Palatul Cotroceni reprezinta, fara indoiala, o bijuterie a Bucurestiului. Iar refacerea bisericii din incinta palatului trebuie salutata ca un eveniment cu totul deosebit. Este o adevarata bucurie sa poti, in sfarsit, dupa atata timp, sa te bucuri de aceasta capodopera arhitecturala.

In Zona Leu este reconditionat si zidul exterior al palatului, iar intrarea publicului a fost corect organizata, chiar daca, la noi, orice coada trebuie bine monitorizata pentru a nu degenera in busculada. Lucru care, din pacate, s-a intamplat si de aceasta data... Posibilitatea de a vizita intreg parcul palatului a fost si ea o surpriza placuta, la fel ca si multiplele ocazii de a te intalni si fotografia cu presedintele.

Ceea ce a reprezentat insa un trist spectacol este faptul ca palatul a inceput sa se degradeze in mai multe zone, apa infiltrandu-se sub cornise, igrasia extinzandu-se si dand, pe alocuri, un aspect jalnic de delasare acestui monument arhitectural. Pentru ca, inainte chiar de a reprezenta Palatul Prezidential, acesta este o capodopera a patrimoniului nostru arhitectural. Aspectul de delasare este accentuat de ornamentele de piatra sparte, ce tind sa se descompuna, si de stalpii de lemn din gradina, ce tind sa se prabuseasca.

Este pacat ca administratorii acestui patrimoniu de exceptie nu aloca grija necesara intretinerii acestui loc, care este reprezentativ pentru noi. (Stamate Prodan)