De la nasterea copilului meu, tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el se cristalizeaza intr-o amintire extraordinara pentru mine. Momentele cand ne jucam, cand ne plimbam... Fiecare clipa traita alaturi de el este minunata! Este ingerasul meu! Am atat de multe amintiri legate de fiul meu si mi-e greu sa o caut pe cea mai importanta pentru a v-o povesti si voua.

Una din amintirile mele dragi este legata de Craciunul trecut, pe care de altfel il consider cel mai frumos Craciun de pana acum. Alex avea un an si doua luni. Pentru aceasta zi importanta din viata noastra, am inceput pregatirile cu cateva zile inainte.
Am ales sa cumparam un bra de plastic, fiind mai usor decat unul natural, in caz ca, dintr-un accident, s-ar pravali peste baiat. Am schimbat apoi globurile elegante, din sticla, cu altele mai mici si mai colorate, din plastic, la fel de frumoase, dar mult mai potrivite pentru a fi roase cu dintii lui mici, fara urmari.
Am inceput sa impodobim bradutul in noaptea de Ajun, pe la ora 23, dupa ce adormise Alex. Era trecut de miezul noptii cand am terminat. Nu am rezistat tentatiei si am aprins instalatia, iar dupa vreun sfert de ora Alex s-a trezit... Cand l-a vazut pentru prima data, Alex l-a privit cu gurita pe jumatate deschisa, conturand un zambet, a intins degetelul spre luminitele colorate si a spus Iete!. Am sa-mi amintesc zambetul lui toata viata, pentru ca a fost altfel decat zambetele de toata ziua: putin mirat, putin timid, putin ingrijorat, cate putin din toate.
Au urmat zile de neuitat pentru mine. N-a daramat bradul si nici globurile nu le-a tras de pe crengi. Habar nu avea de ce se intampla cu el, dar cand venea seara era fascinat de beculetele bradului sclipind in intuneric. Statea si privea la nesfarsit globuletele care aruncau scantei la cea mai mica miscare a aerului din camera...
Am fost foarte fericiti in acele zile pe care el nu le va mai tine minte, dar care au inceput probabil de pe acum sa ii creeze in suflet o emotie profunda si care in anii urmatori si pana va deveni si el parinte ii vor crea un dor nespus de mama, de tata, de mirosul de cozonaci, de sentimentul acela de siguranta, liniste si seninatate pe care numai Craciunul stie sa il aduca in sufletul nostru.
Ce fericit a fost Craciunul trecut si ce amintire legata de fiul meu mi-a lasat in suflet! (Elena Madalina Domniteanu)