Probabil ca majoritatea dintre noi am avut momente in care vedeam totul in nuante de gri, clipe in care pur si simplu credem ca ne-am nascut fara noroc... Imi amintesc cum ma ascundeam in cate un coltisor cand eram la liceu si imi plangeam de mila... Cand oamenii se simt frustrati, furiosi sau descurajati, totul se datoreaza faptului ca nu vad lucrurile asa cum sunt in realitate, ca pesimismul le intuneca mintea si ratiunea, dar in momentul in care isi clarifica lucrurile incep sa vada adevarul pentru ca omul intotdeuna devine ceea ce gandeste.
Asa eram eu… Poate eram prea cruda la minte ca sa-mi dau seama ca toate astea erau doar efectul imaginatiei mele sau poate ca suferinta ce ma chiniuia nu ma lasa sa vad realitatea asa cum era. Din toate aceste experiente am inteles care imi sunt prietenii adevarati si care aveau doar titlu de prieteni.
Am ajuns ca de-a lungul anilor ca din toata asa-zisa "gasca de prieteni" sa realizez ca fiecare isi are interesul sau, ca abandoneaza campul de lucru imediat ce se simt in pericol… Va spun deschis, cu toata inima, fara rusine si retineri, in secolul XXI nu mai exista prieteni adevarati.
Cand m-am simtit fericita si victorioasa doar parintii au fost cei care nu au mimat bucurie pentru mine, pentru ca vedeam in ochii multor dintre prieteni poate invidie, ca ar fi vrut sa fie in locul meu, sau poate faptul ca am reusit sa urc mai sus ca ei…
Sunt prieteni buni si sunt "prieteni" doar la distractie, pentru ca fiecare isi are interesul sau aparte si nu spun asta fara a fi in cunostinta de cauza… Am avut o prietena cu care multi ani la rand am mancat din aceeasi farfurie, am impartit fiecare bucurie si fiecare tristete, ne consolam reciproc - eram ca doua surori ce pareau a nu se despart niciodata, dar nu a fost asa, acum abia de ne vorbim… A uitat acea prietenie "trainica" si pot spune ca am trait moment groaznice, momentul in care imi pierdusem tatal si eram mai mult decat distrusa - unde era acea prietenie atunci, unde era umarul pe care aveam nevoie sa plang si mana de care aveam nevoie ca sa ma ridic?…
Am ajuns la concluzia ca noi tinem in mainile noastre intreaga putere de a ne alege gandurile si de a atrage astfel spre noi influentele pe care le dorim.
Consider ca nasterea unui gand pozitiv este cel mai puternic antidot ce poate contracara orice gand negativ - acesta este unul dintre lucrurile pe care am invatat sa il practic, caci prietenii azi vin, maine pleaca si totul ramane in puterile noastre. Legatura interioara cu sinele este cea mai trainica si buna prietenie a inimii si a ratiunii. (Femme Fatale)