E doar un stereotip. Nu trebuie sa generalizam. Personal, daca as fi intrebata daca am incredere in cele doua, si anume Biserica si Armata, as raspunde fara ezitare ca in Armata am incredere deplina. In ceea ce priveste increderea in Biserica, cred ca e o chestiune prost formulata, nu e vorba de incredere in Biserica, ci frica de Dumnezeu. Persoanele care declara ca au incredere in Biserica sunt false, avand in vedere toate nelegiuirile care au loc in interiorul unei Biserici si provocate de fetele bisericesti, oamenii cred in Dumnezeu si in ceea ce reprezinta el. Chestiunea cu celelalte natiuni care cred in Justitie tine de normalitatea unei tari si de capabilitatea de a-si pune cetateanul mai presus de orice... lucru foarte putin probabil in tara noastra... e o chestiune care tine de increderea in propria persoana a fiecaruia dintre noi, nu avem incredere in noi, nu credem nici in Justitie, Biserica etc., o lipsa de incredere alimentata continuu de alesii nostri. (Ramona)

In opinia mea, Biserica a fost, este si va ramane sprijinul moral al romanilor, iar Armata reprezinta identitatea si istoria nationala. Poporul nostru crede in traditie si respecta institutiile care au stiut sa-i ofere protectie, incredere si speranta. Biserica nu judeca, ci doar asculta, sfatuieste si iarta pe toti cei care vin sa-si deschida sufletul in fata divinitatii. Armata este simbolul dreptatii, curajului, sigurantei si puterii. Parerea mea este ca occidentalii sunt mult mai rationali si detasati de spiritualitate, acestia cautand sprijin in institutii al caror mod de functionare il cunosc. Nu trebuie sa uitam ca Justitia este realizata de oameni care sunt supusi greselii, iar adevarul este intotdeauna relativ. Trebuie sa ne pastram unicitatea si sa avem credinta in ceea ce ne dicteaza mintea si sufletul. (Giorgiana Ciobanu)

Exista un citat care mie mi-a placut foarte mult si care suna asa: Mi-a mai ramas speranta, salvarea am pierdut-o! Cati dintre noi ne regasim in aceste cuvinte? Majoritatea. Ce mai asteptam de la viata in aceste vremuri tulburi? Nici noi nu mai stim. Asteptam miracole. Si nu unul, ci mai multe daca se poate. Daca intri intr-o biserica si asculti rugile celor din jur, vei observa ca sunt foarte variate. De la sanatate la avutie, pentru toate aceste lucruri nu mai avem puterea sa luptam pentru a le obtine, nu mai vrem sa muncim pentru ca vedem ca nu mai are nici un rost, din moment ce nu avem nici o satisfactie si dureaza prea mult pentru a le avea. Si cand vedem ca cel de langa noi, care nu a muncit niciodata, are aceleasi lucruri ca si noi, ne intrebam oare unde e Justitia?

Eu personal am incredere mare in Armata si in Biserica si asa a fost de cand ma stiu, pentru ca sunt institutii care au stat alaturi permanent de oameni. Biserica ne-a ajutat sa devenim crestini prin datina botezului si la nici un eveniment din viata noastra nu lipseste Biserica (botez, cununie, moarte), ne aduna pe toti credinciosii si ne indeamna la rugaciune si la sentimente umane, sa ne ajutam semenii si sa fim mai indulgenti. Uneori uitam ca trebuie sa fim mai buni si ne aducem aminte de Dumnezeu numai la greu si cred ca nu este persoana care sa nu fi zis macar o data in viata "Doamne ajuta-ma".

La noi, Justitia e aservita intereselor politice si economice, exceptia intareste regula. Daca furi o scrumiera, faci mai multa puscarie ca unul ce-a pus pe butuci o banca si cateva combinate. Cum sa ai incredere in asa ceva?! In lumea civilizata e taman pe dos. Increderea in Biserica exista datorita ignorantei celor mai multi bastinasi (sunt vaste zone unde traiesc si gandesc ca-n Evul Mediu). Nu-si dau seama ca biserica si umilii ei slujbasi fac averi colosale pe spatele lor, prin modul de cersire organizata si tehnici de intimidare (sta mortul pe nasalie pana cotizezi la popa cat doreste sufletelul sau).Deci, daca ai un chestionar cu cine-i mai putin corupt si in cine ai mai multa incredere, dupa ce elimini pe cei ce nu merita increderea ta, ce ramane? Armata. Desi, daca ai facut armata, te crucesti ce specimene gasesti si in cadrul ei. (Dan Ababei, Foto: Stock.XCHNG)

Justitia este de incredere pentru alte natiuni, deoarece aceasta si-a dovedit corectitudinea si validitatea in fata cetatenilor in cazuri cand romanii si-au pierdut increderea intr-o astfel de institutie. Iar atunci cand aceasta dispare, tot ceea ce mai ramane valabil este Armata, parte a Justitiei, care ar putea actiona in favoarea lor. Oamenii vor sa se simta in siguranta, vor sa fie protejati, de aceea isi aleg doua cai pentru a obtine acest lucru: calea palpabila si divinitatea. Pe de alta parte, inca din cele mai vechi timpuri, oamenii si-au pus increderea in zei, in forte nevazute, deoarece au incercat sa-si explice fenomenele care ii inconjurau inca de la nastere. Moartea insasi a fost si a ramas un fenomen inexplicabil, de aceea, multi si-au canalizat atentia spre Biserica, deoarece doreau sa obtina sprijinul pe care nu-l aveau in lumea materiala. (Rodica Luntraru)

Ganditi-va ce au vazut romanii cand au fost mari inundatii in tara. Pompieri ajutandu-i pe sinistrati, luandu-i de pe acoperisurile caselor inconjurate de ape, scotandu-le apa din beciuri, case si curti. Caci da, in mintea romanului, armata inseamna si pompieri, si jandarmi, chiar daca apartin altui minister. Ganditi-va ce disciplina este in armata, comparativ cu multe alte institutii. Credeti ca un angajat poate pleca din localitate doar pentru ca e weekend? Nu, daca nu are aprobata o parasire de garnizoana. Un angajat din armata e tot timpul la dispozitie. Romanul are incredere ca, daca e o situatie de urgenta, vor veni suficienti oameni pregatiti sa-l ajute.

Inca din secolul al III-lea, Sfantul Ciprian dadea o definitie foarte frumoasa pentru Biserica: In afara Bisericii nu exista mantuire. Omul si-a concentrat credinta, nadejdea si dragostea in Dumnezeu, Cel care L-a trimis in lume pe Fiul Sau pentru a intemeia Biserica crestina. Poporul roman, crestinat de insusi unul dintre Apostolii Mantuitorului, Andrei, are o nadejde puternica spre mai bine si o mai mare incredere in Biserica si in slujitorii acesteia, tocmai datorita temeliei pe care se sprijina introducerea credintei crestine in spatiul populat de el.

Personal cred ca Biserica a fost mereu alaturi de oamenii simpli in momentele grele, inca din cele mai vechi timpuri. Romanii au gasit in Biserica un sprijin mental, s-au indreptat mereu catre religie atunci cand celelalte cai nu duceau spre ceva mai bun. Legat de Armata, nu stiu ce sa spun, probabil si aici intervine mecanismul acesta al mentalitatii poporului - Armata vine din popor, e vorba de copiii tarii care lupta pentru acest neam. Am putea spune la fel de multe lucruri bune si despre Justitie, dar noi ne simtim mereu neindreptatiti de aceasta institutie pentru ca avem permanenta impresie ca suntem "furati".

Din timpul democratiei ateniene si pana astazi, cred ca nimic nu a fost si nu este mai important intr-o societate decat modul in care fiecare membru al ei se preocupa si se implica in mersul Cetatii. O societate, in care fiecare se intereseaza doar de propriile lui probleme, dezinteresandu-se si desolidarizandu-se de problemele Cetatii, este sortita destramarii. Mai devreme sau mai tarziu, va ajunge la cheremul profitorilor din tara sau din strainatate. Iar principalul mod prin care un cetatean se poate si trebuie sa se exprime este votul. Votul in alegeri, votul in cazul unui referendum. A renunta la dreptul tau la vot inseamna sa renunti la calitatea ta de cetatean, de membru al cetatii. Devii un apatrid in propria ta tara. Nu exista motiv sau scuza pentru o astfel de atitudine decat atunci cand deja nu te mai intereseaza nici tara si nici poporul tau.

Singurul aspect care ar putea face Romania o tara mai buna il reprezinta oamenii. Inca mai cred ca ne putem schimba. Noi trebuie sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem la ceilalti. Daca fiecare ar lasa mai mult de la sine, daca am fi mai intelegatori, mai blanzi, mai iubitori, mai rabdatori, asa cum eram odata, candva nu demult, poate vom reusi sa facem viata mai frumoasa. Nu trebuie sa fii bogat ca sa ai o viata frumoasa, ci doar sa fii tu insuti alaturi de cei dragi. Acest  lucru e pe plan spiritual.

Inca o data parem a fi altfel decat ceilalti, in sensul aparent negativ. De multe ori ma gandesc la situatia noastra, cea zilnica, a traiului in general, si atunci imi vine sa ma gandesc ca este si mai rau - sunt popoare care nu au nici cele pe care noi le luam de bune. Insa, cu siguranta, intr-o natiune ideala ar fi bine ca cea mai mare incredere sa o avem in Justitie. Si tare bine ar mai fi sa si functioneze aceasta perfect, macar fara interese materiale etc. Ca sigur influente subiective sunt. Mod de interpretare si atitudine.

Psihologia poporului roman creioneaza tiparul unui om simplu, predispus ascultarii poruncilor, a lipsei de initiativa, caruia ii place sa isi desfasoare viata intr-un cadru delimitat clar, astfel incat altii sa judece pentru el, iar lucrurile sa aiba toate rostul lor. Armata se bucura de o mare incredere in randul romanilor, poate si pentru ca exista credinta ca fara armata nu esti barbat, etalata prin povestile cu intamplari degradante petrecute in timpul serviciului militar. Dincolo de asemanarile cu Biserica, Armata isi trage seva credibilitatii din istoria acestui neam, care mereu s-a confruntat cu numerosi dusmani, iar in timp in subconstientul colectiv s-a creat imaginea idilica de cetate asediata, inconjurata de dusmani. Propaganda nationalist-veroasa dusa la paroxism facuta aproape 5 decenii de regimul comunist nu a facut decat sa cimenteze acest mit, transformand-o intr-o imagine mentala inoculata fiecarui cetatean inca de cand i se punea la gat cravata de pionier.

Nu-i oare Biserica mama celor orfani?! se intreba Balzac, in timp ce Petre Tutea spune ca in Biserica afli ca existi… Este adevarat. Comparativ cu alte tari europene, in Romania, increderea in Biserica si in Armata este mai mare decat cea in Justitie. Nu suntem noi tara in care doar 0,1% din populatie a declarat la recensamant ca nu are nici o orientare religioasa?! Insa, daca facem comparatie cu Romania anilor trecuti, descoperim ca un complex de factori si circumstante a determinat o scadere continua a ideii de ridicare la rang de cinste a Bisericii si Armatei. Putini mai sunt cei care cred cu desavarsire in institutia Armatei de astazi, putini mai respecta Armata asa cum o faceau romanii anilor 1916-1917,  cand suferinta cauzata de foame, tifos si infrangere a unit intr-un singur suflet soldatii si oamenii de rand.

Personal cred ca in fiecare om exista o bucatica de Rai. Din acest motiv omul va fi mereu aproape de Dumnezeu prin intermediul Bisericii, au facut-o in timpul prigoanelor, o vor face si acum. Biserica si Armata merg impreuna intr-un stat. Nici un roman nu va zice ca nu crede in Biserica sau in Armata, toti sunt constienti ca sunt singurele institutii in care pot avea incredere, indiferent de vremurile ce vin. (Alina Avram)

Romanii dintotdeauna au avut inclinatii religioase si au avut frica de Dumnezeu. La tara, in special, traditiile au fost amestecate cu religia, de unde si expresia cate bordeie, atatea obiceie. Pentru ca religia este aceeasi, doar interpretarea si aplicarea ei difera. In armata avem traditie si, referindu-ma la prezent, avand in vedere ca Armata e cu noi! a fost slogan la revolutia din 1989, este lesne de inteles de ce romanii tin cu armata.

Fara indoiala, lumea se schimba, se schimba tot mai repede si nu intotdeauna in bine. Cu ceva mai mult timp in urma ar fi fost de neimaginat ca unui presedinte american sa-i fie trecut cu vederea de catre electorat un scandal precum cel legat de Monica Lewinsky. Tot de necrezut ar fi fost ca presedintele Germaniei sa fie implicat intr-un scandal de coruptie si sa trebuiasca sa demisioneze sau ca unui presedinte, presedintelui Ungariei, sa i se retraga titlul de doctor din cauza faptului ca lucrarea reprezenta un plagiat, la fel cum tot din cauza unui plagiat a trebuit sa demisioneze ministrul german al apararii. Asistam astazi la o discutie tulburatoare referitoare la teza de doctorat a prim-ministrului Victor Ponta. Din pacate, in Romania, titlul de doctor l-au primit nenumarate persoane cu privire la care cred ca ridica serioase semne de intrebare chiar diplomele de liceu… In mod cert, in Romania ar trebui sa se faca ordine incercand sa se elimine plagiatul la fel precum toate formele de coruptie, aceasta nesfarsita caracatita care ne macina tara. Astazi, mi se pare insa semnificativ si un alt aspect. In toate tarile, problemele, oricare ar fi ele, se rezolva acasa, in tara. Doar la noi trebuie sa le exportam, sa le facem sa apara in strainatate. Si, asa cum spunea batranul nostru Caragiale, sa o dam anonima.

Astazi, nenumarate familii se muta, isi iau adrese flotante fictive sau divorteaza. In mod incredibil, dar adevarat, motivul il reprezinta inscrierea copilului la scoala. De ce? Pentru a nu se lasa legati de glie si a-si putea inscrie copiii la scoala pe care o doresc. In plus, aceasta inscriere este periclitata si de faptul ca ministerului ii cade serverul dedicat inscrierii. Justificarea? O pana de curent care a distrus serverul. Oare ministeriabilii nu au auzit de sistemele de protectie si de solutiile de avarie pentru situatii de urgenta? Sau la primul accident intreaga infrastructura informationala a tarii se va prabusii? Sau mai degraba pe nimeni nu mai intereseaza ce se intampla in invatamant si in societate?

Consider ca sistemul romanesc de sanatate se afla intr-un punct critic, un moment care face sa doara populatia participanta la aceasta parada a afisarii puterii si autoritatii. Traim si suportam un abuz josnic, pe care nu il putem aplana fara spirit revolutionar. Nu pot eu, sau altul, singur sa schimb ceva, iar romanii nu sunt un popor unit, cu oricata inversurare sustinem noi asta... Demisia doctorului Arafat a fost un fapt asteptat, inteles, deoarece un om care salveaza vieti nu poate fi blamat atat de mult si apreciat atat de putin. Politetea nu mai incape in limbajul oamenilor disperati ca sunt atinsi si la ceea ce au incercat cu ardoare sa pastreze cat se poate de intact, sanatatea.

In 1992 am participat la un curs de prim ajutor organizat la Targu Mures de catre Societatea Romana de Urgenta si Catastrofa si Universitatea de Medicina si Farmacie Targu Mures. Pe atunci, SMURD-ul era amplasat in curtea spitalului, intr-un cort bine amenajat si se numea SMUR (Serviciul Mobil de Urgenta si Reanimare), neavand inca serviciu de descarcerare. L-am cunoscut atunci pe marele doctor Raed Arafat. Mare om, muncitor, bun profesionist, care reusise sa antreneze in jurul sau un voluntariat pe care eu, in zona Moldovei, din care veneam, nu-l mai vazusem. Am observat atunci cata incredere aveau oamenii in SMUR si in doctorul Arafat. Am ramas uimit cand am auzit, chiar stand la semafor, o discutie despre ce treaba grozava face pentru oamenii din Targu Mures acest medic. Timpul a demonstrat ca parerea pe care mi-am facut-o atunci era intemeiata. Ganditi-va la cat bine a facut acest doctor si SMURD-ul. Cum ar putea cineva sa vada medicina de urgenta fara SMURD? (Radu Cristian Rosu)

Acum multi ani am asistat intamplator la o discutie dintre niste rude si un cuplu care dupa o viata petrecuta prin ambasade, ca diplomati, au hotarat sa prinda radacini undeva. Au ales Targu Mures deoarece era singurul oras unde exista SMUR(D). A fost primul contact cu un alt mod de viata, a fost prima data cand auzeam de voluntariat si de donatiile dezinteresate facute de locuitorii unui oras. Lucrurile au evoluat aidoma unui bulgare de zapada, auzeam la stiri de inca o statie SMURD, de o ambulanta echipata sau de inca un elicopter.

Cred ca sanatatea oamenilor reprezinta cea mai mare avutie a lor, de aceea doctorul Arafat a incercat sa realizeze ceva pentru generatiile ce vor urma, dar se pare ca cei de la conducere au incercat sa minimizeze efortul depus de acest doctor, aducand la adresa acestuia o serie de injurii. Demisia lui Raed Arafat, cunoscut ca fondator al SMURD - serviciului medical de urgenta unic in Romania, nu pare sa fi fost intampinata cu bucurie in sistemul sanitar. De 22 de ani incoace, guvernele noastre nu au reusit sa faca nimic, asa ca ar trebui sa nu ne dam batuti la orice zvon, ci sa ne sustinem ideile, sa ne aparam sistemul de sanatate, mai ales cel de urgenta.

Am distribuit si eu link-ul pe facebook despre „Stop desfiintarii SMURD!”. De ce am facut acest lucru...
In primul rand, apreciez acest serviciu, cred ca este cel mai important serviciu, deoarece viata unui om nu poate fi salvata decat prin interventia corecta si rapida! In al doilea rand, SMURD a intervenit la toate solicitarile de urgenta, cum ar fi: accidente rutiere, explozii, accidente de munca sau casnice (caderea de la inaltime sau electrocutarea), stari de inconstienta, ce includ si stopuri cardiorespiratorii, suspiciuni de infarct, dar si accidente cu multiple victime.

Am fost surprins cand am vazut cum un presedinte poate aproba o asemenea lege, o asemenea mizerie, precum proiectul de lege a sanatatii. El a crezut ca face din SMURD firma de taxi? Adica sa fie SMURD-ul privat, dar sa fie echipat cu personalul statului? Deci SMURD-ul sa fie asa, un fel de taxi? Cum se poate asa ceva? Nu am fost deloc surprins de decizia lui Arafat, si eu as fi facut la fel daca eram in locul lui, demisionam, ca doar nu as accepta sa-si bata joc cineva de munca mea de-o viata.