Sarbatoarea Pastilor simbolizeaza pentru mine innoirea vietii de zi cu zi. Curatarea casei, innoirea hainelor si o baie rituala inainte de mersul la biserica sunt toate marci ale noului inceput. Toata lumea, bogata sau saraca, se imbraca in hainele sale cele mai bune si merge la slujba de la miezul noptii.

Sunt din zona Targu Neamt. De cand eram mica retin frumusetea sarbatorilor de iarna. Chiar erau Sarbatori! Incepand cu colindele de Craciun, cu mogaldetele care inotau prin zapada pana la brau doar pentru a ajunge la usa si a-ti vesti Nasterea Domnului cu glasuri impletite in clopotei. Cu bradul pe care intotdeauna il aducea Mos Craciun in noaptea de Ajun, astfel ca, de Craciun, te trezeai cu el gata impodobit, cu mirosul lui care-ti umplea plamanii ca ai fi vrut doar sa inspiri fara a mai da aerul afara pentru a nu-i pierde aroma de padure, de natura, de salbaticie.

Sarbatorile si obiceiurile populare, grupate in preajma solstitiului de iarna (20 decembrie - 7 ianuarie), poarta numele generic de sarbatori de iarna. Perioada este deschisa si inchisa de sarbatori prefatate de ajunuri, atat Craciunul, cat si Boboteaza, si intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Principalele sarbatori ale ciclului de iarna - Craciunul, Anul Nou, Boboteaza - au functionat de-a lungul vremii ca momente independente de innoire a timpului si de inceput de an.

Romania vazuta prin ochii mei o ilustrez prin poza alaturata, este vorba de un peisaj superb din Sangeorz Bai; imi plac mult expeditiile pe munti, prin paduri, ador natura si imi place sa o surprind in cel mai placut mod posibil. Aici tocmai urcasem muntele si intr-un moment de odihna am vazut aceasta gospodarie superba pe un deal, mi s-a parut mirifica, o imagine pe care greu o mai vezi.

Pentru mine Sarbatoarea Pastelui are acea oaza de liniste si armonie de care am nevoie si nu ma refer la faptul ca ma pot relaxa, deoarece toate acestea pot parea ca o oboseala in plus... Am 19 ani si poate o sa credeti ca scriu eseuri doar pentru a impresiona, insa in sufletul meu nu mai este acea frumusete care era odata!... Anul acesta am fost singura acasa, mama mea fiind plecata in Italia, la munca, si s-a intors abia in lunea din Saptamana Mare; mi-am facut planuri mari, imi era dor de ea, imi doream sa fie sarbatoarea pe care o intampinam acum 7-8 ani...

Asa arata platoul de la intrarea din Pestera Ursilor din Muntii Apuseni, dar in subteran ati pasit vreodata?! Cate din frumusetile subterane au ramas inca nedescoperite? Pe cele de care auzim, merita sa le vizitam! (Miroslav Rosici)

Mi-aduc aminte cu drag de vremurile copilariei mele! Imi dau seama cat de pline de adevaruri erau povestirile lui Creanga, care ne-au fascinat pe toti. Invatam bine la scoala, iar visul meu era sa devin profesoara. Imi amintesc cum in vacante adunam copiii din sat si mergeam pe un deal cu multa verdeata si padure si ce jucam de-a scoala. Eu, bineinteles, eram profesoara!

Am 34 ani si traiesc in Romania, o tara pe care mi-o doresc mai buna si frumoasa, dar in acelasi timp incerc sa vad partea frumoasa din ea.
Alaturi de sotul meu si de cei doi copilasi, baietelul de 6 ani si fetita de 1 an si 10 luni, incercam macar o data pe an sa ne oferim un concediu de relaxare si o facem la mare, mai ales si pentru ca asa ne-a recomandat doctorul pentru copii. Incercam insa sa ajungem si la munte, pentru ca in aceeasi masura este benefic pentru noi si cei mici.

In fiecare an, la data de 6 decembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nicolae, intruchiparea darniciei lui Dumnezeu. Mos Nicolae nu este doar un personaj mitologic, ce aduce copiilor dulciuri sau, daca nu au fost cumininti, o nuielusa, ci este un personaj real, Sfantul Nicolae traind in secolul al IV-lea, fiind arhiereu in Myra Lichiei (Turcia de azi). Nascut din parinti cinstiti si credinciosi, tatal Teofan si mama Nona, Sfantul Nicolae (al carui nume inseamna biruitor de popor) invata inca de mic tainele credintei in Iisus, fiul lui Dumnezeu, si ale iubirii de oameni.

Cat timp am locuit la tara mi-au placut toate traditiile, acum de cand locuiesc la oras constat ca aproape totul a disparut... Ma refer la oras, dar si la tara am auzit ca nu se mai da o importanta prea mare traditiilor...
Imi este dor de un An Nou cu zapada, cand caprele umbau de dimineata pana-n noapte, prin sat cu tza, tza, tza, caprita, tza!!!, iar noi ne tineam dupa ea ca dupa urs... Mi-e dor de tot ceea ce era pe vremea copilariei mele... (Camelia Bizadea)

Ce-i spune unui tanar al zilelor noastre sarbatoarea de Dragobete? Mai nimic! Lucrurile se schimba insa cand pomenesti de Valentine’s Day…
Chiar daca asemanatoare ca semnificatie - reprezinta amandoua o celebrare a iubirii -, sa nu uitam ca una e totusi importata, pe cand cealalta tine de spiritualitatea noastra traditionala. Si e pacat sa n-o cunoastem si sa n-o lasam mostenire urmasilor!
Sunt sigura ca multora dintre dumneavoastra, "feroviarii" din toate colturile tarii - indeosebi celor ce nu s-au desprins de "radacini", cunoscatori ai obiceiurilor si traditiilor populare -, "Ziua indragostitilor" la romani, Dragobetele, nu va este deloc straina. Pentru ceilalti insa, iata cateva repere...

A fost o sarbatoare frumoasa, luminata de un soare si o atmosfera optimista.
Mama s-a ocupat de bucate, eu - de aranjamentele de Paste. Sper sa-mi admirati fotografiile...
In familia noastra traditia merge mai departe ...
Va doresc tuturor o saptamana frumoasa! (Marina Ilie)

Dupa parerea mea, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire... Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, plugusorul, sorcova, Vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine.

In zilele de Pasti existau interdictii severe: in prima zi nu era permisa plecarea din sat, nu se matura prin casa, nu se pregatea mancare, iar masa de Pasti nu se ridica timp de trei zile. Astazi, in a doua zi de Pasti, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii, iar copiii merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, dupa care merg impreuna la hora satului, acolo unde, cu totul intamplator, se mai poate intalni scranciobul cel mare (Dorna Arini, Brosteni, Bosanci).

Nu stiu si nici nu as vrea sa imi imaginez cum ar fi un popor fara traditii. Unul dintre punctele care ne diferentiaza de celelalte popoare este tocmai traditia. Cum o pastram sau daca o pastram depinde de mentalitatea fiecarui individ. Tendinta actuala este aceea de a renunta treptat la obiceiurile strabunilor nostri, traim vremuri in care nu mai simtim sarbatorile, am "vandut" spiritul lor pe goana prin hypermarketuri. Avem noroc de satele noastre, in care traditiile se mai pastreaza inca...

Din punctul meu de vedere, cele mai frumoase traditii s-au pastrat la tara in preajma sarbatorilor de iarna. Cand zapada era pana la genunchi mergeam in fiecarea seara la biserica si cantam cu faclii aprinse prin sat, plecam in colindat de dimineata pana seara, mergeam pe la prieteni si rude si primeam nuci si cozonac si vin fiert, veneam uzi pina la piele, dar veseli si bucurosi, apoi faceam repetitie pentru invatat colinde si Steaua, si a doua zi plecam din nou ...
Aceste traditii nu se mai pastreaza, decat putin, pe la sate... (Daniel Vintilescu)

Multe din traditiile poporului roman le stiu doar de la televizor si din povestile spuse de bunicii si de parintii mei. Din pacate, e mult prea tarziu sa zicem ca nu vrem sa le pierdem deoarece majoritatea din ele s-au pierdut in toate colturile tarii.
Intr-o era a tehnologiei in plina ascensiune in care copiii sunt interesati doar de Internet si televizor nu ne mai ramane timp sa ne interesam si sa pastram traditiile care ne definesc ca popor. As vrea doar cateva zile sa traiesc in perioada despre care stiu doar de la bunici cand se faceau in fiecare duminica adunari in sat in care se dansa pe muzica populara, se faceau hore, iar copiii seara mergeau la adunare la caminul cultural (din care acum a ramas doar fundatia)...

Una dintre traditiiile din zona in care locuiesc (judetul Cluj) si care as vrea sa se pastreze ar fi obiceiul udatului (stropitului) in a doua zi de Paste. Documentandu-ma, am gasit ca: Datina isi are originea in magia contactului cu apa. In trecut, fetele si baietii pistruiati mergeau in zorii zilei de Pasti sa se spele in apa unui parau din apropiere, sperand ca astfel vor scapa de pistrui. In alte parti, stropitul era considerat un act de purificare in ziua de Pasti, iar feciorii stropeau cu apa de izvor, persoanele intalnite in cale, in special fetele, ca sa fie frumoase si sa miroasa tot anul ca florile de primavara.

Ca tot suntem inca in spiritul uneia dintre cele mai importante sarbatori ale noastre, adica Pastele, o sa incep sa reamintesc frumoasele traditii care "incondeieaza" aceste zile de sarbatoare sfanta. Sarbatoarea Pastelui isi are obiceiurile si traditiile ei, in functie de cultura si civilizatia fiecarei natiuni. Pregatirea pentru Paste incepe prin Postul Pastelui, care este randuit pentru curatirea sufletului prin rugaciune, spovedanie si impartasirea cu Sfintele Taine. In special in Transilvania, intalnim binecunoscuta traditie de a primi si oferi paste cu paine si vin, in dimineata primei zile a Pastelui, la biserica.

Eu cred ca emotia Craciunului este cea mai profunda dintre toate sarbatorile si o va dezvalui cateva cuvinte, secrete ale fericirii sufletesti.
Craciunul reprezinta miracolul intalnirii cu copilul din noi. Este ceva atat de real, atat de incarcat de realitate incat capata dimensiunile unei povesti. Ne identificam cu totii cu personajul care a cutreierat mari si tari pentru a se intalni, fericit, cu sine. Este o calatorie din suflet catre suflet. Indiferent de varsta, noi credem in Mos Craciun. Daca nu credem, cum sa vina?

Cred ca sunt o sumedenie de sarbatori si traditii, dar nu le cunosc pe toate asa ca voi vorbi despre cele din zona estica a Munteniei si voi incepe cu inceputul...
Dragobetele, sarbatoarea dragostei si a iubirii, care este inlocuita incet-incet de Sfantul Valentin, o sarbatoare comerciala si foarte mercantilizata.
Martisorul pastreaza inca urmele traditiei sarbatoririi primaverii, dar in timp a capatat si o alta conotatie, alta decat vestirea primaverii, acum pe langa binecunoscutul martisor cu ata impletita se mai daruiesc si alte lucruri, ceea ce nu este in concordanta cu mesajul traditiei.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si miercurea Paresimilor. Exista obiceiul ca de la lasatul secului si pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.

Pastele este sarbatoarea crestin-ortodoxa care anunta Invierea Domnului Isus Hristos, biruinta omenirii, triumful asupra suferintei si spalarea pacatelor. Foarte multe traditii de Paste sunt pastrate si acum si sunt foarte asteptate de cei mici.
Incep cu Saptamana Mare, care porneste de la Duminica Floriilor, atunci cand Iisus Hristos intra in Ierusalim, si se termina cu Duminica Pastelui, atunci cand Hristos invie. In aceasta saptamana se fac ultimele pregatiri pentru marea sarbatoare, se fac oua rosii si cozonaci, drob de miel si pasca.

Imi plac toate traditiile, dar in special... colinda care-mi umple sufletul de bucurie, de miros de cozonac, de esenta de rom amestecata cu cea de vanilie sau lamaie, e un moment in care narile imi sunt parca inundate de aburi, chiar daca nu e nimic in cuptor. Glasurile suna toate melodios, iar oamenii sunt mult mai buni. Nu trebuie sa renuntam niciodata la traditiile care ne definesc, la cele care ne fac sa fim mai buni, chiar si pentru cateva momente, la cele care ne aduc bucurii, la cele care ne construiesc sufletele... (Anca C.)