Comuna Basarabi, port la canalul Dunare-Marea Neagra, este renumita in primul rand prin plantatiile sale de vita-de-vie. Podgoria Murfatlar este situata intr-o zona pedoclimatica deosebit de favorabila culturii vitei-de-vie, fiind renumita atat in productia strugurilor de masa - Cardinal, Regina Viilor, Muscat ed Hamburg, cat si prin vinuri dulci, naturale, din soiuri pure de mare renume. Calitatea si faima podgoriei Murfatlar se datoreaza solului calcaros, insolatiei prelungite, precum si muncii neobosite si pricepute a locuitorilor, care de mii de ani se ocupa cu cultura vitei-de-vie.
Despre cultura vitei-de-vie, ca si despre vinurile din aceasta parte a tarii "vorbesc" numeroasele descoperiri arheologice de la Histria, ca si din perimetrul comunei Basarabi. Cultul zeului Bachus era extrem de raspandit in Dobrogea, cu multe secole inaintea erei noastre. Chiar poetul Ovidiu mentioneaza acest lucru intr-o inchinare catre zeul vinului: Bachus. De asemenea,la Murfatlar functioneaza si statiunea experimentala hortiviticola, infiintata in anul 1969, ale carei podgorii, initial cu o suprafata de numai 10 ha, au fost extinse la peste 100 ha de vita-de-vie selectionata, cu soiuri de calitate superioara. Productiile exceptionale ale Murfatlarului au dus faima vinurilor sale peste hotare, fiind distinse cu peste 100 de medalii de aur, argint si bronz la expozitii si concursuri internationale. In plus, statiunea este dotata cu un complex propriu de vinificatie, cu un depozit special pentru pastrarea si conservarea strugurilor, precum si cu laboratoare.
Un loc demn de vizitat este si muzeul viticulturii dobrogene, unde vizitatorii gasesc aici numeroase dovezi materiale - sculpturi inspirate din cultura vitei-de vie, vase de baut si depozitat vinurile, utilaje de vinificatie de-a lungul timpului si altele care atesta traditia milenara a culturii vitei-de-vie pe aceste meleaguri, precum si conditiile dezvoltarii contemporane a acestei indeletniciri. In aceeasi zona se afla si complexul rupestru de la Basarabi, un monument unic in tara, constituit din sase lacasuri de cult, galerii si cavouri, descoperite in anul 1957. El reprezinta o marturie a faptului ca, alaturi de populatia romaneasca autohtona, pastratoare a traditiilor romano-bizantine, au trait prin secolele IX-XI si elemente ale unor neamuri de curand crestinate - slavi, goti -, aduse in zona in calitate de lucratori de catre administratia bizantina. (Carmen Tender)