Romanca nu e interesata sa ajunga sa faca politica, activitate pe care o considera fara sanse reale de succes sau pe care o poate crede fara legatura cu nazuintele ei. Iar cand romanul o tine pe femeie in organizatii sexuale, din care barbatii aleg cateva specimene pentru lista mare, printre barbatii fara organizatie de tip sexual, vorbim si de discriminare. In plus, putinele femei ajunse in politica romaneasca pe criterii de performanta sau din alte considerente nu se comporta, din pacate, ca niste femei care trebui sa fie interesate de subiecte specifice: natalitate, familie, copii, invatamant, educatie, ci ele sunt transformate de barbati in… barbate, in personaje la fel de vulgare, agresive, usor de manipulat si doar in slujba partidului. Desigur, nu se poate generaliza, ci doar se poate observa tendinta de a se copia comportamentul masculin cu toate tarele lui.

Increderea in mine si-n actiunile mele mi-o dau copiii mei. Poate eronat, ca de altfel multe alte situatii in care realizam inconstient o legatura de tip cauza-efect intre noi si ceea ce traiesc si cum traiesc copiii nostri... Bucuria vine usor si se traieste usor, deopotriva, insa momentele de cumpana, inerente de altfel in dezvoltarea ca indivizi, lasa urme adanci in suflet, iar semnele de intrebare - de genul asa DA, asa NU, fac bine sau nu, cum va fi mai tarziu in functie de ce fac acum - ridica uneori distante de nemasurat.

Daca Mircea Cartarescu ne-a explicat de ce iubim femeile in ansamblu, cum ar suna de ce iubim handbalistele, cu trimitere la doamnele si domnisoarele din Nationala de handbal prezenta zilele acestea in meciurile de foc de la Campionatul European? Haideti sa incercam!

Tot mai des observam ca stresul de la serviciu ne afecteaza viata personala in sens negativ. Zilele in care venim de la serviciu incarcati de stres sunt tot mai dese, iar acasa parca nimic nu ne mai iese din cauza faptului ca oboseala si nervii isi pun amprenta pe tot ce incercam sa facem. Si de aici apar diverse probleme si certuri fara sens. Ne certam din orice, ridicam vocea... si gata. Insa nu ar trebui sa lasam ca stresul de la serviciu sa ne afecteze viata personala, sa nu-l lasam sa ne urmeze pana acasa.

Calendarul scolarului este programa ce trebuie parcursa intr-un an de studiu. Conform deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei, s-a scos din calendarul elevului ora de religie, acesta putand fi studiata doar pe baza de cerere. Copilul, in opinia unora, nu trebuie neaparat sa stie de Dumnezeu, de sfinti si de suflet, nu-i foloseste in mod deosebit trairea duhovniceasca. Societatea nu recomanda un stil de viata ortodox. El trebuie sa invete lucruri mai importante, care sa-l ajute sa devina performant si pregatit pentu o societate orientata evident doar spre cele materiale. Cele spirituale nu mai au loc in sufletele noastre. Desi viata noastra graviteaza in jurul creatorului sau, ne incapatanam cu inversunare sa demonstram contrariul.
Pai, daca nu mai e loc pentru Dumnezeu, va propun un EXERCITIU IMAGINAR: sa scoatem toti sfintii si toate sarbatorile din calendar! Sa spunem ca renuntam la sarbatori precum Paste, Craciun, Rusalii etc. Sa dam inapoi statului zilele libere, deoarece noi ne-am laicizat peste masura si oricum nu mai respectam caracterul religios al zile, am uitat de ziua Domnului si de cinstea care i se cuvine.

Prostitutia este una dintre cele mai vechi meserii din lume si a fost, pana nu demult, catalogata drept o indeletnicire a unui segment feminin, o categorie sociala aflata pentru mult timp in atentia anchetelor sociale si a statisticilor. Nu se stie cand s-au schimbat lucrurile, cand au inceput si barbatii sa patrunda tainele acestei meserii, insa cert este ca astazi, prostitutia masculina este in continua crestere in Europa.

Ne place sau nu, viata noastra depinde de progres. Evident, tot ce e nou a produs intotdeauna polemici, iar oamenii, in mod obisnuit, resping adesea tot ce este nou. Insa, cand vine vorba de antibiotice, in zilele noastre, industria medicamentelor s-a dezvoltat atat de mult, tocmai datorita necesitatii oamenilor de a-si rezolva problemele de sanatate cat mai eficient, cat mai usor si cat mai repede. Asa a luat amploare piata de antibiotice, luate de cele mai multe ori fara avizul medicului, direct din farmacie, cu cateva sfaturi ale farmacistului sau doar la sfatul vecinului de la parter.

Va mai amintiti cum tot felul de neterminati din Primaria Craiova cereau in strada eliberarea banditului lor? Saracul primar, cum era el urmarit de aia rai si borfasul de la PDL, cum intra el nevinovat la retinere! Ca si cum nu ajungeau episoadele cu primari si cu alti borfasi bugetari, presa nationala citeaza recent cum membrii consiliului de administratie a UMF Iasi sunt revoltati de actiunea DNA impotriva acuzatei de luare de mita. Bugetarii se aliaza si aici cu nesimtire, iar crescatorii de doctori pe foarte multi bani si mai bine de locuri cu taxa stiu ei mai bine cum e cu tara, cu justitia, cu dreptul, cu probele, de parca aici e vorba de luat plic de la bolnavi de la un doctoras de nimic, nu de mita direct, la conducere, de la familia unui ins care plateste vreo 5.000 de euro, anual, taxa, ca student strain.

Un copil de la casa de copii a desenat o mama pe asfalt si s-a culcat la pieptul ei. Din grija pentru mama, si-a dat pantofii jos din picioare... Pe mine m-a impresionat aceasta imagine si m-a lasat fara cuvinte, iar lacrimile mi-au curs direct in suflet. Ochii nu au putut plange. Sa incerci sa-ti construiesti cu creta pe asfalt un univers cald, care sa-ti dea un gram de protectie… Este un tacut strigat dupa ajutor, o nevoie dincolo de ratiune, este o rugaciune sincera, desenata, nu rostita.

Anda Calugareanu ar fi implinit astazi 68 de ani, titra acum doua zile TV Mania si, probabil, alte zeci de publicatii pe online sau print. Din pacate, nu suntem in stare sa promovam imaginea unui artist mort decat raportandu-ne la cat ar fi putut sa implineasca! Anda ar fi implinit 68 de ani. De unde stiti, mai, ca ar fi trait atat? De unde stiti ca nu ar fi murit pana atunci de alta boala, in accident de elicopter sau mancand un hamburger?

Intr-o buna dimineata de toamna calduta, m-am trezit racita cobza... Nu puteam respira si gatul ma ustura ingrozitor. Vremea buna m-a pacalit de data aceasta, insa cu "artileria grea" alaturi am reusit in doar cateva zile sa ma pun pe picioare. Pentru ca am incredere in produsele romanesti, mi-am facut din timp provizii pentru sezonul rece. Hofigal si Apimond sunt aliatii de nadejde in lupta mea cu raceala si nu numai. Ma bazez pe aceste produse si in alte situatii, insa acum am trecut direct la atac.

In Romania, "sportul rege" aduna pe stadioane si in fata televizoarelor cei mai multi spectatori. Cu totii ne relaxam la un meci bun al echipelor favorite si mai ales al nationalei de fotbal a Romaniei. Bem o bere, linistiti acasa sau inconjurati de prieteni, suferim alaturi de jucatori, de echipe, ne facem strategii de parca noi am antrena din fotoliu sau ne dam seama cum ar fi trebuit trata o faza de parca noi am fi in teren. Pentru cei "prinsi" de acest microb, bucuriile sunt enorme, pasiunea este imensa, dar si suferintele pot fi pe masura. Ceea ce ii caracterizeaza pe jucatorii si antrenorii nostri este, din pacate, delasarea.

Iubim in atatea moduri, uneori si de mai multe ori, si cred ca niciodata complet, ni se pare ca traim, simtim, suferim, atat si cred ca niciodata destul, ne bucuram, radem, plangem, uneori de prea multa fericire, si ni se pare ca nicicand n-am mai putea-o face la fel. Pentru tot ce e in noi avem termen de comparatie, mai putin pentru toate trairile pe care le "naste" intr-un om copilul lui. Cu greu mai regasesti ceva logic in ceea ce pana nu demult era limpede ca lacrima, de cele mai multe ori nici "eu" nu mai este "eu", tot ce simti pare ireal de adevarat, de complet si de natural... e farama de Dumnezeu din noi, e singura iubire pentru care nu exista termen de comparatie, cu toate celelalte de la inceput.

Odata cu venirea toamnei au venit si racelile, virozele respiratorii, care ne pun la incercare sanatatea. Avem o solutie de a ne trata, si aceasta este magazinul Dacic Cool, magazin care are produse pentru orice suferinta, dar mai ales pentru raceala, magazin ce ne ofera produse naturale care ne ajuta in acest sens. Aici totul este in ordine, curatenie si produsele asteapta cuminti pe rafturi pentru a fi cumparate, pentru a  trata si insanatosi organismul. De la vitamina C si echinacea, ceaiuri, tincturi pana la produsele apicole, miere, laptisor de matca pur si crud, propolis, toate sunt bune si eficiente.

In fiecare zi, strivim calcand pe ele... farame de suflet. Noi, vesnicii grabiti, trecem zilnic pe langa dureri si drame. Un batran iese trist dintr-o farmacie, nu i-au ajuns banii, iar medicamentul ii trebuia neaparat. O mama are doi copii si o singura bucata de paine; pe ea nu se socoteste de cand tatal e somer. Doi adolescenti trec in graba prin fata unei librarii. In vitrina sunt doar carti. E adevarat ca nu sunt bani, dar nici interes pentru carte. Un profesor pensionar clatina amar din cap privind in urma lor. Doar el priveste spre carti, iar mainile ii cad neputincioase pe langa corp. Unde se duce lumina cand lumanarea s-a stins?

Copilaria copiilor din Romania nu este atat de ''bogata'' ca in strainatate, unde posibilitatile financiare sunt mult mai mari, insa e mult mai colorata. Colorata de zambetele celor mici, care din toate lucrurile fac o jucarie, tot ce le vine la indemana. Cum ar fi o sticla de plastic in care am pus niste creioane si am creat o jucarie care face zgomot, sau o cutie de plastic umplut cu dopuri de la sticle, obiecte legate cu sfoara si zvarlite-n vant... din orice putem face ceva folositor, o jucarie noua.

Intotdeauna femeia a avut grija de ea, indiferent de era in care a trait, tot timpul si-a dat interesul pentru a ramane tanara si frumoasa. Pe vremuri cand nu aveau la indemana produsele cosmetice, femeile adunau de pe camp plantele pe care le foloseau la crearea mastilor. Isi pregateau din zori cremele din galbenele macinate, si nu numai.

Presa romaneasca de astazi nu este una care sa poata fi asimilata unei fecioare nevinovate, cu ochi blanzi ca ai lui Bambi, avand patroni si actionari venind de la propaganda partidului comunist si terminand cu macelarii sau bisnitarii imbogatiti ai anilor 90, care au crezut ca e cool ca sa iti tragi un ziar, o revista sau un post TV. Desigur, nu toata presa romaneasca e asa, dar in partea importanta asa este. Pentru omul nou, in sens capitalist, de presa, presa reprezinta, in buna parte, doar un vehicul care aduce bani de oriunde si oricum sau care asigura vreun loc pe lista de partid si fiindca presa este considerata putere in stat se impun masuri impotriva mafiotilor care isi fac mendrele in presa romaneasca.

Femeia, castigatoare la Cotroceni? Nu in urmatorii 50 de ani, pe temeiul ca femeia e vazuta sluga politica a barbatului. Din pacate, Romania e tara in care femeia accepta sa fie folosita de barbati in politica. Jumatatea frumoasa a lumii este tinuta in colivie, in organizatii de femei, din care barbatii extrag, ca niste scamatori, diverse femei care le plac lor, care presteaza diverse servicii pentru ei sau doar pentru imagine, pentru a nu se spune ca sunt misogini. Cum nu exista organizatii de barbati, femeia in politica e doar una pe care o vor barbatii sa fie pe lista lor de barbati si atat, adica avem discriminare pe fata, ca in cazul tinerilor izolati in organizatii de tineret!

Va trimit aceasta poza cu o lebada superba si puii ei, o imagine pe care as vrea s-o vad si in Romania... Pe lacurile tarii noastre. Insa, din pacate, nu prea sunt sanse sa vad prea multe lebede in prea multe locuri din Romania. Desi imi plac enorm de mult. Cu totii le admiram supletea, eleganta, linistea. O lebada e lebada pe orice lac. Un om nu-i om tot timpul. Cu cat mai centrati in noi insine, cu atat mai neatinsi de lacurile pe care plutim. Unele limpezi, altele statute, altele maloase, altele pline de curenti si bulboane. Noi stam insa mai mereu la malurile fiintei noastre si ne lasam trasi in toate directiile.

Sunt chiriasa in tara mea. Taxele pe care le platesc sunt pretul chiriei. In schimbul acestor bani sunt lasata sa locuiesc in Romania. Ma lasa sa si vorbesc, desi nu ma asculta. Platesc si iar platesc, pentru tot se plateste, nimica nu e gratis. Si mai spunem ca traim intr-o tara libera. Suntem liberi sa facem ce vrem, insa pe banii nostri.

Pe vremuri eram obisnuiti ca atunci cand erau alegerile sa mergem toata familia la vot, de la cel mai mic (care a implinit varsta pentru dreptul de a vota) si pana la cel mai mare. Ne adunam cu totii buletinele si asteptam sa mergem, simtind ca este o obligatie de-a noastra pe care trebuie s-o indeplinim pentru a avea un viitor mai bun. Acum, acest "obicei" a disparut, dorinta de a merge la vot n-o mai regasim in tinerii din ziua de azi. Tot mai putina lume merge la vot, dupa cum observam, majoritatea sunt cei de varsta a treia, care inca mai au putere sa creada in schimbarea in bine.

Face istorie o exprimare a lui Ponta: Mandru ca sunt roman, scoasa pe facebook exact dupa meciul de fotbal din septembrie 2013, castigat de Romania in fata Ungariei, cu ungurii batandu-si joc in tara de fortele de ordine.  Nu am reusit sa gasesc pe facebook-ul premierului o alta atestare, anterioara, a lozincii acum de propaganda electorala a PSD, asa ca lasam mandria de a fi roman sa fie izvorata de un sentiment etnic, uman, de revansa fata de cei care au avut mereu ceva de impartit cu romanii, in istorie, mai putin in fotbal.

Unii parlamentari s-au trezit, dupa 24 de ani de libertate, sa faca un proiect de lege prin care sa interzica fumatul in spatiile autoritatilor si institutiilor centrale si locale. Dupa ce altii au avut idee cu fumatul doar in anumite zone ale respectivelor institutii si chiar cu impartirea localurilor publice in partea cu fumat si cea fara fumat, tradusa in partea cu perdea si cea fara perdea si apoi rezolvata prin eliminarea locurilor pentru nefumatori, pe motiv ca fumatorul e un client mai misto, care nu mai intra in local daca nu are placerea perversa de a se afuma singur si de a-i afuma pe altii.