N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de astazi. Pur si simplu, am trait... Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat in "vatra cuminteniei si a asteptarii". Am crescut, foarte multi, la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat, in care ne-a fost dat sa ne nastem.
Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla, "expus pe televizor", erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma Tipi-Tip. Citeam pe ascuns Elevul Dima dintr-a saptea si Boccaccio, iar, la vedere, Ciresarii si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. Mama lu’ Nicu... Il lasati pe Nicu afara? Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii (de exemplu, Papusa Sanziana cu celebra ei chemare Sa tesem frumos!), si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia. Baietii pocneau cu bolovanul capsele adunate in staniolul provenit de la ciocolata chinezeasca si suflau cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet. Dar aveam prieteni...
Verile noastre aveau miros de Brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute, de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca "fluturii in sticla". Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul "nici unei sperante". Luam Pepsi pe sub mana de la cantina partidului sau de la Casa de comenzi si mergeam, in fiecare vara, in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar, nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica, pentru fiecare, sa ajunga la toata lumea - 10 minute de desene animate: Mihaela, Balanel si Miaunel, Nu zaiet,… nu pagadi, Pic si Poc, Lolek si Bolek sau, la crème de la crème, Tom si Jerry, la Magazinul duminical al TVR… Un baton de ciocolata cu rom, cateva bomboane Olymp, o guma de mestecat cu miez de miere, "Gumela" chinezeasca (tigari-guma de mestecat), cacao Maltova, budinca ungureasca, portocale de Mos Gerila… Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca… Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici Internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam, stoici, felii de paine integrala, unsa cu unt sarat. Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si, apoi, ultimul ritual, inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile.
De asemenea, nu pot fi date uitarii nici activitatile agricole si horticole din fata scolii, disectiile de la orele de stiinte naturale, colectarea de materiale reciclabile, hartie, sticle sau fier, tricotatul si crosetatul la disciplina - lucru manual, orele de traforaj, excursiile tip - vizita de lucru - la C.A.P-uri, I.A.S-uri, ferme, uzine si combinate, urmate de teme la compunere, legate de locurile vizitate, careul pionierilor din curtea scolii, raportul in fata comandantului de detasament (ocupatia unui copil, pe atunci, era - pionier, si exista o concurenta pe tema aceasta: sa devii comandat de detasament sau de unitate - summum-ul!), serbarile, zecile de ore pierdute la repetitii, activitati patriotice sau "experienta maidanuului", insumand mingile de cauciuc, mereu diforme sau ovale, mingea Artex - vedeta maidanului, tuburile de suflat cornete, confectionate din caiete pentru scoala, ambuscadele cu pungi de apa aruncate din balcon, jucatul in gropile de constructie, subsoluri de blocuri, blocuri in constructie sau santiere, udatul, vara, cu seringi in fata blocului, dupa care, se trecea la furtun sau galeata, gradinile cu zarzavat ingradite si incuiate (dintre blocuri), jocurile de maidan: prinsa pe cocotate, elasticul, tara, tara vrem ostasi, sotron , de-a mama si de-a tata, piua! (time out), bicicletele Pegas, Carpati si semicursiera, jocul cu discul planor, avioane de hartie, parasute din batiste confectionate dupa modelul prezentat de revista Cutezatorii, goana dupa frunze de dud, destinate viermilor de matase, jocurile de seara, "flori", "filme", "fete sau baieti", "telefonul fara fir", strigatele de la geam, gen Gata, hai sus! si replicile Mai lasa-ti-l pe X 5 minute - care, se transformau in inca o ora, genunchii juliti si vineti, patinele cu 4 roti, ca la masina, circul din fiecare vara, raidurile prin gradini si mancatul fructelor verzi, nespalate, adesea inca pline de insecticid sau de praf, spartul samburilor de caise, ceasurile chinezesti antisoc, subacvatice, cu melodii, masinutele din fier, LEGO romanesc (cu piese care nu se imbinau nici cu ciocanul), cuburile din lemn, jocurile cu jetoane, pioni sau zaruri tip Piticot, Nu te supara, frate, Sus-Jos, Haiducii, Enigma, cartile de joc Pacalici si cele cu instrumente muzicale, trotineta si tricicleta. Noi, "viitorul luminos", n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait….
CE POTI PASTRA DIN COMUNISM?! Inelul de la cravata de pionier, obiect, care se pierdea cel mai usor sau pe care ti-l luau colegii mai "glumeti", in ora de sport, fapta, susceptibila de a te aduce in pragul disperarii pentru ca, legata cu nod, cravata arata ingrozitor. Cravata rosie de pionier: incomoda, semnul "ascultarii". Cand faceai la scoala vreo boroboata, iti luau cravata. Asa ca, daca vedeai vreunul fara cravata, era clar ca ai de a face cu un copil rau si recalcitrant, la fel cum cei rasi in cap erau asociati cu imaginea detinutului, a delicventului. Si, tot pe cravata, la sfarsitul clasei a opta, iti scriau colegii de bine! Un exemplar din ziarul Scanteia, cu secera si ciocanul pe prima pagina, cu titluri despre impliniri marete si depasiri ale planurilor in agricultura si minerit, in plus, citate din cuvantarile sotilor Ceausescu. Recipientele de lapte sau de iaurt, confectionate din sticla verzuie, groasa, tocmai bune de transformat in vaze de flori. Cine prefera moda Feng Shui le poate umple cu pietricele de rau de diverse forme si culori! Cate o sticla de Cico, Brifcor sau Pepsi. Pepsi se gasea destul de rar si musai cu pile, dar, cel de pe vremea odiosului regim era mult mai bun decat cel de acum, mai ales, ca absolut nimeni nu se temea de E-uri... Sticla "securizata" de sifon: dintre toate sticlele, amintite anterior, doar cea de sifon era plina mai tot timpul. Pentru lapte si Pepsi trebuia sa faci parte din sistemul neoficial PCR (Pile, Cunostinte, Relatii). Trebuia pastrat macar un manual scolar cu fotografia tovarasului Nicolae Ceausescu "la tinerete" si un "Cuvant inainte" despre beneficiile epocii de aur; o inregistrare sau versurile imnului cantat zi de zi la scoala, in pozitie de drepti: Trei culori cunosc pe lume/Amintind de-un brav popor.... "Matricola" arborata obligatoriu pe uniforma scolara. O bucata de panza cu un numar, prinsa cu ata sau cu capse, bine de scos de pe maneca, piept, daca te porneai "pe facut rautati" si nu doreai sa iti noteze militia sau altcineva numarul, pentru ca, ulterior, sa fii recunoscut si identificat in clasa. Cordeluta, o bentita alba, pe care fetele o purtau obligatoriu la scoala si pe care o ascundeau imediat cum ieseau de la ore. Cele mai multe strangeau urechile mai abitir ca un instrument medieval de tortura. Un almanah cu poza lui Nicolae Ceausescu pe coperta din interior si reclamele cu Mancati peste oceanic!.
NECESSARLY REMEMBER?! Bancul soptit in mare taina, care sustinea ca motivul pentru care nu se tipareau reviste porno, era acela ca trebuia sa ii puna pe ei la inceput! In 2000, Muzeul Memorial pour la Paix din Caen, Franta, solicita statului roman o cota parte din obiectele de colectie pastrate de la cuplul Ceausescu, aflate acum in inventarul Muzeului National de Istorie a Romaniei si al Oficiului National pentru Documentare si Expozitii de Arta. Respectivele obiecte urmau sa completeze un stand expozitional, consacrat dictaturilor comuniste din Europa de Est. Statul roman, prin semnatura lui Decebal Traian Remes, atunci ministru de Finante, a aprobat, discret, donatia, desi exponatele de acest gen dobandesc, in timp, o valoare fantastica pentru colectionarii pasionati de regimuri totalitare. Un loc aparte in inventarul de bunuri de patrimoniu, donate Frantei, il ocupa tablourile, toate avandu-i pe Nicolae sau Elena Ceausescu in posturi inedite sau consacrate. Printre exponate se afla si Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu cu pionieri si soimi ai patriei. Copiii erau "prelucrati" de comunisti inca de la gradinita, fiind transformati in "soimi", apoi in "pionieri", dupa aceea in "utecisti", nereusind sa scape de sub influenta propagandei nici macar in armata. Inchis bine in sufletele noastre, regimul comunist apare ca fiind cand nostim, cand infricosator pentru copiii prezentului, care, in cateva cuvinte, ar putea fi caracterizati, dupa cum urmeaza: - Nu au stat niciodata la coada mai mult de cinci minute, cred ca bluejeans-ii sunt singurii pantaloni, inventati vreodata; nu au avut de ce sa astepte o luna pentru o lama de guma Orbit si Craciunul pentru un sfert de Toblerone; nu au simtit niciodata cum ciocolata de pe napolitanele Danut li se topeste pe papilele gustative si nici nu s-au intrebat de ce faimoasa Eugenia a devenit o… simpla eugenie. Nu au mai prins elasticul, nici joaca de-a v-ati ascunselea si nici sotronul, subsolul nu le-a parut niciodata o pivnita bantuita de spirite malefice transformate in sobolani, scrisul pe peretii garajelor nu i-a pasionat, iar gradina din fata blocului este si va ramane o gradina si, doar atat, nu o adevarata jungla, cu copaci batrani si stufosi, ce creaza atmosfera unei scene de film, unde alti copii, se credeau, candva, Tarzan si Jane. Nu au stat la gura sobei sa manance mere coapte cu miere si sa formeze monstri din limbile flacarilor, nu au alergat dupa carti si vinil-uri, nu se urcau noaptea pe casa pentru a le face semne extraterestrilor cu lanterna de vanatoare, nu au zacut doua zile cu felii de cartof la ochi, dupa primirea unui bulgare de zapada, direct in fata, si alte zece cand s-au "tulburat" pentru prima oara cu Zarea si cu Carpati pentru cateva grame de curaj in fata... bolilor de inima! Copiii de azi urla, se cred Van Damme sau Schwarzenegger si, ce e si mai trist, chiar se bat... Noi ne jucam, ei se bat... (Doina Ana Butman)