Inca o data parem a fi altfel decat ceilalti, in sensul aparent negativ. De multe ori ma gandesc la situatia noastra, cea zilnica, a traiului in general, si atunci imi vine sa ma gandesc ca este si mai rau - sunt popoare care nu au nici cele pe care noi le luam de bune. Insa, cu siguranta, intr-o natiune ideala ar fi bine ca cea mai mare incredere sa o avem in Justitie. Si tare bine ar mai fi sa si functioneze aceasta perfect, macar fara interese materiale etc. Ca sigur influente subiective sunt. Mod de interpretare si atitudine.

Psihologia poporului roman creioneaza tiparul unui om simplu, predispus ascultarii poruncilor, a lipsei de initiativa, caruia ii place sa isi desfasoare viata intr-un cadru delimitat clar, astfel incat altii sa judece pentru el, iar lucrurile sa aiba toate rostul lor. Armata se bucura de o mare incredere in randul romanilor, poate si pentru ca exista credinta ca fara armata nu esti barbat, etalata prin povestile cu intamplari degradante petrecute in timpul serviciului militar. Dincolo de asemanarile cu Biserica, Armata isi trage seva credibilitatii din istoria acestui neam, care mereu s-a confruntat cu numerosi dusmani, iar in timp in subconstientul colectiv s-a creat imaginea idilica de cetate asediata, inconjurata de dusmani. Propaganda nationalist-veroasa dusa la paroxism facuta aproape 5 decenii de regimul comunist nu a facut decat sa cimenteze acest mit, transformand-o intr-o imagine mentala inoculata fiecarui cetatean inca de cand i se punea la gat cravata de pionier.

Nu-i oare Biserica mama celor orfani?! se intreba Balzac, in timp ce Petre Tutea spune ca in Biserica afli ca existi… Este adevarat. Comparativ cu alte tari europene, in Romania, increderea in Biserica si in Armata este mai mare decat cea in Justitie. Nu suntem noi tara in care doar 0,1% din populatie a declarat la recensamant ca nu are nici o orientare religioasa?! Insa, daca facem comparatie cu Romania anilor trecuti, descoperim ca un complex de factori si circumstante a determinat o scadere continua a ideii de ridicare la rang de cinste a Bisericii si Armatei. Putini mai sunt cei care cred cu desavarsire in institutia Armatei de astazi, putini mai respecta Armata asa cum o faceau romanii anilor 1916-1917,  cand suferinta cauzata de foame, tifos si infrangere a unit intr-un singur suflet soldatii si oamenii de rand.

Personal cred ca in fiecare om exista o bucatica de Rai. Din acest motiv omul va fi mereu aproape de Dumnezeu prin intermediul Bisericii, au facut-o in timpul prigoanelor, o vor face si acum. Biserica si Armata merg impreuna intr-un stat. Nici un roman nu va zice ca nu crede in Biserica sau in Armata, toti sunt constienti ca sunt singurele institutii in care pot avea incredere, indiferent de vremurile ce vin. (Alina Avram)

Romanii dintotdeauna au avut inclinatii religioase si au avut frica de Dumnezeu. La tara, in special, traditiile au fost amestecate cu religia, de unde si expresia cate bordeie, atatea obiceie. Pentru ca religia este aceeasi, doar interpretarea si aplicarea ei difera. In armata avem traditie si, referindu-ma la prezent, avand in vedere ca Armata e cu noi! a fost slogan la revolutia din 1989, este lesne de inteles de ce romanii tin cu armata.

Fara indoiala, lumea se schimba, se schimba tot mai repede si nu intotdeauna in bine. Cu ceva mai mult timp in urma ar fi fost de neimaginat ca unui presedinte american sa-i fie trecut cu vederea de catre electorat un scandal precum cel legat de Monica Lewinsky. Tot de necrezut ar fi fost ca presedintele Germaniei sa fie implicat intr-un scandal de coruptie si sa trebuiasca sa demisioneze sau ca unui presedinte, presedintelui Ungariei, sa i se retraga titlul de doctor din cauza faptului ca lucrarea reprezenta un plagiat, la fel cum tot din cauza unui plagiat a trebuit sa demisioneze ministrul german al apararii. Asistam astazi la o discutie tulburatoare referitoare la teza de doctorat a prim-ministrului Victor Ponta. Din pacate, in Romania, titlul de doctor l-au primit nenumarate persoane cu privire la care cred ca ridica serioase semne de intrebare chiar diplomele de liceu… In mod cert, in Romania ar trebui sa se faca ordine incercand sa se elimine plagiatul la fel precum toate formele de coruptie, aceasta nesfarsita caracatita care ne macina tara. Astazi, mi se pare insa semnificativ si un alt aspect. In toate tarile, problemele, oricare ar fi ele, se rezolva acasa, in tara. Doar la noi trebuie sa le exportam, sa le facem sa apara in strainatate. Si, asa cum spunea batranul nostru Caragiale, sa o dam anonima.

Astazi, nenumarate familii se muta, isi iau adrese flotante fictive sau divorteaza. In mod incredibil, dar adevarat, motivul il reprezinta inscrierea copilului la scoala. De ce? Pentru a nu se lasa legati de glie si a-si putea inscrie copiii la scoala pe care o doresc. In plus, aceasta inscriere este periclitata si de faptul ca ministerului ii cade serverul dedicat inscrierii. Justificarea? O pana de curent care a distrus serverul. Oare ministeriabilii nu au auzit de sistemele de protectie si de solutiile de avarie pentru situatii de urgenta? Sau la primul accident intreaga infrastructura informationala a tarii se va prabusii? Sau mai degraba pe nimeni nu mai intereseaza ce se intampla in invatamant si in societate?

Consider ca sistemul romanesc de sanatate se afla intr-un punct critic, un moment care face sa doara populatia participanta la aceasta parada a afisarii puterii si autoritatii. Traim si suportam un abuz josnic, pe care nu il putem aplana fara spirit revolutionar. Nu pot eu, sau altul, singur sa schimb ceva, iar romanii nu sunt un popor unit, cu oricata inversurare sustinem noi asta... Demisia doctorului Arafat a fost un fapt asteptat, inteles, deoarece un om care salveaza vieti nu poate fi blamat atat de mult si apreciat atat de putin. Politetea nu mai incape in limbajul oamenilor disperati ca sunt atinsi si la ceea ce au incercat cu ardoare sa pastreze cat se poate de intact, sanatatea.

In 1992 am participat la un curs de prim ajutor organizat la Targu Mures de catre Societatea Romana de Urgenta si Catastrofa si Universitatea de Medicina si Farmacie Targu Mures. Pe atunci, SMURD-ul era amplasat in curtea spitalului, intr-un cort bine amenajat si se numea SMUR (Serviciul Mobil de Urgenta si Reanimare), neavand inca serviciu de descarcerare. L-am cunoscut atunci pe marele doctor Raed Arafat. Mare om, muncitor, bun profesionist, care reusise sa antreneze in jurul sau un voluntariat pe care eu, in zona Moldovei, din care veneam, nu-l mai vazusem. Am observat atunci cata incredere aveau oamenii in SMUR si in doctorul Arafat. Am ramas uimit cand am auzit, chiar stand la semafor, o discutie despre ce treaba grozava face pentru oamenii din Targu Mures acest medic. Timpul a demonstrat ca parerea pe care mi-am facut-o atunci era intemeiata. Ganditi-va la cat bine a facut acest doctor si SMURD-ul. Cum ar putea cineva sa vada medicina de urgenta fara SMURD? (Radu Cristian Rosu)

Acum multi ani am asistat intamplator la o discutie dintre niste rude si un cuplu care dupa o viata petrecuta prin ambasade, ca diplomati, au hotarat sa prinda radacini undeva. Au ales Targu Mures deoarece era singurul oras unde exista SMUR(D). A fost primul contact cu un alt mod de viata, a fost prima data cand auzeam de voluntariat si de donatiile dezinteresate facute de locuitorii unui oras. Lucrurile au evoluat aidoma unui bulgare de zapada, auzeam la stiri de inca o statie SMURD, de o ambulanta echipata sau de inca un elicopter.

Cred ca sanatatea oamenilor reprezinta cea mai mare avutie a lor, de aceea doctorul Arafat a incercat sa realizeze ceva pentru generatiile ce vor urma, dar se pare ca cei de la conducere au incercat sa minimizeze efortul depus de acest doctor, aducand la adresa acestuia o serie de injurii. Demisia lui Raed Arafat, cunoscut ca fondator al SMURD - serviciului medical de urgenta unic in Romania, nu pare sa fi fost intampinata cu bucurie in sistemul sanitar. De 22 de ani incoace, guvernele noastre nu au reusit sa faca nimic, asa ca ar trebui sa nu ne dam batuti la orice zvon, ci sa ne sustinem ideile, sa ne aparam sistemul de sanatate, mai ales cel de urgenta.

Am distribuit si eu link-ul pe facebook despre „Stop desfiintarii SMURD!”. De ce am facut acest lucru...
In primul rand, apreciez acest serviciu, cred ca este cel mai important serviciu, deoarece viata unui om nu poate fi salvata decat prin interventia corecta si rapida! In al doilea rand, SMURD a intervenit la toate solicitarile de urgenta, cum ar fi: accidente rutiere, explozii, accidente de munca sau casnice (caderea de la inaltime sau electrocutarea), stari de inconstienta, ce includ si stopuri cardiorespiratorii, suspiciuni de infarct, dar si accidente cu multiple victime.

Am fost surprins cand am vazut cum un presedinte poate aproba o asemenea lege, o asemenea mizerie, precum proiectul de lege a sanatatii. El a crezut ca face din SMURD firma de taxi? Adica sa fie SMURD-ul privat, dar sa fie echipat cu personalul statului? Deci SMURD-ul sa fie asa, un fel de taxi? Cum se poate asa ceva? Nu am fost deloc surprins de decizia lui Arafat, si eu as fi facut la fel daca eram in locul lui, demisionam, ca doar nu as accepta sa-si bata joc cineva de munca mea de-o viata.

Dupa parerea mea, reglementarea medicamentelor compensate mi se pare gresita, chiar cruda, deoarece sunt oameni saraci, bolnavi cronici, care au nevoie de tratament pentru a putea trai si care abia isi puteau plati medicamentele inainte si, daca se scumpesc, nu vor mai reusi sa si le cumpere. Stiu asta din proprie experienta, deoarece bunica mea este diabetica si are si probleme cu inima, si din pensia ei relativ mica abia daca reuseste sa isi cumpere medicamentele lunare.

In primul rand tin sa zic ca nimic nu este gandit si nimic facut ca la carte cum ar trebui sa fie intr-o tara de drept. Eu consider ca toti cetatenii acestei tari ar trebui sa aiba posibilitatea sa beneficieze de asistenta medicala gratuita, chiar daca nu au un loc de munca sau nu isi pot plati asigurarea de sanatate. Din pacate se vede ca cetatenii acestei tari sunt straini in tara lor. Cetatenii care isi permit sa beneficieze de servicii suplimentare pot sa contribuie la un sistem privat atat privind spitalizarea, medicul de familie, salvarea si tot ce tine de acest sistem.

Avem nevoie de reformarea sistemului de sanatate, insa aceasta reformare trebuie sa fie in beneficiul cetatenilor, si nu al companiilor private de asigurari. Pentru aceasta, discutiile trebuie sa porneasca (obligatoriu) de la stabilirea unui pachet de baza corect definit si care sa aiba ca fundament folosirea unor studii si date statistice. Asigurarile private nu trebuie sa aiba nici o legatura cu pachetul de asigurari de sanatate de baza, asa cum este de fapt si in Germania, unul dintre cele mai bune sisteme de sanatate din lume.

Nu cred ca este cineva care spune ca sistemul nostru de sanatate nu are nevoie de o reforma, are nevoie de una majora. Din sistemul actual ar trebui pastrate doar lucrurile bune, care sunt foarte putine, ce este drept. SMURD-ul este unul dintre ele, s-a dovedit ca functioneaza bine si salveaza multe vieti, ar trebui integrat si adaptat noului sistem, dar ar trebui pastrat. Modificarile care se doresc sunt corecte cred eu, sunt propuneri facute urmarind modele din afara, care functioneaza de ani buni si functioneaza bine. Sunt tari in care trebuie sa ai o asigurare buna daca vrei sa ai acces la anumite servicii sau interventii medicale, nimic nu este gratuit nici pentru tine si nici pentru familia ta.

Am inceput sa-mi spun parerea despre povestea cu dr. Arafat de cand s-a lansat pe Facebook prima petitie, cea cu peste 200.000 de semnaturi, care s-a si depus la Parlament. Si mi-am spus-o in continuare la toate apelurile legate de problema. Mi s-a parut cea mai mare golanie. S-a folosit de un pretext ca sa-l faca sa plece. Am vazut emisiunea care a declansat scandalul si am fost convinsa ca isi da demisia, am castigat si un pariu in privinta asta. Se vedea ca e nervos si ca numai bunul-simt il oprea sa sara la gatul presedintelui, dar il vedeam cum se infoaie ca pisica mea cand e nervoasa!

Suntem invatati la scoala ca Legea fundamentala a unui stat este Constitutia, iar in Constitutia Romaniei, la articolul 1, alineatul 3, se spune foarte clar si transant: Romania este un stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate. Sunt cuvinte mari, cuvinte care insa ne garanteaza libertatea de a alege si respectarea drepturilor noastre fundamentale. Nu fac politica. Nu imi place si consider ca Romania a avut clasa politica in perioada interbelica, cei de acum sunt un soi de ceva nedefinit, cu drepturi si fara obligatii.

Sunt, intr-adevar, multe probleme pe care le ridica acest proiect al Legii Sanatatii. Cred insa ca prinicpala problema este data de faptul ca aplicarea legii va necesita o serie intreaga de precizari, care urmeaza sa fie aduse ulterior prin hotarari de guvern sau prin ordin de ministru. De-abia aceste precizari vor fi in masura sa contureze propriu-zis impactul acestei legi. Vreau sa ma refer doar la unul dintre aceste aspecte, care mi se pare vital pentru fiecare dintre noi. Este vorba despre pachetul minimal de servicii medicale. Asta inseamna sa vedem care sunt serviciile de care ne vom putea bucura in cadrul asigurarii obligatorii. Vom plati si pentru ele, dar numai in limitele prevazute de coplata. Pentru celelalte, daca nu avem o asigurare suplimentara care sa le contina si pe ele, va trebui sa platim integral. Evident, daca vom dispune de banii necesari. Fie pentru a ne face din timp asigurarea suplimentara, fie pentru a plati serviciile intgral. Si va plati cine va avea bani, restul pot sa moara linistiti… De ce va fi trecut in acest pachet, va depinde cine va trai si cine va muri.

Cand auzi de case de asigurari private de sanatate, te gandesti in mod normal ca vor fi mai multe case de asigurari. Iar tu, studiind oferta si seriozitatea lor, te vei adresa celei care ti se va parea ca este mai de incredere. Numai ca va inselati! Prezenta lege prevede cu totul altceva. Banii iti vor fi in continuare luati in mod obligatoriu de actuala casa de asigurari de sanatate, iar aceasta ii va vira mai departe, dupa bunul ei plac, catre casele private de asigurari, patru la numar, cu competente teritoriale diferite. In tot acest proces, tu nu ai nici un control si nici un drept! Ai doar obligatia sa platesti! Daca va amintiti, e o vorba din batrani, Prostu’ plateste! Si de primit vei primi drept servicii ce va hotara ministerul si casa centrala de asigurari, in functie de ce va contracta casa privata de asigurari la care ai fost arondat fara a fi intrebat. Deci nu apare, de fapt, nici o concurenta, tu nu ai nici un cuvant de spus, dar, evident, cresc costurile si, din banii platiti de tine, trebuie sa se realizeze si profitul casei private de asigurari.

Ce ne asteapta in sistemul de urgenta dupa introducerea noii legi? Nu e necesar sa asteptam aplicarea legii pentru a vedea… Putem descoperi ce ne asteapta, uitandu-ne in trecut. Pentru ca si pana acum firmele private au avut acces la sistemul de urgenta, insa doar in ceea ce priveste transportul si consultatiile in cazurile care nu comportau riscuri. Dar cine poate stabili cand apar riscurile? La Brasov, considerandu-se ca un caz nu comporta riscuri, desi era vorba de o femeie care lesinase la Poiana Brasov, este trimisa o ambulanta privata. Iar aceasta nu face fata situatiei si trebuie chemat SMURD-ul. Intre timp, situatia femeii se agraveaza si se ajunge in situatia in care ar trebui resuscitata. Cei de pe ambulanta privata nu sunt in stare sa execute operatiile de resuscitare si asteapta SMURD-ul. Dar intr-o asemenea situatie fiecare minut scade sansele de reusita cu peste 10% si in final femeia nu a mai putut fi salvata si moare. Daca nu s-ar fi considerat, asa cum erau trecute sarcinile intr-o hotarare semnata si stampilata, ca zilnic cel putin sapte cazuri sa fie transferate de la Ambulanta Brasov la firma privata, femeia ar fi putut fi salvata. Dar pentru a asigura profitul scontat unei firme private a trebuit sa moara un om…

Am vazut anul trecut ce a insemnat o actiune simpla de inchidere a cateva zeci de spitale. Lipsa unor analize elementare de impact. Confuzii grave in urma carora nici nu se stia despre ce unitati spitalicesti este vorba. Revocarea ordinului de inchidere a unor spitale. Inchiderea unor unitati care tocmai fusesera reabilitate sau care beneficiasera de investitii majore in aparatura. Bolnavi uitati in unitati desfiintate. Salvari care aduceau bolnavii la portile unor spitale care nu mai existau. Ordine contradictorii care se succedau de la o zi la alta. Si multe altele… Daca acea masura simpla nu a putut fi coordonata de minister, imi este imposibil sa cred ca o reforma atat de ampla si de profunda precum cea propusa acum ar putea fi managerizata de minister. Mai ales ca prezentul proiect nu contine un studiu de impact si nu prevede nici o masura concreta cu privire la modul de implementare, de gestionare a perioadei de tranzitie. Deci chiar daca masurile prezentului proiect ar fi benefice - ceea ce eu sunt convins ca nu e cazul -, cred ca aceasta lege va conduce la un adevarat haos in intreg sistemul medical. Iar bolnavului nu-i poti spune sa astepte, caci moartea nu asteapta...

Salvarile reprezinta o prezenta permanenta in peisajul marilor orase. De obicei, ne enerveaza cu sunetul strident al sirenelor. Dar, rareori, ne luam ragazul sa aflam mai multe despre munca acestor oameni… Astazi, odata cu aparitia noului proiect de lege a sanatatii, avem insa obligatia de a face acest lucru. Pentru ca de functionarea serviciului de urgenta depinde dreptul la viata al fiecaruia dintre noi. Iar de acest lucru nu are cum sa nu ne pese.
Serviciul Mobil de Urgenta acopera mai multe tipuri de activitati. El trebuie sa rezolve transportul bolnavilor, sa asigure consultatiile celor ce nu se pot deplasa la unitatea medicala, dar tot ei trebuie sa intervina atunci cand agravarea starii de sanatate ii pune unei persoane viata in pericol, precum in cazul unui stop cardiac. Si tot ei trebuie sa intervina atunci cand, in urma unui accident rutier, a unui incendiu sau a unei explozii, inundatii sau cutremur, a unei alunecari de teren sau a unei alte calamitati, exista oameni a caror viata este in pericol.