Nu exista privilegiu mai mare decat acela de a calatori, iar atunci cand descoperi ca propria tara te poate uimi iarasi si iarasi prin frumusetile sale, satisfactia de a-i apartine e si mai mare. Avem o tară pe care numai redescoperind-o am putea sa o pretuim asa cum o pretuiau stramosii nostri. Una din zonele devenite celebre printre noi, romanii, dar si printre strainii care vin sa viziteze aceste meleaguri este Parcul National Hasmasul Mare, cu cele doua obiective turistice majore: Lacul Rosu si Cheile Bicazului. Tot in aceasta zona, Barajul Bicaz este si el unul dintre punctele de atractie pe care turistii le trec pe lista. Sunt peisaje impozante, care frapeaza ochiul privitorului si raman pe vecie imprimate in memorie.

Lacul Rosu. Date si legende. Aflat in apropierea Cheilor Bicazului, Lacul Rosu s-a format in anul 1837, la poalele Muntelui Hasmasul Mare, la altitudinea de 983 m, fiind considerat primul lac de baraj natural format in tara noastra. Se intinde pe un perimetru de 2.830 m, cu un volum al apei care se acumulează de 587.503 m³ si aria de 114.676 m². Are forma de L si adancimea de 10 metri. Specialistii sunt de parere ca lacul s-a format prin desprinderea unei portiuni mari din Muntele Ghilcos, dupa ce zona fusese afectata de numeroase furtuni. Astfel, stancile desprinse au blocat paraurile Valea Oii, Rosu si Licas. Din pacate, dimensiunile lacului devin tot mai mici de la an la an, iar datorita fenomenului de colmatare, se estimeaza ca in jurul anului 2100 lacul va disparea. Pe timp de iarna, lacul este acoperit de un strat de gheata gros de 60-70 cm, iar temperatura medie anuala este de 8°C. In zona, atat flora, cat si fauna cuprind o multime de specii protejate: celebra floare de colt, papucul-doamnei, orhidee sau capra neagra, rasul. Dincolo de datele stiintifice, exista intotdeauna legende pe care oamenii locului le povestesc cu atata farmec, incat ti-e imposibil sa nu le crezi. Despre Lacul Rosu, batranii localnici din zona povestesc ca se mai numea si Lacul Ucigas. Se spune ca pe locul unde astazi se afla lacul era o apa curgatoare, inconjurata de paduri. Acolo, pe malul raului, locuia o fata de o rara frumusete, numita Estela, de care s-a indragostit un tanar ostas. Din pacate, tanarul a trebuit sa plece la razboi, iar fata i-a jurat credinta pe vecie. Fascinat de frumusetea fetei, un talhar care hoinarea pe acele meleaguri a rapit-o pe Estela, vrand sa o faca sotia sa, insa iubirea acesteia pentru tanarul plecat la razboi era atat de mare, incat fata s-a rugat muntilor sa faca un miracol, pentru ca ea sa nu-si petreaca restul zilelor alaturi de talhar. Se spune ca muntii din jurul raului s-au intristat si ei vazand cele intamplate si au rugat cerul sa aduca o furtuna, insa talharul s-a dovedit a fi mult prea agil, asa ca furtuna nu l-a speriat deloc. Speriata ca va fi toata viata departe de cel drag, fata a urlat atat de tare, incat a starnit furia muntelui, iar acesta si-a desprins o stanca imensa si a rasturnat-o peste cei doi. Stanca a acoperit nu doar raul care curgea, ci si satul in care locuia fata, ucigand tot ce i-a stat in cale. Pentru ca apa a devenit rosie de la sangele varsat de sateni, lacul a primit numele de Lacul Rosu, dar si de Lacul Ucigas. Se spune ca prin zona era si un cioban cu turmele sale, iar acesta a cazut si el victima, fiind ucis alaturi de oile sale. Nu se stie cat adevar exista in aceasta legenda, cert este faptul ca a existat o calamitate naturala care a dat nastere lacului, iar unele dovezi ale acestui fenomen au mai ramas si astazi: trunchiurile de molizi din apa. In orice moment al zilei, lacul e un mister al culorilor. Plimbarea cu barca, pe lacul cunoscut si sub denumirea de Lacul Ucigas, poate da fiori reci, insa poate ajuta la constientizarea faptului ca noi suntem simpli muritori, iar natura e o forta cu care nu e bine sa ne certam.
De la prima cabana, construita in anul 1925, locul este astazi abundent in pensiuni, vile si restaurante, asadar turistii sositi sa admire privelistea si sa afle povestea Lacului Rosu pot avea parte si de confort si relaxare. Drumul de la Gheorgheni pana la Lacul Rosu a fost inceput in 1910 si construit pana in zona care poarta denumirea de Gatul Iadului.
Cheile Bicazului. Una dintre cele mai fascinante destinatii turistice din tara noastra, Cheile Bicazului este si una din cele mai vizitate regiuni geografice din Romania. Facand legatura intre Transilvania si Moldova, plasate la granita dintre judetul Neamt si Harghita, Cheile situate in Muntii Hasmas au o lungime de 6 kilometri si se intind intre Bicazul Ardelean din Neamt si Lacul Rosu, oferind imagini uluitoare turistilor. Fiind amplasate la granita cu Harghita, in zona exista o populatie predominant maghiara, de aceea la restaurante exista numeroase meniuri cu specific maghiar, cu produse traditionale. Fac parte din Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas – zona protejata, datorita importantei elementelor geomorfologice, peisagistice, si nu in ultimul rand, turistice. De-a lungul lor, spectacolul oferit este impresionant.
Trasee montane. Turistii pasionati de trasee montane, au la dispozitie mai multe trasee, iar fiecare dintre acestea ofera peisaje care taie respiratia. Unul din trasee, de lungime destul de scurta, mai exact de 3,5 km, porneste de la restaurantul statiunii Lacul Rosu – Balconul de Piatra – Drumul lui Marton Ferenc– Pastravarie – Debarcader – inapoi la centrul statiunii. Din centrul statiunii Lacul Rosu porneste si un alt traseu de 3 km si care se poate parcurge intr-o ora si jumatate. Se ajunge la Varful Suhardul Mic, trecand pe langa Vila Bucur, Cabana Suhard si Saua Suhard. Cel mai lung traseu este cel de 8 ore, are 22 de km si incepe din Pasul Pangarati, mergand pana la Varful Tarcau si Saua Tarcaului. Se trece pe la Saua Loduj, Varful Medias, Poiana Varful Calului, Poiana Ciofranca, Poiana Alba, Curmatura si Saua Curmatura, Cabana Piatra Singuratica si varful Ecem. Din cauza gradului de dificultate ridicat, este recomandat ca acest traseu sa fie ales pe timpul verii.
In preajma raului Bicaz, muntii isi inalta varfurile semete. Unele dintre acestea depasesc 1000 m, cel mai inalt fiind Piatra Altarului, de 1120 m. Fascinante prin maretia lor sunt si  Piatra Pintestilor (847 m) si Piatra Arsitei (835 m). Zona este preferata si de cei care iubesc alpinismul, iar faptul ca peretii sunt verticali face din aceasta zona una din cele mai iubite de catre cataratorii montani, fie ca sunt experimentati sau incepatori. Datele spun ca zona aceasta este vizitata anual de peste 150.000 de turisti, atat romani, cat si straini fascinati de peisajul colosal pe care il ofera.
Barajul Bicaz. Istorie si sacrificii. Cand ajungi fata in fata cu acest colos, nu poti sa nu te gandesti la cei care au contribuit la constructia sa, de la cel care a avut ideea pana la muncitorul care a facut munca bruta. Barajul de la Bicaz tine piept unei cantitati de 1,2 miliarde de metri cubi de apa si face acest lucru de peste 57 de ani. Odata cu ridicarea acestui adevarat colos, s-au pus bazele sistemului hidroenergetic din tara noastra. Ideea initiala era ca acest baraj sa poarte numele de Barajul Vladimir Ilici Lenin. In anul 1908, inginerul roman Dimitrie Leonida a conceput un prim proiect pentru ceea ce urma sa fie un impresionant complex hidroenergetic. Atat de elaborat si complex a fost acest proiect, incat Dimitrie Leonida a obtinut diploma de inginer electrotehnist la Şcoala Politehnică din Berlin – Charlottenburg. Proiectele care au urmat au intampinat greutati din cauza finantarii precare, iar proiectul cel mare a fost pus in practica abia dupa cel de-al Doilea Război Mondial.  
In toamna anului 1950, la intrarea si la ieşirea tunelului de aductiune s-au stabilit trei santiere. A fost punctul de plecare al realizarii proiectului. Pentru temelia barajului au fost excavati 1.312.000 metri cubi de stanca, cantitate aproape echivalenta cu volumul barajului, 1.625.000 metri cubi de beton. 10 ani (1950 - 1 iulie 1960) a durat constructia Barajului Bicaz, acesta fiind terminat odata cu punerea in practica a planului naţional de electrificare. La ridicarea barajului au muncit peste 15.000 de oameni, in special detinuti politici si militari, organizati in colonii, astfel ca se lucra fara incetare, noapte si zi. Atat oboseala, cat si conditiile precare de munca au dus la accidente soldate chiar cu zeci de victime. Cu o inaltime de 127 metri, Barajul Bicaz este al treilea dintre cele mai inalte baraje din tara si cel mai mare baraj de greutate de pe raurile interioare ale Romaniei. Este al 9-lea baraj de greutate, ca inaltime, din Europa. Pentru inchiderea barajului si pentru formarea lacului de acumulare, au fost stramutati 18.760 de oameni, inca din anul 1956, unele sate disparand cu desavarsire.
Apa urma sa acopere si doua cimitire, insa acestea au fost dislocate, cei ingropati fiind mutati pe Dealul Chiritenilor, iar drumul pe care au fost transportate osemintele celor morti poarta astazi numele de Drumul Mortilor. Pentru oamenii care locuiau in satele din vecinatate, construirea acestui baraj a fost o adevarata tragedie. 22 de sate au disparut inainte de inchiderea barajului, insa o mare parte dintre cei stramutati au primit case in alte zone si chiar bani. O adevarata bijuterie arhitectonica a Bisericii de la Hangu a fost distrusa prin dinamitare in anul 1959, insa localnicii spun ca in anii secetosi, cand apele scad, se pot vedea ruinele bisericii iesind la iveala pe lac. Construita din beton armat si din sine de fier, biserica a fost data in folosinta dupa 30 de ani de truda, iar datorita greutatii sale, a fost imposibil ca aceasta sa fie dusa in alta parte. In incinta barajului exista un seismograf de o mare sensibilitate, despre care specialistii spun ca a inregistrat chiar si cutremurul din 2009, urmat de un tsunami devastator in Pacific. Cutremurul din 1977 a fost dovada care le-a confirmat constructorilor faptul ca munca si eforturile lor nu fusesera in zadar, barajul nefiind avariat in nici un fel. 
Mistere ale regiunii Bicaz. In anul 2012, salvamontistii din zona Lacului Bicaz au facut o descoperire in timpul unui antrenament. Acestia au scapat in apa un instrument si, pentru a-l recupera, au facut o scufundare. La 30 de metri adancime au dat peste lespezi despre care au crezut initial ca apartin locuitorilor satului pe care s-a format lacul in urma cu peste jumatate de secol, insa apoi au realizat ca inscriptiile erau mult mai vechi. Dupa ce au comparat simbolurile de pe lespezile gasite cu alte simboluri din istorie, specialistii au realizat ca lespezile gasite de catre salvamontisti provin din scrierea pe lazga, considerata printre primele scrieri din lume datand in urma cu 10.000 de ani.
Omul si respectul pentru natura. Cand ajungi la Barajul Bicaz, esti fascinat de impozanta acestui adevarat colos, te gandesti la munca depusa de cei care au initiat proiectul, dar si de munca de Sisif a detinutilor si a militarilor care au participat la construirea barajului. Din pacate, mii de peturi aruncate in apa, adunate in insule care fie vin in prelungirea malului sau plutesc pe apa adunand alte si alte gunoaie, fac din imaginea maiestuoasa una dezolanta. In aceste conditii, nu poti sa nu te intrebi unde este respectul omului pentru obiectivele turistice, pentru natura, pentru acest pamant si implicit... pentru el insusi. Dincolo de nepasarea autoritatilor de la care ne asteptam la solutii concrete, exista si nepasarea omului de rand, a celui care intelege ca prin relaxare isi poate asuma dreptul de a vatama natura sufocand-o cu resturi menajere, cu ambalaje, cu peturi... Nu exista acest drept, de a ne bate joc de natura. Niciodata nu a existat. E o situatie care dureaza de ani de zile, iar autoritatile spun ca insulele de gunoaie vin odata cu apele care se revarsa in lac. Un lucru e sigur... si in acele ape, tot mana omului arunca petul, iar cand vezi marea de gunoaie care plutesc, vezi, in realitate, nepasarea si ignoranta. (Rodica Puscasu)