Bunicii nostri erau oameni sanatosi. Evident, nu erau supusi stresului de astazi, respirau un aer curat si mancau sanatos. Un exemplu, il reprezinta si mamaliga, altadata un aliment de baza, sanatos si spornic. Ajunsa sa fie invocata intr-o adevarata injuratura - Mai, mamaligarule! -, mamaliga este mereu mai putin prezenta in alimentatia noastra. Si poate ca este mai bine pentru ca, din hibrizii manipulati genetic, pe care ii cultivam astazi, cu greu ar fi de crezut ca biata mamaliga ar mai putea pastra ceva din calitatile ei nutritionale si terapeutice… Si nici gustul nu are cum sa mai fie acelasi…

Numai ca o asa-numita mamaliga se intalneste, astazi, pe toate meleagurile patriei. Doar ca acum se cheama… asfalt. Vara, e asemeni unei paste moi si cleioase. E un fel de mamaliga, ce nu e aurie, ci cenusie. Nu e de mancat, ci e asternuta pe drum, pentru a avea in ce sa ti se afunde picioarele. Pe carosabil se lipeste de anvelopele masinilor si pleaca cu ele la plimbare. Iarna, e si mai interesant, pentru ca dupa prima zapada devine sfaramicioasa, se imprastie si dispare ca prin minune. Raman, in schimb, gropile mari. Tocmai bune pentru a-ti scranti picioarele. Odata cu topirea zapezii, se ascund in adancul baltilor ce asezoneaza drumurile noastre, ramanand apoi mai departe acolo, adevarate capcane in care masinile sa aiba posibilitatea sa-si rupa… articulatiile.
Asfaltul romanesc, aceasta mamaliga transfigurata, este unic in lume. In tarile ecuatoriale el rezista la un soare torid, ce il incinge la peste 60-70 de grade. In Scandinavia sau in Rusia cercului polar temperaturile de minus 40 de grade nu il supara cu nimic. In schimb, la noi nu ii place, nici daca e cald, nici daca e frig, nici daca e uscat, nici daca e umed. La noi, el reprezinta o gaura neagra, nesatula, care ne suge toti banii. Pe cei de la buget, care ingroasa averile celor din breasla, si pe cei din propriile noastre buzunare, care se duc pe reparatii.
Daca nu ne-a placut mamaliga bunicilor, ne-a dat-o Dumnezeu pe cea a drumarilor… Sau, altfel spus, cine n-are batrani sa si-i cumpere! Pe vremea bunicilor, mamaligarii de astazi ar fi infundat puscariile. Astazi, ne dau cu tifla! Daca nu ne-a placut papionul fara miros de soia ne rasfatam si dupa 20 de ani cu duhoarea gropilor dintr-un asfalt de mamaliga… (Daniel Dogaru)