Articole despre Romania mea
Mandria vechilor traditii
Sarbatori crestine
Cea mai emotionanta si cea mai spirituala sarbatoare romaneasca pentru mine este Pastele - Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu as vrea sa se piarda niciodata traditiile acestei Sfinte Sarbatori, pentru ca desi este o sarbatoare dedicata Lui Iisus Hrisots, ca si Craciunul cand se sarbatoreste Nasterea Domnului Iisus Hristos, Pastele este singura sarbatoare la care toti crestinii merg la Biserica, se imbraca toata familia in hainele cele mai frumoase si iau Lumina si Paste.
Craciunul
Cantarea cantecelor de stea este o parte foarte importanta din festivitatiile Craciunului romanesc. In prima zi de Craciun, multi colindatori umbla pe strazile acoperite cu zapada ale oraselor si satelor, tinand in mana o stea facuta din carton si hartie, cu scene biblice pictate pe ea.
Colindele si obiceiurile de botez
Traditiile care-mi plac si nu as vrea sa le pierdem sunt colindatul si obiceiurile de botez. Cel mai mult imi place colindatul la sate cand vin copiii si tinerii rosii in obraji, colinda frumos, primesc colaci si nuci in dar, pentru ca la oras copii spun 3 fraze, iau banii si dusi sunt...
Ouale rosii si cozonacii facuti in casa
Pentru ca abia a fost Pastele, as vrea sa spun ca, pentru mine, cea mai frumoasa traditie, care imi si place pe deasupra, este cea in care eu si mama vopsim ouale in culoarea rosu. Nu mai sunt multe persoane care tin sa pastreze aceasta traditie, iar multi oameni nici nu mai stau sa vopseasca ouale, ci le cumpara de-a gata vopsite. Nu imi place deloc, dar asta e!...
Sarbatori incununate de traditii...
Cand se apropie sarbatorile devin nostalgica, imi aduc aminte de copilarie, de perioada cand eram toata familia la casa parinteasca si de traditiile pe care le respectam cu strictete. Vreau sa va vorbesc despre traditiile care infrumusetau Sfintele Sarbatori de Paste. Vopsitul si ornatul oualelor rosii, cum ne adunam toti in bucatarie si faceam concurs cine le orneaza mai frumos, ale cui sunt mai stralucitoare. Acest lucru se intampla mereu in Joia mare, cand faceam pasca si cozonacii.
Traditia - emblema unui popor
Eram in Ajunul Craciunului. Un ger de-ti inghetau narile. Noi, cu traistutele la sold, imbroboditi de mama cu batice, ca sa nu ne prinda frigul, o luam la vale, pe ulita, pasind unul in spatele celulilalt. Pasim pe urmele facute de fratii mai mari. Ne e frig, dar satul parca este cuprins de o vraja. Colindam pe la casele vecinilor. Aducem acasa mere, colacei, chiar si un colac mai mare, pe care ni l-a dat preotul din sat. Ajungem acasa cu sufletul atat de impacat, cu bucuria aceea specifica pruncului care a realizat ceva maret...
In practica, la cules de struguri...
Comportament Made in Romania
Romania este o tara in care oamenii cu handicap "nu exista" si nimeni nu are nevoie de ei. M-am convins de asta dupa o experienta neplacuta zilele trecute. Sunt persoane care au trecut prin viata si tot nu au invatat nimic! Si la 50 de ani fac grave erori de perceptie umana... Inchiriez casa unor domni bine, de preferat straini si nu handicapatilor, de aici a inceput si revolta mea sufleteasca.
Educatie si bun simt
Din Romania copilariei mele tin minte cozile la care stateam pentru lapte, paine, ulei, portocale, tin minte rafturile pline cu creveti si conserve de peste, tin minte ca ma jucam in fata blocului cu puzderia de copii de varsta mea. Tin minte ca mai ales in timpul vacantei de vara erau zile in care ieseau toti copii la joaca si cele trei banci din fata blocului deveneau neincapatoare pentru toti, mai ales cand ne jucam Fete, Filme sau Baieti sau Telefonul Fara Fir. Apoi ne mai jucam Leapsa, Pititea, multe jocuri frumoase care ne ocupau timpul nostru de copii.
Viata mea in Romania
Romania mea? De cand am vazut aceasta tema stau si ma gandesc, analizez care este Romania in care traiesc zi de zi. Mi-am dat seama ca sunt atat de obisnuita cu lucrurile rele care se intampla incat nici nu le mai remarc! Mi-am imbracat copiii si am iesit in parc. Ma asez pe o banca... Of!... Am uitat sa o sterg inainte cu un servetel... Asta e! Adolescentii au obiceiul sa se aseze cu picioarele acolo unde ar trebui sa stea cu sezutul. Copiii se dau in leagane... Scartaie atat de tare si sunt atat de ruginite!
Frunzele de dud si militia
Cand eram la scoala, trebuia sa facem tot felul de munci. Nici paine fara munca, nici munca fara paine. Asta am inteles-o, dar era vorba de ceva mai mult! Daca erai copil si voiai intr-adevar sa inveti despre cate in luna si in stele, trebuia mai intai sa-ti duci la indeplinire muncile care ti se dadeau. Altfel, de ce ai fi fost vrednic ca altii sa te invete tot felul de lucruri? Trebuia sa muncesti si tu dupa puterile tale, sa platesti intr-un fel faptul ca aveai posibilitatea sa inveti.
Un licar de speranta
Aromele copilariei mele
Nimic nu poate fi mai placut decat sa te trezesti printre cearsafurile din finet, bine apretate, in mirosul de paine coapta pe vatra. Asa ne rasfata pe noi bunica, o femeie care nascuse 12 copii si, la batranete, avea parte, pe timp de vara, de vizita celor 26 de nepoti. Atata rabdare si intelepciune avea bunica, incat gasea intotdeauna timp pentru toate.
Muzeul Astra
Vreau sa va povestesc despre un loc frumos si pitoresc aflat la iesirea din Judetul Sibiu si anume Muzeul Astra sau, mai bine zis, Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale Astra. Este un loc minunat in care si cel mai abatut om se poate relaxa in natura descoperind minunatele case ale taranilor nostri. Fiind un muzeu in aer liber, natura si frumosul sunt usor de descoperit, inca de la intrarea in acest paradis.
Muzeul Tehnicii
Fiecare oras isi are cartea lui de vizita. De exemplu, Munchenul, cu superbul lui centru istoric, cu muzeele lui de arta, palate si gradini, este dominat de inconfundabilul Muzeu BMW. Unic prin creatia arhitecturala, dar si prin exponate, atrage nenumarati vizitatori, fani ai marcii, dar si pasionati de tehnica. Si au ce vedea! Bucurestiul, cu vestigii mai putin impresionante, dar care l-au facut totusi celebru drept micul Paris, se putea lauda si el cu un prestigios Muzeu al Tehnicii…
Orice piatra te face sa te simti acasa
Pentru mine, cel mai frumos loc si cel mai bun spatiu pentru relaxare il reprezinta zona noastra montana, pe care nu as da-o pe vreo croaziera sau vacanta intr-o insula exotica. Cel mai des, obisnuiesc sa merg cu prietenii mei in zona Sinaia, unde ador sa fac drumetii si sa descopar locuri noi si nepatrunse pana acum de piciorul omenesc.
Un concediu minunat
Vreau sa va povestesc ceva despre un "minunat" concediu de-al meu. Am parte de niste concedii! Ultima data mi s-a stricat masina undeva in camp, in judetul Teleorman, aproape de Alexandria. Bineinteles, un camp plin de gunoaie... Era ora cafelei. Deci trebuia bauta in orice conditii, nu? The show must go on!
Impresii din Moldova
Floroaia Mare
Nasica Daniela
Nasica Daniela nu e cea care m-a botezat. Insa ea ar fi trebuit sa ma boteze… Era inalta, slaba, cu parul lung si negru ca pana corbului si era atat de frumoasa incat ziceai ca e decupata din revistele de cinema. Era casiera la CFR. Casierele de acolo aveau fiecare cate un dulap mare, de fier, inchis cu lacat, in care aveau biletele. Cand isi faceau situatiile, lasau usile dulapurilor deschise si lucrau fiecare la propriul birou.
Intre contrabanda si ordinea publica
De cateva luni trec mereu prin statia de metrou 1 Mai. De fapt, ma strecor printre un grup de "ciudati", care incearca cu tot dinadinsul sa te convinga sa le cumperi tigarile. Stau la drumul mare fara nici o teama. La cateva zeci de trepte mai jos gasesti, de obicei, un grup de bodyguarzi de la metrou. Pe strada, la mai putin de o suta de metri, stationeaza de obicei o masina de politie sau se plimba o echipa de la politia comunitara. Dar pentru ei grupul de ciudati este "invizibil", au grija sa-i ignore si sa-i ocoleasca.
Dinainte de botez
Mutzi Momo, strabunica-mea, care pe vremuri avusese un restaurant si un hotel, stia ca, pentru a marca un eveniment, trebuie sa dai o petrecere memorabila. Numai ca atunci cand m-am nascut eu, prima ei stranepoata, si urma sa fiu botezata nu mai avea cu ce sa faca petrecerea pe care si-o dorea… Noul regim ii luase tot, dar ea incerca, totusi, sa traiasca asa cum stia.
Muntii lui Decebal
Olimpiada de iarna a Romaniei, intre Sparta si Avatar
Sunt multe lucruri discutabile, dar faptul ca, de zeci de ani, nimeni nu s-a interesat in Romania de conditiile de antrenament pentru sporturile de iarna este o certitudine. O certitudine care nu impiedica insa factorii politici sa considere o obligatie a acestor sportivi sa se intoarca acasa cu sacul plin de medalii de aur. Evident, nimic nu este exclus. La fel cum s-au antrenat mai mult pe banii lor decat prin grija statului, adica a departamentului de resort, minister sau ce-o fi el in acest caz, poate ca acum reusesc sa gaseasca si flacara violeta care sa le umple tolba de medalii de aur. Situatia mi se pare insa normala pentru tranzitia romaneasca…
Mai multe articole:
- Cabana Bolboci
- Cele mai importante inventii romanesti
- Comunismul si libertatea - balanta avantajelor
- Poveste despre Romania Mea
- Ce poti pastra din comunism?
- Mama Mica
- Se mai poate face cariera si prin munca…
- Catastrofele si incalzirea globala
- Haosul taxelor, viciu sau sursa de venit?
- Transfigurarea mamaligii
- Tanti Paulina
- Castelul Peles, iarna
- Atunci si acum
- Ora de dirigentie
- De la trabuc la psihotronica
- Desfiintati scoala, salvati Romania!
- AH1N1 - Responsabilitate sau bataie de joc?
- Muriti linistiti, avem cu ce va ingropa!
- Romania, in viziunea mea
- Romania copilariei mele
- Cine face si desface are toata viata ce face
- Povestea resoului si a... "castravetilor galbeni"
- Biserica Precista din Bacau
- Romania noastra
- Revolutia, prin ochii unui copil de 5 ani