Cu siguranta, se scrie mult despre evenimentele care se petrec astazi in tara noastra si mai ales in orasul in care locuiesc - Suceava. Nu celebrul personaj chinezesc COVID-19 e cel care ma nelinisteste profund, ci constatarea faptului ca cele mai intunecate umbre ale caracterului uman ies acum la iveala. Nu, nu vreau sa cred ca aceasta este adevarata fata a oamenilor. Nu vreau sa cred ca exista oameni care sunt capabili sa speculeze circumstantele pentru a scoate profit, pentru a se infrupta din interminabila pofta de material.

Ma nelinistesc profund izolarea si faptul ca nu doar ne indepartam, ci invatam cum sa ne ignoram si cum sa ne hranim individualismul, indiferent de functia pe care o ocupam. In loc sa ne apropie si sa ofere posibilitatea de a oferi iubire, respect si armonie semenilor nostri, aceste circumstante ne scad calitatea de om, ne reduc la niste fiinte care nu vad dincolo de propriile interese, iar in aceste conditii, a te ascunde in fata unei masti nu e suficient, asta nu te fereste de umbrele tale.
Nu, COVID-19 nu e un virus… e o lectie. Una despre iubire, despre constientizarea rolului pe care fiecare dintre noi il are aici.
Ma nelinisteste teribil disperarea oamenilor si faptul ca renunta atat de usor la a gandi cu inima si se topesc in constiinta colectiva invadata de frici si la fel de teribil ma nelinisteste faptul ca am uitat atat de repede ca simplitatea si curatenia gandirii alcatuiesc o realitate armonioasa, in care omul poate sa creasca, nu sa duca o lupta de supravietuire. Cum poti sa iesi din aceasta "neliniste profunda sau teribila"? Ei bine, chiar si dintr-un spatiu pe care unii il numesc "izolat", tu poti trai in armonie, si asta daca poti sa stai departe de trendul general al fricii si sa constientizezi faptul ca tu nu te identifici cu gandurile si intentiile altora. (Din Suceava, cu dragoste, Rodica Puscasu, Foto: arhiva personala)