Oamenii ceva mai trecuti prin viata stiu ca prietenia dureaza pana la un moment dat, rare sunt cazurile cand viata nu desparte prietenii, tinandu-i uniti pana la sfarsitul vietii. In momentul de fata am prieteni si incerc sa ii savurez din plin. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este cainele meu, Tomi. Are 2 ani si este construit... din fidelitate. Cand sunt trista, el sufera cu mine, mi se urca in brate asa mare cum e si ma asculta. Cand sunt fericita sare, topaie...
Este atat de fidel incat chiar si atunci cand sunt furioasa si nu am nevoie sa fie nimeni langa mine, nici macar el, nu-i pasa, vine sa mi se aseze in brate. M-am enervat odata ca a fost prea insistent cu afectiunea lui si l-am lovit, s-a suparat atat de rau incat era sa ma muste. Cine a mai pomenit asa ceva? Un prieten care tine atat de mult la tine si este atat de dornic sa iti ofere afectiune incat este in stare sa-ti impuna sa o accepti, desi tu il respingi... L-am lovit, mi-a aratat coltii, am lasat palma jos si mi s-a urcat in brate. Mai apoi, mi-a parut rau, mi-am cerut iertare, dar el deja uitase ca am fost rea cu el. Nu mai spun despre paza, cand se apropie cineva strain de mine e in stare sa il manance. Este un prieten ideal, ofera totul si in schimb ii ajunge o farfurie cu mancare nu neaparat rafinata. Nu am intalnit niciun om cu asa un suflet si cu atat bun simt.
In al doilea rand, cea mai buna prietena a mea este lectura. Aceasta ma ajuta sa imi inteleg mai bine propriul sine, sa comunic mai bine cu interiorul meu si sa il inteleg. Lectura este o prietena foarte vasta, nu cred ca un prieten de natura umana, in carne si oase, ar putea ajuta pe altcineva sa se regaseasca pe sine, in felul in care lectura o face. Lectura este alcatuita dintr-o multime de oameni care vin sa iti impartaseasca din experienta lor de viata, fara sa ceara sa pastrezi secrete sau sa ai o obligatie in schimb, un singur prieten nu ar putea face acest lucru... Si cu totii stim ca unde-s multi puterea creste. Iar in lectura gasim atat de multi... doar sa avem rabdare! Merita!
Si, nu in cele din urma, un bun prieten este trecutul... sau amintirea. Amintirea implica un trecut, evident. Amintindu-ti si cugetand asupra faptelor din trecut, poti sa analizezi mai bine prezentul, sa il valorifici acolo unde trebuie si sa o lasi mai moale, acolo unde este cazul, si sa ai grija de viitor. Este trist ca unii oameni nu stau sa isi aminteasca, sa cugete asupra trecutului si nu invata nici din propriile greseli adesea. Pentru mine, trecutul, cu toate amintirile sale, este un bun prieten deoarece ma ajuta sa stiu ca imi da posibilitatea sa am mai multa grija de mine in prezent si in viitor.
Viata este o prietena care este buna cu mine doar daca o tratez bine. Nu e bine sa ii cer prea multe, imi cere si ea la fel de multe, dar, daca sunt limitata si am grija la ce imi doresc, este foarte buna cu mine si corecta. Daca incerc sa o pacalesc, ea ma pacaleste dublu. Daca sunt corecta fata de ea, imi ofera tot respectul si toata caldura. (Cristina Mandy)
Prietenii mei cei mai buni
Arata formular/Ascunde
Scrie-ne despre Romania ta! Trimite-ne si fotografiile sau filmele tale cu locuri, oameni, situatii sau intamplari din Romania pe adresa 
Poti castiga premii constand in 
Descopera Romania asa cum au vazut-o, au simtit-o sau au iubit-o cei care au avut curajul sa ne spuna opiniile si visele lor sau sa ne trimita imaginile si sperantele lor. 
Asteptam materialele tale pe adresa