Prietenul meu
Am un prieten foarte bun, care nu este de varsta mea, e de varsta parintilor mei si, pentru ca a vazut in mine un "fiu" adoptiv, m-a ajutat sa realizez multe lucruri in viata, m-a ajutat sa gasesc un job bun, sa achizitionez o casa, practic m-a ajutat neconditionat. Stau cateodata si ma intreb de ce a facut el lucrurile astea pentru mine si ma gandesc ca doar o afectiune, o prietenie adevarata a putut sa-l indemne la un astfel de ajutor. Sau poate ca a vazut in mine un tanar cu potential, cu ambitie, cu viziune, ca doar Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in traista. Fiind amandoi in aceeasi bransa de activitate, m-a ajutat cu sfaturi pretioase, lucruri pe care nu le-am invatat pe bancile facultatii, iata, un alt fel de ajutor, care conteaza, mai ales, atunci cand esti la inceput. Ce sa mai zic?! S-a purtat cu mine cum ar fi facut un tata cu propriul lui copil.
Ma simt indatorat si recunoscator acestui om care m-a ajutat sa mi se deschida o multitudine de posibilitati, pentru prietenie, afectiune si pentru inima sa mare. (A Rusu)