste 7 ani un inginer francez se prezenta sa ia concesia numai pentru 100 km de conducta si cu obligatia pentru primarie de a plati consumatia a 4.000 de felinare pentru luminatul strazilor.
In 1880 ia fiinta "Compagnie du gaz de Bucarest" care a avut exploatarea iluminatului cu gaz in Bucuresti pana in 1906, cand s'a infiintat Societatea generala de gaz si electricitate din Bucuresti.

Iluminatul electric
Iluminatul electric in Bucuresti dateaza dela 1885.
Istoricul lui e tratat cu competenta de d. prof. ing. Radu Stefanescu, directorul tehnic al soc. g-rale de gaz si electricitate, care are o buna parte din meritul desvoltarii rapide a iluminatului de azi din capitala.
Intre anii 1885-1900 luminatul electric se aplica in Teatrul National, la Palatul Regal si in 40-50 de case.
La 1906 vechea companie de gaz isi ia obligatia sa alimenteze orasul si cu electricitate.
Uzina electrica situata pe terenul Uzinei de gaz dela Filaret si intreaga retea de distributie, executate in 1907 si 1908, au fost terminate complect si puse in functiune in Septembrie 1908, sub primariatul lui Vintila Bratianu.
Desi noua uzina trebuia din primul moment sa absoarba toate instalatiile particulare din oras - la acea data se aflau peste 50 de uzine electrice individuale, - totusi consumatia in 1908-1909 a fost asa de mica, incat concesionarii s'au vazut nevoiti ca in locul grupului de 420 kW, prevazut ca rezerva, sa introduca doua unitati mai mici, de cate 180 kW, pentru ca in orele cand sarcina nu intrecea 60-70 kW, sa poata functiona cu o masina mai mica.
Lampa electrica era considerata pe atunci un iluminat de lux. Abia la 1912, odata cu generalizarea lampilor cu filament Wolfram, la un pret mai convenabil, s-a produs o dezvoltare a necesitatilor de energie electrica si deci si o desvoltare a uzinei.
Lampa cu filament Wolfram a redus consumatia de 3 si 6 ori fata de lampa cu filament de carbune.
La inceput, tariful a fost stabilit la 80 de bani pe kW pentru lumina si 35 de bani pentru forta motrice, iar redeventa anuala a primariei a fost de cel putin 500 de mii pentru vanzarile de gaz si electricitate. 
La 1913 socientatea concesionara, din proprie initiativa, reduce pretul la 65 de bani de kW si la 30 de bani pe kW pentru forta motrice.
Uzina din Filaret isi mareste puterea prin adaogarea a doua noui unitati de 420 kW fiecare.
In 1912 primaria a construit la Grozavesti o uzina electrica cu doua tuburi de aburi de cate 1000 kW, in vederea alimentatiei cu electricitate a tramvaelor electrice pentru exploatarea carora luase fiinta, in 1919, sub primariatul lui Vintila Bratianu societatea comunala a tramvaelor electrice. Prin actul de concesiune cu soc. de gaz si electricitate isi rezervase acest drept, extins apoi si asupra altor nevoi de consum, ceea ce a dat nastere la un proces intre societatea concesionara si primarie. Procesul s'a terminat cu o invoiala intre patru parti, stabilindu-se ca intrau in atributiile primariei deservirea tramvaelor, luminatul public al bulevardelor Elisabeta, sos. Jianu, Cismigiul, Parcul Carol ca si luminatul tuturor cladirilor comunale.
Din acea epoca cerintele orasului au crescut zi de zi, astfel ca in anul 1914 uzina de la Filaret, adaugase la masinele vechi inca o unitate de 2000 C.P. si alta de aceiasi proportie, comandata in Belgia.
Dupa declararea razboiului prevazandu-se imposibilitatea de a se mai aduce masini noui, s'a facut o intelegere intre primaria Capitalei si Soc. generala de gaz si electricitate pentru realizarea unei legaturi intre uzina comunala Grozavesti si reteaua orasului, in scopul ca, din disponibilul pe care uzina Grozavesti il avea, sa se poata alimenta si parte din reteaua orasului contra unui pret de engros pentru energia consumata.
In 1916, nemtii ocupand Bucurestii au adus si motorul Diesel de 2000 C.P. comandat in Belgia. Ei au schimbat si programul de lucru al uzinelor noastre, facand ca motoarele Diesel de la Filaret sa functioneze singure, intrucat aveau o consumatie mult mai redusa decat turbinele, aceasta pana ce au transformat caldarile dela grozavesti ca sa arda lignit. Dupa retragerea lor, motoarele Diesel dela Filaret au fost gasite foarte uzate si repunerea lor in buna stare a fost extrem de impovaratoare.

Dupa razboiu
Dupa razboiu, din cauza devalorizarii leului si deci scumpirea marfurilor si ridicarea salariilor, socientatea a cerut primariei dreptul sa sporeasca tariful energiei electrice.
Primaria s-a opus.
Societatea a isbutit totusi sa instaleze in anul 1921 - 22 un al treilea grup cu motor Diesel de 2200 C.P.
In 1922, in timpul unor serbari din Parcul Carol, cateva rachete au aprins acoperisul Uzinei si sala ce cuprindea trei masini de 2000 C.P. si trei de 675.
Masinele au fost deteriorate.
Nenorocirea petrecandu-se in preajma incoronarii Regelui Ferdinand, primaria a fost nevoita sa puna uzina Grozavesti la dispozitia retelei orasului. S'a vazut atunci necesitatea maririi uzinei Grozavesti cu o unitate noua de 4.000 kW, care s'a instalat in 1923, sporind puterea uzinei la 8.000 kW.
Uzina electrica dela Filaret era construita dupa ultimile perfectionari existente in strainatate la acea epoca. Distributia se facea cu 5.000 W printr-o retea inchisa, instalata pe strazile principale din oras; alimentarea acelei retele se facea prin trei feederi si 79 posturi de transformare.
D. dr. Constantinescu, care era pe atunci primar al capitalei, a gasit ca este necesar sa se concentreze intr'o conducere unica ambele uzine.
Asa s'a facut ca in 1924 primaria a cumparat toate actiunile societatii de gaz si electricitate, plata facandu-se prin obligatiuni in valoare totala nominala de 36.720.000 franci francezi, cu dobanda fixa de 7%, amortizabile in termen de 30 ani.
In 1925 s'au luat masuri largi spre a se asigura orasului Bucuresti energie indestulatoare, prin surse exterioare hidraulice si termice.
Societatea tramvaelor electrificand toate liniile cu cai, alimentarea cu energie electrica a ajuns la o raspantie, intrucat era greu ca dela Filaret si Grovavesti sa se poata deservi in bune conditini intregul oras. In 1924 s'a facut o legatura de 60.000 v cu uzina electrica dela Floresti a soc. "Electrica" printr'o linie aeriana de inalta tensiune, in lungime de 80km. capabila sa transporte o putere de 5000 kW. Totodata s'a facut o noua substatie in bulevardul Dinicu Golescu, pentru alimentarea retelei tramvaelor cu electricitate, marindu-se in acelas timp si puterea substatiei din bulevardul Carol.
Cu tot sporul acesta, trebintele orasului au facut ca directia sa se gandeasca la alte surse de energie.
O comisie compusa din specialisti straini din care a facut parte si d. ing. Radu Stefanescu a ajuns la concluzia dupa indelungate studii, ca tara romaneasca avea un debuseu prea mic de energie electrica, iar dobanzile erau prea mari pentru a face utilizari rentabile de caderi de apa.
Avand totusi un debuseu important primaria capitalei a cerut si a obtinut dela stat exclusivitatea utilizarii caderilor de apa de pe raul Ialomita, de la Pucheni pana la cheile Tatarului, in largul carora se pot realiza trei cadei de apa: Bolboci, Dobresti si Galma.
Intai s'a executat caderea dela Dobresti, cu un mic bazin de compensare la Scropoasa, celelalte ramanand a fi executate mai tarziu.
Uzina dela Dobresti are o putere instalata de 16.000 kW in patru turbine Pelton; energia este transportata pana la Bucuresti printr'o linie de transport de mare tensiune (110.000 V) si la 120 km lungme.
In 1928 s'a incheiat o conventie cu Societatea anonima "Lignitul" spre a furniza orasului Bucuresti 12 milioane kW anual, cu o putere de 5000 kW dela o uzina termica cu lignit, care s'a creiat la Schitul - Golesti de aceasta societate.
In afara de aceste surse exterioare de energie electrica s'a prevazut ca uzinele Grozavesti si Filaret sa fie si ele extinse pana la maximum compatibil cu terenul si situatia ce o prezinta in centrul orasului.
D. prof. ing. Stefanescu Radu sustine in brosura sa despre realizarile societatii de gaz si electricitate ca Bucurestilor le-ar trebui sa aiba mai multe surse in diferite directiuni, cunoscut fiind ca numai o interconexiune mai larga poate asigura orasului permanenta furnizarii energiei, din punct de vedere tehnic, economic si militar. Daca sursele actuale de energie - spune d-sa - sunt capabile sa satisfaca nevoile de astazi si de maine, ele nu sunt suficiente pentru viitor ; acest viitor noi il intrevedem ceva mai apropiat ; criza generala actuala l-a amanat dar nu pentru mult timp. O noua uzina ar fi de facut pe raul Ialomita, intre Bilciuresti si Tiganesti, unde ar avea la indemana combustibil si apa.

Masuri de buna functionare
Sistemul viitor de distributie e fixat si e stabilit dupa principiile cele mai moderne: alimentarea pe sectoare din cate 2 surse diferite si pe 2 cai diferite, intrebuintarea de aparate robuste, luarea de masuri pentru protectia contra curentilor de scurt-circuit.
In noile instalatiuni s'a facut uz de cele mai recente dispozitii: intrerupatoarele cu ulei in instalatiile dela 1930 au fost dispuse in asa fel incat, chiar daca ar exploda, fumul produs sa nu incomodeze functionarea statiunii, iar ultimile instalatii de la 1932 s'au facut cu intrerupatoare fara ulei (cu apa) mansoane terminale si reducatoare de tensiune fara massa izolata, in astfel de conditiuni incat chiar daca s'ar produce un scurt-circuit sa nu aiba ce arde.
Totul se manevreaza dela distanta cu aparate de comanda, concentrate intr'o sala prevazuta si cu dispozitive de semnalizare; personalul de comanda nu vede masinele functionand, dar stie, prin aparatajele respective cum lucreaza, poate sa dea ordine si stie daca ordinele au fost primite si executate.
Fara indoiala ca avem astazi uzine moderne si tot asa de perfectionate ca uzinele marilor orase din apusul Europei si, daca maine, nevoile mereu sporite ale Capitalei care se dezvolta uimitor, ar cere o si mai mare desvoltare uzinelor noastre electrice, conducatorii ei, printre care se gasesc tehnicieni participanti la intreaga desfasurare a progresului uzinelor, vor sti sa procedeze asa fel, ca acest factor de civilizatie care e energia electrica sa corespunda necesitatilor - oricat de mari.
Ne indreptateste sa credem astfel insusi cursul de dezvoltare al iluminatului electric, la noi. Nu trebue sa uitam nici punctul de plecare si nici starea de atunci.
In Bucuresti s'a introdus lumina electrica cu 20 de ani mai tarziu ca in unele capitale din apus.
Dar care era situatia acelor orase in comparatie cu noi?
Cu cate veacuri eram noi mai inapoiati?
Ca sa ajungem astazi la situatia de egalitate am facut salturi uriase.
In tarile unde s'a introdus intai lumina electrica tehnica se gasea la un punct de activitate ; la noi inexistenta. Si totusi am adoptat tehnologia acestor tari si nu ne-a trebuit decat doua decenii ca sa ne bucuram de binefacerile ei cu aceiasi obisnuinta ca si frantuzul, ca si englezul sau ca si germanul.
Fara indoiala energia electrica mai are mult teren de castigat la noi  Ea n'a ajuns inca sa fie o necesitate de prim ordin pentru intreaga populatie Conditiuni economice grele la care se adauga si nepregatirea unei parti din populatie prea recent oraseneasca - venita adica, de curand din sate si instalata in Capitala - a impiedicat ca electricitatea sa patrunda cu lumina ei pretutindeni.
Orasul Zürich din Elvetia consuma la o populatie de 260.000 locuitori 240.000.000 kW adica mai multa energie decat jumatate din energia ceruta de intreaga tara romaneasca.
Din ceea ce consuma tara romaneasca Bucurestii consuma a treia parte. Revine pe cap de locuitor 160 kW pe an, (iar pe tara intreaga 16 kW de cap de locuitor), pe cand in toata Elvetia pe tara intreaga se atinge 400-500 kW.
In Belgia, in 3 ani, a fost dotat cu electricitate ultimul sat ; in Romania, o linie electrica rurala, pe o lungime de 30 km. Bucuresti - Arad - Ulmi - n'a dobandit nici un abonat particular timp de 3 ani.

Organizarea tehnica, administrativa si comerciala
Societatea generala de gaz si electricitate are o organizare ce poate fi luata drept model.
Aceasta organizare este caracterizata prin centralizarea conducerii si directivelor cu descentralizarea executiei, ceeace este si astazi si va ramane si in viitor la baza oricarei intreprinderi serioase. Servicii bine definite cu initiativa si raspundere ; sisteme rapide de distributie a corespondentei prin borderouri sau foi de serviciu, care permit orice control, fac inutile inregistrarile si condicile de expeditie - pacostea administratiilor publice. Directiunea nu se lipseste de scrisorille originale pentruca directorul sa poata in orice moment studia orice chestiune ; serviciile sunt anuntate pentru tratarea chestiunilor prin copii , directorul nu este sclavul referatului ci asteapta dela servicii informatiile necesare si hotaraste pe propria sa raspundere. Un sistem de contabilitate perfect asigura cunoasterea permanenta a cheltuielilor pentru orice fel de lucru ; rapoarte saptamanale si lunare tehnice si comerciale, intocmite dupa un model intrebuintat la zeci de uzine franceze asigura cunoasterea exacta a mersului lucrarilor si a situatiei exploatarii atat tehniceste cat si baneste.  
In ceea ce priveste articolul citat, nu se poate sa nu observam cateva romanisme. Astfel:
- se aprindeau lumanarile chiar si in felinarele cu sticlele sparte, unde le stingea vantul;
- in vederea licitatiei din anul 1861 se intocmeste un caiet de sarcini copiat dupa cel al Parisului;
- pentru inceput, la pomenita licitatie, nu se prezinta nimeni. Abia dupa 7 ani apare un singur solicitant. Este vorba de dl. Alf. Gottereau, un francez rezident in Bucuresti [1];
- in anul 1913, societatea concesionara a iluminatului reduce pretul cu numai circa 20%, in conditiile in care consumul specific al becurilor cu incandescenta scade de 3-6 ori;
- procesele nu au lipsit; dar pana la urma totul s-a incheiat cu pupat toti piata endependenti.
- o comisie de specialisti straini, dupa indelungate studii, ajunge la concluzia ca Romania Mare nu are nevoie de hidroenergie.   
Cu toate acestea, este adevarat ca, mai incet, lucrurile au evoluat in directia buna, acest lucru datorandu-se profesionalismului specialistilor romani care, in ciuda piedicilor de tot felul, au fortat lucrurile sa mearga inainte.
Din articol se pot desprinde si cateva invataminte care ar trebui sa ne faca sa nu repetam greselile trecutului si sa aplicam ceea ce s-a dovedit a fi bun.

Multumiri
Multumim domnului Stefan Serincu, colaborator al revistei, pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispozitie fotografia originala, realizata pe carton lucios, a lui Dimitrie Leonida in uniforma militara. Amintim ca domnul Serincu este fin al marelui profesor si cel mai fidel colaborator al acestuia. 

Concluzii
Articolul prezentat face o trecere in revista a evolutiei iluminatului in Bucuresti, de la inceputuri pana la zi, cand dezvoltarea energiei electrice era in plin avant.
Articolul ne obliga sa ne reamintim de obligatia fiecarui inginer de a fi si un bun scriitor. Este important sa avem realizari tehnice, dar acestea trebuie insotite de elaborarea unei documentatii consistente si, mai mult, de articole care sa promoveze lucrarile realizate. De asemenea, este important sa facem cunoscut, mai ales generatiilor tinere, realizarile inaintasilor nostri. Trebuie sa accentuam faptul ca specialistii romani au avut un cuvant de spus, inclusiv in domeniul tehnicii mondiale. Realizarile lor se vad si in ziua de astazi si noi ne bucuram de ele. Deci, este normal sa privim cu recunostinta pe inaintasii nostri in domeniul stiintei si tehnicii. (Dr. ing. Ionita Daescu)

Bibliografie
[1] Leonida, D., Caranfil, N., - Din istoricul instalatiunilor tehnice ale municipiului Bucuresti, Editura Monitorul Oficial si Imprimeriile Statului Imprimeria Centrala, Bucuresti, 1935;
[2] Pavel, D., - Arhitectura apelor, Editura Eminescu, Bucuresti, 1976;
[3] Giurescu, C., - Istoria Bucurestilor din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1966;
[4] G.M.D - Desvoltarea producerii energiei electrice in Romania in ultimii 5 ani, revista Gazelectra, anul I, nr. 5, decembrie 1936, editata de Societatea Generala de Gaz si de Electricitate, Bucuresti, 1936.

Comentarii (0)

Arata comentarii/Ascunde

Scrie comentariu

Arata formular/Ascunde

Nume

E-mail

Website

Titlu

Comentariu

micsoreaza | mareste

Aboneaza-te prin e-mail pentru a primi urmatoarele comentarii.

Am citit si sunt de acord cu Termenii de utilizare.

Adauga comentariu Previzualizare