Buna! Sunt robotelul Livia. DA!!! Pentru ca de-a lungul intregii zile alerg dintr-o parte in alta, de parca as fi facuta din fier si suruburi. Serviciu, casa, copii, sot si - nu in ultimul rand - un sef. Am sa-l introduc si pe el in aceasta mica poveste, dar va anunt din start... nu este prietenul meu, el o sa fie personajul negativ. Am o viata normala, nu pot sa ma laud cu concedii exotice, trairi intense... doar cu micile bucurii oferite de familie si prieteni.

O zi din obisnuita din viata mea... cel putin asa se anunta de dimineata. Pregatesc micul dejun pe care il luam in familie, ma aranjez, imi iau pantofii cu toc, parul lasat pe umeri, fustita conica si dresul nou. Ma privesc in oglinda si plec cu mult curaj spre serviciu. Locul unde imposibilul devine posibil, locul unde se dezlantuie furtuna din cer senin... De fapt, nu din senin... Seful meu este cel care are grija sa creeze un "mediu placut". Asa se intampla si astazi... urlete, tipete, nervi... eu, rosie la fata, alerg dintr-o parte in alta, incercand sa-mi pastrez echilibrul in pantofii inalti. Trebuie sa merg la banca... Astea-s ordinele... Imi iau geanta si plec in pas vioi. Depun banii si revin in iad...Urc scarile repede, alunec, sangele curge... dresul e rupt, varful - pantofului zgariat si, nu in ultimul rand, sunt murdara. Schiopatand, ajung la baie si incerc sa mai salvez ceva din tinuta. Dezastru... merg in birou, beau o cafea si ma relaxez in timp ce vorbesc cu prietenele mele. Le povestesc intamplarea, ma plang ca mai am de stat 6 ore la serviciu si ma descarc criticandu-mi seful. O burta imensa rasare de dupa tocul usii, e el... A observat ca am stat un pic degeaba. Revin la treaba.
Peste aproximativ 20 minute, Anca, prietena mea apare la mine in birou cu o plasuta. Ce faci? Ti-am adus haine sa te schimbi !, imi spune. In timp ce imi arata lucrurile, vine Alina, la putin timp apare si Ioana. Da! Cred ca v-ati dat seama... Prietenele mele au venit toate sa ma ajute sa ma simt mai bine. Incarcate cu dresuri, fuste, bluze si pantaloni. Fruntea mi s-a descretit si ne-am amuzat copios de intamplare. Prietenii adevarati nu trebuie rugati, chemati, implorati... Vin singuri atunci cand simt ca ai nevoie de ajutor. (Livia Goian)