De ce iubesc Franta

Imprimare

Ce se invata din calatorii? In primul rand, calatorind, inveti despre tine. Nu conteaza unde mergi, te iei pe tine cu toate ale tale. Ideea este sa mergi pe jos cat de mult posibil, sa deschizi ochii, nasul, sa observi, sa mirosi si sa te bucuri. Mereu descoperi flori, animale, oameni cu care te poti imprieteni. Atunci cand te afli intr-un loc total nou, poti fi speriat. Unele locuri sunt indepartate, nu stii la ce sa te astepti la urmatorul colt, te poti intreba daca ai suficienta benzina, daca esti pe drumul cel bun etc. Dar, dupa ce ai ajuns la destinatie si te intorci inapoi, devii, cumva, mai relaxat. Si realizezi: Asta este viata. Sunt, cu siguranta, pe drumul meu de intoarcere. Evident, surprize exista, dar, in mare, stii la ce sa te astepti si te bucuri cat de mult poti.

Consider ca, daca nu plecam, ne putem bloca fizic si mental. In ceea ce ma priveste, calatoresc atat pentru relaxare, cat si pentru inspiratie. Uneori ma sperii de necunoscut, dar ma gandesc ce se poate intampla, in cel mai rau caz? Ma linistesc atunci cand imi dau seama ca exista solutii pentru situatiile de criza. Mereu se vor gasi oameni sa te ajute (daca esti deschis) si, de asemenea, te poti ajuta singur – intotdeauna, descoperim ca putem face lucruri pe care nu le-am mai facut inainte. O sansa pentru a deveni mandri de noi. Ce costa sa faci visurile sa devina realitate? Curaj!!
De ce iubesc Franta, spre exemplu?! Pentru istoria ei, bogata, pasionanta, similara unei istorii a artei, ce se poate lauda cu unii dintre cei mai mari artisti, precum Duchamp, Manet, Matisse etc. Franta este, de asemenea, o varietate de peisaje extraordinare, exista nenumarate orase frumoase, toate avand stiluri diferite si propria lor istorie. Normandia, Bretania, regiunea pariziana, Corsica, sudul sunt unice in felul lor; tuturor, acestora, vin sa li se adauge plaje de vis.
Iubesc Franta pentru cultura sa deosebita. Intalnesti monumente, castele, peste tot, iar eu, o iubitoare a siturilor culturale, consider ca este pur si simplu minunat. Apoi, faptul ca tara se afla la originea DDHC (Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen de 1789), un punct major al Renasterii, cu adevarat, ceva de care sa fii mandru! Una dintre atractiile majore ale tarii este reprezentata de o serie de mari muzee, cu exponate, piese pe care toata lumea le invidiaza. Imi place Parisul, un oras extraordinar, cu o istorie similara, un patrimoniu cultural bogat! Opera sa, Pont Mirabeau, Louvre, Turnul Eiffel. Iubesc, de asemenea, cinematografia franceza - Godard, Klapish, Gainsbourg etc.
In ceea ce priveste muzica, unele melodii sunt mai mult decat simple poeme muzicale, devenind adevarate "icon-uri". Este cazul celebrei La Vie en Rose, apartinand lui Edith Piaf, susceptibila de a intruchipa cel mai bine in ochii intregii lumi o anumita idee/imagine despre Hexagon. Precum celebra bagheta sau croisantul - cum numai francezii stiu sa pregateasca -, Turnul Eiffel sau malurile Senei, La Vie en Rose apartine unei imagistici unice (fr. incontournable), ce continua sa faca din Franta principala destinatie turistica din lume. Un amestec de senzualitate, lirism, populism, sinceritate si amaraciune. Din octombrie 1946, La Vie en Rose a facut cariera pe care o cunoastem cu totii. Toata lumea a "incercat-o": Yves Montand, Louis Armstrong, Marlene Dietrich, Dalida, Placido Domingo, Mireille Mathieu, Ute Lemper, Diana Krall, Diane Dufresne, Patricia Kaas, Khaled si Clementine Celarie.
Mai mult decat un cantec, La Vie en rose a devenit un fel de maniera de identificare. Vrei sa dai o nota frantuzeasca unui film?! Pune-l in fundal. Si iat-o pe Audrey Hepburn plimbandu-se prin Paris-ul Sabrinei (1954), sau pe Robert Altman omagiind moda in Pret-a-porter (1994). In sfarsit, sa ne amintim ca, daca filmul biografic purtand semnatura lui Olivier Dahan, cu Marion Cotillard, a cunoscut succesul sub numele de La Mome, titlul sau in statele anglo-saxone era La Vie en Rose. Sa-i acordam, deci, Cezarului ceea ce-i apartine lui Edith.
In materie de gastronomie, bucataria franceza, ca si alte cateva de pe planeta, este intr-adevar a part. Ador rafinamentul asociat gastronomiei franceze. Intre branzeturi, produse de patiserie, de panificatie, cantitatea de produse locale/regionale, fructe de mare, specialitati din zona Savoie sau Perigord, mai ales obsesia fata de hrana, mese luate cu familia, cu prietenii, cu iubitul/iubita, Franta este, intr-o oarecare masura, tara "aplecata spre mancare"! In general, imi place mult l'art de vivre francais.
Apoi, la fel de mult imi plac diversitatea zonelor tarii, farmecul si modul de viata al francezilor, moda, eleganta, simplitatea. Imi place "verva" (asa-numitul spirit in sec. al XVII-lea), faptul, ca, in fond, ceea ce conteaza, ocazional, este sa poti vorbi bine, sa te exprimi bine. A fi francez inseamna a fi mandru ca apartii unei mari natiuni vizionare, ce ramane un exemplu pentru restul lumii. Iar prestigiul francez in strainatate este de nepretuit! (Oooh, you're a Frenchie! Oh, your little French accent is lovely!). (Doina Ana Butman)