Manastirea Bisericani, construita in zona muntelui Pietrosu, la o altitudine de 650 de metri, se afla la 13 kilometri vest de orasul Piatra Neamt. De pe DN Piatra Neamt – Bicaz, un indicator ne arata 5 kilometri catre manastire, pe un drum care urca plin de serpentine, in timp ce Valea Bistritei se infatiseaza treptat, in toata splendoarea ei. Pe locul in care gasim astazi asezamantul monahal a existat o sihastrie a Manastirii Bistrita. Calugarii aveau obiceiul de a se ruga neincetat, motiv pentru care au primit denumirea de bisericosi sau bisericani si astfel intregii asezari monahale i s-a dat aceeasi denumire. In anul 1498, Cuviosul Iosif  a parasit Manastirea Bistrita si, impreuna cu alti calugari, a inceput sa construiasca viitoarea Manastire Bisericani.

Razboaiele din acea perioada i-au determinat pe calugari sa paraseasca asezamantul monahal, dorindu-si sa ajunga pe Sfantul Munte Athos. Pe drumul de coborare, Cuviosului Iosif si altor trei calugari li s-a infatisat, dintr-un stejar, Fecioara Maria, care i-a indemnat sa se intoarca. Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului, ce se pastreaza pana astazi. Astfel, s-au continuat lucrarile de constructie, s-au inaltat turnurile si zidurile de incinta, iar in anul 1637, in vremea domnitorului Vasile Lupu, s-au zidit pronaosul si clopotnita de deasupra sa, trapeza si mai multe chilii din lemn. Intre secolele al XVI-lea si al XIX-lea, Manastirea Bisericani se enumera printre marile manastiri din Moldova, deoarece numarul monahilor ajunsese la peste 800. Manastirea era una dintre cele mai bogate de pe Valea Bistritei. In anul 1821, Manastirea Bisericani a fost pradata si o parte din odoare au disparut. Dupa reforma agrara a lui Cuza din anul 1864, Manastirea Bisericani a intrat in declin, micsorandu-se numarul vietuitorilor.
In anul 1885, regele Carol a amenajat in mod abuziv in acest complex un penitenciar, care a functionat pana in anul 1905, cand asezamantul a fost preluat de catre Societatea pentru profilaxia tuberculozei si transformat in sanatoriu. In anul 1991 a primit din nou rangul de manastire. In prezent este inchisa, fiind intr-un stadiu avansat de degradare si isi asteapta restaurarea. In anul 1998, pe locul in care se aratase cu ani in urma Maica Domnului, s-a construit un paraclis cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Trecandu-i pragul, se pot vedea trunchiul stejarului, dar si icoana gasita in scorbura acestuia. Icoana Maicii Domnului s-a facut renumita prin puterea ei si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor. Paraclisul a fost sfintit in data de 3 octombrie 1999, la implinirea a 500 de ani de la minunata intamplare. Langa paraclis s-au inaltat o noua biserica si un corp de chilii. Constructia acestora nu este inca finalizata. Cuviosii Iosif si Chiriac de la Bisericani au fost canonizati pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniti pe 1 octombrie, cand este praznuit si Acoperamantul Maicii Domnului. (Aglaea Ciubotaru)