Sunt inconjurat de femei de cand ma stiu: de la mama mea, care, desi am 37 de ani, inca ma dadaceste de parca as fi un bebelus, pana la sotia mea, care ma zapaceste cu teoriile ei despre viata. Sa va vorbesc despre femeile din viata mea??? Am o mama foarte vorbareata. Daca stau jumatate de ora in prezenta ei, sunt mai obosit decat dupa o zi de munca. De ce te-ai imbracat asa subtire? Dar nu ti-e frig? Ai mancat? Parca ai slabit! Aceste intrebari mi le pune de fiecare data cand ne intalnim si eu nu numai ca sunt "imbracat" si "mancat", sunt si un munte de om de aproape 100 de kg!!!
Dar sa ajungem si la iubita mea sotie... Micuta, slabuta, firava precum o floare... cel putin impresia asta am avut-o despre ea atunci cand am cerut-o in casatorie. M-am inselat amarnic. De fapt, este o copie fidela a mamei mele, doar ca ma zapaceste cu alt fel de intrebari: Unde ai fost? De ce ai venit asa tarziu? Tu nu stii ca ai familie? Cand iesim in oras? Vreau sa ma plimb!!! As minti daca as spune ca eu sunt un sfant, ba din contra! Fotbalul e viata mea, dupa efort o bere merge perfect, dupa 10 beri ma trezesc printr-un club, dupa inca 2 beri imi aduc aminte de sotie si de dragostea pe care i-o port, dar cand ma uit la telefon remarc cu stupoare ca nu am decat 30 de apeluri pierdute. Ajung acasa obosit, spasit, si suport cu stoicism toate acuzatiile pe care mi le aduce. Merit!!!
Pe femeile din viata mea LE IUBESC. Ii multumesc mamei mele pentru ca m-a inconjurat cu dragoste in copilarie, m-a inteles in adolescenta si, acum cand sunt matur, ma sustine si ma incurajeaza in tot ceea ce fac. Pe sotie o ador, atunci cand e nervoasa face o mutrita de imi vine sa o strang la piept si sa nu ii mai dau drumul, cand e vesela, canta de rasuna camera. Da! E afoana, dar acesta e si farmecul... Sa o vedeti cum se chinuie sa cante! Si danseaza cu foc, spre disperarea mea. Mancarea pe care o gateste este delicioasa, nu stiu ce pune acolo, dar ma ling pe degete de buna ce este. Stie cand am nevoie de o incurajare, stie ce cuvinte ajung la inima mea, stie cum sa ma linisteasca atunci cand sunt nervos, stie cum sa ma binedispuna, stie cum sa ma enerveze. Ma cunoaste precum o carte deschisa.
Am ajuns la o concluzie: fara femeile din viata mea nu as fi eu, nu as avea pentru ce munci, nu as avea aceeasi pofta de viata, nu as avea pentru ce sa ma trezesc dimineata. Le multumesc pentru ca ma iubesc si sunt alaturi de mine la bine si la rau. Le iubesc din tot sufletul! (Catalin Nichitean)