In fiecare zi, strivim calcand pe ele... farame de suflet. Noi, vesnicii grabiti, trecem zilnic pe langa dureri si drame. Un batran iese trist dintr-o farmacie, nu i-au ajuns banii, iar medicamentul ii trebuia neaparat. O mama are doi copii si o singura bucata de paine; pe ea nu se socoteste de cand tatal e somer. Doi adolescenti trec in graba prin fata unei librarii. In vitrina sunt doar carti. E adevarat ca nu sunt bani, dar nici interes pentru carte. Un profesor pensionar clatina amar din cap privind in urma lor. Doar el priveste spre carti, iar mainile ii cad neputincioase pe langa corp. Unde se duce lumina cand lumanarea s-a stins?

Dragostea de intelepciune a ajuns un corn de vanatoare cu sunetul pierdut in vant - se aude doar din ce in ce mai slab... Franturi dintr-o expozitie cu lucrari ale unui artist demult mort, scoase la vanzare pentru a-i ajuta familia. Imparateasa e tristetea, parca bucurii nici n-au existat vreodata!
Credeti ca apa a fost din cauza inundatiilor?! Nu, au fost inundatii din cauza lacrimilor. Prea multe lacrimi... Totusi am vazut cativa tineri intr-o biserica. Mai sunt sperante... De-ar putea intelege si ei ca sunt purtatorii ramurii de maslin, ei, porumbei ai vazduhului peste intinderi de ape, ei care trebuie sa se inalte vestind sfarsitul potopului.
Socialul pulseaza de agresivitate. Toti dascalii trebuie sa lase sa le creasca aripi si sa zboare ca in anii tineretii, sa se inalte ei spre tinerii porumbei. Sa faca din zborul avantat un scop pedagogic. Zborul spre Mircea Eliade, spre Noica si textele fundamentale te purifica de vulgar, de agresivitate. Prea multa atentie modei, sexului. Traim prea in marginea socialului. Imi doresc sa izbucneasca cat mai repede nevoia de cultura adevarata! Un arbore creste stramb din cauza radiatiilor telurice. Pamantul emana si energii negative. Atentie la radacini! Parinti, dascali, radacinile sunteti VOI! Adevaratele valori se extrag din social, dar socialul e ancorat in biologic. Deci e imperios necesara revenirea la iubire in, la NATURA si reintoarcerea la dragostea de tot ce inseamna CARTE. Orice apel cat de mic sau fragil conteaza. Sa pornim pe drumul SPERANTEI!
Parinti, cititi copiilor vostri povesti duioase, sensibile despre puii de animale, plantati un arbore sau flori, ascultati cantecul greierilor, vantul, apele, iubiti catedralele si manastirile. Invatati-va sufletul sa vibreze la fiecare rasarit de soare. Fiecare frunza vie ne invata puterea vietii si triumful ei. Astfel ne imbogatim concentrati in jurul scanteii divine din noi.
Iti multumesc Dacic Cool, ca ne intinzi o mana de prieten. Cu tine lumea devine mai buna! Ne-ai provocat la iubire! (Carmen Tender, Foto: freeimages.com)