Comertul cu vechituri, de la Taica Lazar la vanzarile pe internet

Imprimare

Va aduceti aminte de chivuta Taca, din mahalaua Farfurigiilor? Cea careia madam Popescu, din strada Pacientii no. 13, i-a dat jacheta cenusie a lui barbata-su, Lefter Popescu, protagonistul din nuvela Doua loturi a lui Caragiale? Ei, daca va aduceti aminte de tigancusa pe care ghinionistul personaj (interpretat magistral de Grigore Vasiliu-Birlic intr-o pelicula epocala) o da pe mana sergentului de strada, sub acuzatia ca i-ar fi furat biletele castigatoare la loterie, atunci poate va amintiti si cu ce se ocupa. Chivuta Taca era... telaloaica. Adica negustoreasa ambulanta, care cumpara haine vechi, dand in schimbul lor farfurii. Madam Popescu, oricat s-a tocmit, pe jacheta cenusie a nenorocitului de Lefter Popescu a primit numai zece farfurii (sparte cu furie, mai apoi, de acesta din urma...).

Vinde si cucoana capricioasa si zgarcita vreo rochie luxoasa de care s-a plictisit; vinde si studentul paltonul ce l-a purtat iarna; vinde si functionarul vreun costum vechi; vinde chiar ofiterul hainele care cu noua schimbare de uniforma nu mai poate uza de ele. Telalii au existat pana nu demult. Cu doua decenii in urma, strigatul lor inca se mai auzea pe strazi: Haine veeeechi! Haine vechi cumpaaaaaar! (Ba, pe ici, pe colo, iesind din amintirea strazilor, se aud parca si azi). Comertul (precupia) cu lucruri vechi se practica de secole. La 21 august 1841, Foaia Sateasca publica o tirculara a Departamentului din Launtru, prin care se aducea la cunostinta Ispravniciei Bucurestiului ce pot face si ce nu pot face telalii din Capitala.
Intre celelalte reguli statornicite de Carmuire pentru stavilirea abuzivelor urmari, ea a socotit a face punere la cale si pentru marginirea ralei intrebuintari din partea telalilor de deosebite natii, care sunt nume de precupie a lucrurilor vechi, de care unii voesc a se desface, iara altii intampina trebuinta a le cumpara, sa le vanda, si apoi se fac nevazuti, pe alti cumparatori ai lucrurilor ii amagesc, si prin urmare, fac feliuri de galceviri prin inselaturi si pagube, curse de la neingradirea unor asemene.
Ce masuri ia, deci, Departamentul din Launtru? Telali n-ar mai fi putut sa-si tina precupia lor decat dupa ce ar fi primit un bilet din partea Ispravniciei cu anume descriere a numelui, a natiei, a religiei si a inchizasluitorului (adica acela ce se punea chezas pentru cinstea telalului – n.n.). Numai cine detinea acel bilet si numai pe perioada valabilitatii lui telalii ar fi fost ingaduiti a intrebuinta slobozi telalacul, iar cestalalti trebuiau ridicati si bagati la arest. Chivuta Taca, sarmana, degeaba a fost inchisa, ca nu era vina ei, atata doar ca neamul si ocupatia nu ii erau de incredere la acea vreme.
Iata insa cum ii descrie colonelul Popescu-Lumina pe telali, in volumul Bucurestii din trecut si de astazi: Vezi alaturi de cate un barbat o femeie ducand la spinare cate un cos incarcat cu felurite vase de tabla smaltuite, farfurii sau sticle pe care le dau in schimbul hainelor vechi dupa invoiala. Desi edilii municipiului s-au caznit si se caznesc a desfiinta comertul de haine vechi si ghete vechi, totusi credem ca, acesta fiind o ramura de negot care nu poate fi desfiintata, ar fi bine sa i se dea pace. (...) Negotul acesta se practica pe o scara intinsa atat la Bucuresti, cat si in alte tari – chiar in cele mai civilizate. Ba chiar se pare ca, cu cat un oras sau o tara este mai bogata si mai civilizata, cu atat si comertul de imbracaminte uzata (second-hand, i-am zice azi – n.n.) este mai in floare. Ce mai remarca acest cronicar al Bucurestiului interbelic? Ca la tara si in orasele mici nu exista telali. In schimb, in Capitala, vinde si cucoana capricioasa si zgarcita vreo rochie luxoasa de care s-a plictisit; vinde si studentul paltonul ce l-a purtat iarna; vinde si functionarul vreun costum vechi; vinde chiar ofiterul hainele care cu noua schimbare de uniforma nu mai poate uza de ele. Forma ceva mai evoluata a telalilor si telaloaicelor, la vremea aceea, erau stabilimentele cu negustori de vechituri si amaneturi din strada Patria si Taica Lazar. Azi, telalii si telaloaicele moderne fac precupia lor de lucruri vechi pe internet... (Simona Lazar)

Sursa: Antena Satelor