Povestea prietenei mele

Imprimare

Doresc sa va spun povestea partenerei mele de viata, Bianca. Un episod peste care cred va trece cu bine, in curand, dar pana la care am trecut prin multe greutati... Voi folosi exact cuvintele ei.
"Incepuse sa ninga cu fulgi mari si pufosi, ca niste norisori argintii, care prevesteau o noapte de basm. Ceea ce ar trebui sa fie un basm a fost insa o clipa reala, o pagina de viata, care probabil asa a fost scrisa in stele. Revenind la realitate, ma aflam intr-o camera de spital alba si impersonala, in care timpul se oprise in loc, suferinta imi dadea tarcoale, o suferinta ce pentru un om care nu a trecut prin asemenea momente nu poate fi inchipuita. Sufeream de o boala ce te tintuieste la pat facandu-te neputincios si creandu-ti senzatia de "leguma". Fiind fosta sportiva, am probleme cu coloana (discopatie lombara), vertebrele L4 - L5. Dupa o lunga perioada de asemenea suferinte, alte dureri interioare si exterioare deveneau minore... In aceste momente de suferinta, mama mea era alaturi de mine in permanenta. Cei care au trecut prin aceasta boala stiu ca nu poti face nimic singur (nici sa mananci, nici sa te duci la toaleta, nici chiar sa te intorci de pe o parte pe alta), pentru ca amortealea e crunta. Dintr-o data, din acea stare de neclintit, am trait o senzatie deosebita, parea ca ma ridicasem si intrasem intr-un tunel al timpului in care ma simteam bine si durerea disparuse total ca si cum nu ar fi existat; o senzatie de bine si cald ma cuprinsese, acea senzatie pe care nu o mai traisem de mult. Eram intr-o lume feerica, de basm. La un moment dat, ma simteam usoara ca un fulg (acel fulg minunat al noptilor de iarna), simteam cum parca parasisem corpul fizic ("carcasa") si pluteam deasupra salonului de spital in care ma aflam. Corpul fizic ramasese tintuit pe patul de spital, greu ca o piatra de moara. Dupa atata suferinta, aceasta senzatie, aceasta stare, era benefica si linistitoare pentru mine. De acolo, de sus, aproape de tavanul salonului de spital, vedeam, auzeam, simteam tot ce se intampla in salon jos, ca intr-un abis, era ora 4 si ceva dimineata, iar asistentele venisera sa faca tratamentele bolnavilor. La un moment dat, din aceasta stare de beatitudine si de liniste metafizica, brusc a aparut senzatia de frica, mi-am dat seama unde ma aflam si imi doream foarte mult sa ma intorc in corpul fizic, ceea ce mi se parea foarte greu in momentul acela. Moment in care a intervenit vointa si puterea, ca un strigat profund, de a face tot posibilul, din toate fortele din toata fiinta mea, de a ma intoarce in corpul fizic. Am inceput prin a incerca sa-mi strang degetele de la maini si de la picioare, de a le face sa se miste, dar totul parea irealizabil. Cu greu am putut face fata acestei situatii, cu greu m-am intors din acea lume de multi nebanuita, intangibila... Dar m-am intors..." (Danut Ionescu)

http://atl-service.kiev.ua
www.sunglass4you.com.ua